Pentru ca in ultimul timp multe din posturi nu ajung doar la inima (asa imi place sa mai cred cateodata) ci si in stomac, uite si aici un post la fel.
Supa crema de dovleac, placinta de mere si tartacute cu happy faces ce ne decoreaza casa. Cativa prieteni in decor cu care sa impartim ale toamnei placeri.
Cred ca imi place toamna.
Iar maine...placinta cu dovleac. Si in casa e inca loc de cateva suflete.
Hai sa mai simtim un pic toamna.
Aseara am fost intr-o cafenea putin cam fitoasa pentru gustul meu si cu un om mult prea fitos pentru gustul meu.
Adevarul e ca orice cafenea unde nu gasesc perne de stat (si) pe jos, mese facute din lemn vechi si oamenii ce te servesc ca niste prieteni si imbracati in orice altceva decat camasa alba si fusta neagra scurta...pentru mine e o cafenea cu putine fite, asa ca problema s-ar putea sa fi fost la mine si ea sa fi fost o cafenea normala.
Insa un om a carui ideal in viata este sa cheltuie 50 000 de euro cand si cum are chef, sa aiba, vorba lui "n femei" si pentru care Vantu este un om smecher in timp ce Eminescu este un pervers pentru ca toata opera lui se reduce la "Spovedanie" (nu ca ar fi stiut el poezia..dar auzise ca a scris o poezie "porno" si ca a murit de sifilis), Umberto Eco si Florian Pitis sunt niste ratati si asa mai departe....un astfel de om este in cel mai bun caz fitos, iar in cel mai adevarat... dobitoc.
Va dati seama cum a decurs o discutie cu un astfel de om legata de iubire..daca exista sau nu.
Initial m-am implicat in discutie pentru ca credeam ca e o discutie in contradictoriu si ador asta. Dar cand am vazut ca omul nu are niciun fel de argument pentru ce sustine, ca este incapabil sa vada dincolo de 5 cm din fata lui..ca singurele lui credinte sunt: "femeile cedeaza, barbatii numai cativa" , "iubirea e interes, intotdeauna exista cineva mai bun si oricine te-ar insela pentru bani sau pentru cineva cu o masina mai tare", "ma imbrac de la Nike, Armani pentru ca sa ma diferentiez de altii, de cei saraci, sa fiu unic"....am renuntat sa imi mai pese de ceea ce zice si am inceput sa ma distrez(pe seama lui). Barbatul pare misogin la prima vedere, dar nu e. El pur si simplu nu crede in nimic. Partea proasta este ca sa nu crezi in ceva trebuie sa stii despre acel ceva ca sa ai motive sa il negi...dar nu conteaza ca omul are lacune uriase,nu crede in nimic si este diferit datorita unor adidasi( culmea..si-a ales tocmai Nike pentru a se diferentia de cele cateva milioane de oameni care poarta aceeasi uniforma de la Nike).....dar omul are ceva aparte: mandrie. E foarte mandru de idiotenia lui.
Pentru ca sa aiba loc atata idiotenie intr-un om ii trebuie si un loc de depozitare pe masura...asa ca omul depaseste 100 de kilograme, reusind acest succes cu ajutorul McDonald's-ului, KFC-ului si toata tarabele de shaorma...si nu ar trebui sa isi faca el griji ca l-ar lua vantul (nu ma intelegeti gresit, ii place vantu..numai ala cu majuscula)..dar omul e precaut si isi atarna la mana, gat chestii greeele si aurii. Isi suie curu intr-o masina "mare, smechera" ca de.....asta il face diferit de cei de la metrou...si se duce...cu tot cu bibeloul lui de 16 ani ce il insotea.
Nu credeam ca mai exista astfel de oameni...ii vezi in filme, auzi de ei..dar credeam ca totul e putin exagerat si sunt mai mult personaje.
Sau refuzam sa cred ca exista chiar asa.....
Inchei prin a-l cita pe "batranul regizor":
"Toate-s vechi şi nouă toate
EU raman la toate rece"
(Dar si cu asta m-a contrazis si apoi m-a verificat pe google de pe telefonul mobil sa se convinga ca e Eminescu; iar faptul ca tu e inlocuit cu eu...nu cred ca e intamplator...)
Si sa ne mai amintim si de "ratatu" de Pitis:
" Nu conteaza cat de lung am parul,
Important e cat de mult gandesc"
Adevarul e ca orice cafenea unde nu gasesc perne de stat (si) pe jos, mese facute din lemn vechi si oamenii ce te servesc ca niste prieteni si imbracati in orice altceva decat camasa alba si fusta neagra scurta...pentru mine e o cafenea cu putine fite, asa ca problema s-ar putea sa fi fost la mine si ea sa fi fost o cafenea normala.
Insa un om a carui ideal in viata este sa cheltuie 50 000 de euro cand si cum are chef, sa aiba, vorba lui "n femei" si pentru care Vantu este un om smecher in timp ce Eminescu este un pervers pentru ca toata opera lui se reduce la "Spovedanie" (nu ca ar fi stiut el poezia..dar auzise ca a scris o poezie "porno" si ca a murit de sifilis), Umberto Eco si Florian Pitis sunt niste ratati si asa mai departe....un astfel de om este in cel mai bun caz fitos, iar in cel mai adevarat... dobitoc.
Va dati seama cum a decurs o discutie cu un astfel de om legata de iubire..daca exista sau nu.
Initial m-am implicat in discutie pentru ca credeam ca e o discutie in contradictoriu si ador asta. Dar cand am vazut ca omul nu are niciun fel de argument pentru ce sustine, ca este incapabil sa vada dincolo de 5 cm din fata lui..ca singurele lui credinte sunt: "femeile cedeaza, barbatii numai cativa" , "iubirea e interes, intotdeauna exista cineva mai bun si oricine te-ar insela pentru bani sau pentru cineva cu o masina mai tare", "ma imbrac de la Nike, Armani pentru ca sa ma diferentiez de altii, de cei saraci, sa fiu unic"....am renuntat sa imi mai pese de ceea ce zice si am inceput sa ma distrez(pe seama lui). Barbatul pare misogin la prima vedere, dar nu e. El pur si simplu nu crede in nimic. Partea proasta este ca sa nu crezi in ceva trebuie sa stii despre acel ceva ca sa ai motive sa il negi...dar nu conteaza ca omul are lacune uriase,nu crede in nimic si este diferit datorita unor adidasi( culmea..si-a ales tocmai Nike pentru a se diferentia de cele cateva milioane de oameni care poarta aceeasi uniforma de la Nike).....dar omul are ceva aparte: mandrie. E foarte mandru de idiotenia lui.
Pentru ca sa aiba loc atata idiotenie intr-un om ii trebuie si un loc de depozitare pe masura...asa ca omul depaseste 100 de kilograme, reusind acest succes cu ajutorul McDonald's-ului, KFC-ului si toata tarabele de shaorma...si nu ar trebui sa isi faca el griji ca l-ar lua vantul (nu ma intelegeti gresit, ii place vantu..numai ala cu majuscula)..dar omul e precaut si isi atarna la mana, gat chestii greeele si aurii. Isi suie curu intr-o masina "mare, smechera" ca de.....asta il face diferit de cei de la metrou...si se duce...cu tot cu bibeloul lui de 16 ani ce il insotea.
Nu credeam ca mai exista astfel de oameni...ii vezi in filme, auzi de ei..dar credeam ca totul e putin exagerat si sunt mai mult personaje.
Sau refuzam sa cred ca exista chiar asa.....
Inchei prin a-l cita pe "batranul regizor":
"Toate-s vechi şi nouă toate
EU raman la toate rece"
(Dar si cu asta m-a contrazis si apoi m-a verificat pe google de pe telefonul mobil sa se convinga ca e Eminescu; iar faptul ca tu e inlocuit cu eu...nu cred ca e intamplator...)
Si sa ne mai amintim si de "ratatu" de Pitis:
" Nu conteaza cat de lung am parul,
Important e cat de mult gandesc"
Viata cu Cristi
Nu-s eu o romantica de fel, dar imi place uneori sa mai fiu cea mai romantica.
Asa ca am dat drumu la apa calda pe o vreme rece...muuulta spuma, flori prin apa, lumanare(era din aia rosie ramasa de la Inviere)....lumina stinsa...na..stiti voi.
Intra Cristi in casa...eu in camera...semi-Eva..... iar el...direct la baie...dar nu pentru baia de spuma:)
Imi place cand vreau sa fac o surpriza si ma trezesc facandu-mi-se surpriza.
Asa e viata mea cu Cristi...imprevizibila.
Dar cu happyend in fiecare situatie.
:)
Azi m-am trezit cu multe doruri.
Asa ca azi mi-am derulat multe scurtmetraje mentale. M-am vazut in multe ipostaze si am calatorit azi prin multe locuri.
Filmul a inceput cu el chinuindu-se sa obtina un sarut in timp ce faceam pizza. M-a cam dat peste cap... Au urmat alte amintiri cu el si dupa cateva secvente eram bulversata de-a binelea.
Am mai dat 3 ani inapoi si m-am intors in liceu. Era 7 dimineata si mergeam spre microbuz. Era frig, o zi de ianuarie. M-am trezit in prima banca luand de pe catedra ciorna confiscata pe care i-am rezolvat lucrarea unei colege. Am trecut iar pe coridor, era acolo acelasi baiat inalt ce imi zambea mereu cu inteles..dar nu si pentru mine. Eram tare naiva pe vremea aia. Eram asa de mult in lumea mea...am iesit repede din cochilie caci am fugit la un majorat...adoram chefurile din weekend dupa o saptamana de mancat istorie, mate si mai ales romana.
Am continuat....se legau una de alta si fiecare amintire mai aducea o prietena cu ea...si uite asa s-au strans ele la petrecere in casa mea fara voia mea.
Am trecut prin facultate, pe la munte si mai ales prin tabara. M-am oprit...la copii...am stat...si am mers mai departe in final. Am trecut prin poze...cu mine...cu diferite culori ale parului, numar diferit de kilograme si cativa ani in plus...sau in minus.
Si am ajuns in winamp la Vama....
Oricat de fortate pentru a parea naturale si simple or fi versurile, adolescentine si pline de aceleasi subiecte folosite pana la epuizare....oricat.....mi-au deschis cel mai mare dor...si cele mai intense amintiri.
Si da, mi-e dor de mare....mi-e dor tare, un dor nebun si chinuitor.
Mi-e dor de mare iarna...cand nisipul e inghetat si eu odata cu el...mi-e dor de ea vara...cand simti miros de porumb fiert, auzi niste voci de baieti si una mai timida de fata cantand "Knockin' on Heaven's Door" si te tai in scoici...primavara cand berea curge prin venele tuturor si vezi motoarele si multa piele 'la pirati'.....si mi-ar fi dor de ea si toamna daca as sti cum e ea toamna....
Si e toamna....si nu stiu cu ce sa asociez si cum ar fi sentimentul de dor de mare toamna.
Dar am un mare chef sa trag o fuga la mare....sa stam pe niste scaune pliante pe mal...desculti...si cu un pahar de vin. E frig dar soare afara... e perfect pentru o portie de frig pe plaja si un soare ce lumineaza si dezgheata cateva suflete.
Va bagati?
Eu imi asez amintirile inapoi pe rafturi...sa se prafuiasca caci le-oi mai scoate doar peste ceva timp.
Un mare respect pt Vama...asa cum o fi ea...in studio sau vecina cu 2 Mai.
Si iata ca scrisei un post in care aveam multe idei si doruri da' n-am dus una la capat...dar mi-am mai potolit un pic pofta de trecut...si am deschis-o si mai tare pe cea de mare.
Inchei seria de amintiri astfel:
Fericire-i cand iti amintesti
cat de fericit esti cand iubesti.
Asa ca azi mi-am derulat multe scurtmetraje mentale. M-am vazut in multe ipostaze si am calatorit azi prin multe locuri.
Filmul a inceput cu el chinuindu-se sa obtina un sarut in timp ce faceam pizza. M-a cam dat peste cap... Au urmat alte amintiri cu el si dupa cateva secvente eram bulversata de-a binelea.
Am mai dat 3 ani inapoi si m-am intors in liceu. Era 7 dimineata si mergeam spre microbuz. Era frig, o zi de ianuarie. M-am trezit in prima banca luand de pe catedra ciorna confiscata pe care i-am rezolvat lucrarea unei colege. Am trecut iar pe coridor, era acolo acelasi baiat inalt ce imi zambea mereu cu inteles..dar nu si pentru mine. Eram tare naiva pe vremea aia. Eram asa de mult in lumea mea...am iesit repede din cochilie caci am fugit la un majorat...adoram chefurile din weekend dupa o saptamana de mancat istorie, mate si mai ales romana.
Am continuat....se legau una de alta si fiecare amintire mai aducea o prietena cu ea...si uite asa s-au strans ele la petrecere in casa mea fara voia mea.
Am trecut prin facultate, pe la munte si mai ales prin tabara. M-am oprit...la copii...am stat...si am mers mai departe in final. Am trecut prin poze...cu mine...cu diferite culori ale parului, numar diferit de kilograme si cativa ani in plus...sau in minus.
Si am ajuns in winamp la Vama....
Oricat de fortate pentru a parea naturale si simple or fi versurile, adolescentine si pline de aceleasi subiecte folosite pana la epuizare....oricat.....mi-au deschis cel mai mare dor...si cele mai intense amintiri.
Si da, mi-e dor de mare....mi-e dor tare, un dor nebun si chinuitor.
Mi-e dor de mare iarna...cand nisipul e inghetat si eu odata cu el...mi-e dor de ea vara...cand simti miros de porumb fiert, auzi niste voci de baieti si una mai timida de fata cantand "Knockin' on Heaven's Door" si te tai in scoici...primavara cand berea curge prin venele tuturor si vezi motoarele si multa piele 'la pirati'.....si mi-ar fi dor de ea si toamna daca as sti cum e ea toamna....
Si e toamna....si nu stiu cu ce sa asociez si cum ar fi sentimentul de dor de mare toamna.
Dar am un mare chef sa trag o fuga la mare....sa stam pe niste scaune pliante pe mal...desculti...si cu un pahar de vin. E frig dar soare afara... e perfect pentru o portie de frig pe plaja si un soare ce lumineaza si dezgheata cateva suflete.
Va bagati?
Eu imi asez amintirile inapoi pe rafturi...sa se prafuiasca caci le-oi mai scoate doar peste ceva timp.
Un mare respect pt Vama...asa cum o fi ea...in studio sau vecina cu 2 Mai.
Si iata ca scrisei un post in care aveam multe idei si doruri da' n-am dus una la capat...dar mi-am mai potolit un pic pofta de trecut...si am deschis-o si mai tare pe cea de mare.
Inchei seria de amintiri astfel:
Fericire-i cand iti amintesti
cat de fericit esti cand iubesti.
Stii de ce am chef cand ploua?
De tine.
Sa stam ca gagicile la filme, barfa si ceva cald.
Nu prea barfim noi, dar si cand o facem.....ploua.
Si sa vorbim de mecanismele noastre de aparare, de persoanele noastre autoactualizate dupa Rogers, de visele lui Freud si meditatia cu furnica. De gusturi picante si chestii dulci. De lucruri ciudate, neintelese de altii si de fapt fara sens. Nu trebuie sens...ne bucuram de timpul petrecut...despre asta e vorba.
Stii...ploua...
Sa vorbim si de reprimari?
Later edit: telepatia...still working...caci chiar ai venit la mine cu barfa..chiar daca virtual.
Later edit 2: Cristi: "Voi doua va indragostiti iar....".
De tine.
Sa stam ca gagicile la filme, barfa si ceva cald.
Nu prea barfim noi, dar si cand o facem.....ploua.
Si sa vorbim de mecanismele noastre de aparare, de persoanele noastre autoactualizate dupa Rogers, de visele lui Freud si meditatia cu furnica. De gusturi picante si chestii dulci. De lucruri ciudate, neintelese de altii si de fapt fara sens. Nu trebuie sens...ne bucuram de timpul petrecut...despre asta e vorba.
Stii...ploua...
Sa vorbim si de reprimari?
Later edit: telepatia...still working...caci chiar ai venit la mine cu barfa..chiar daca virtual.
Later edit 2: Cristi: "Voi doua va indragostiti iar....".
Ieri am sarbatorit. Eveniment mare: n-am intrat la master.
Asa ca am facut trupa: io si 3 respectabili domni si am baut.
Mai intai am mancat ca sa putem bea. Asa ca am facut mici si carnaciori la gratar..sa sarbatorim ca tot romanul.
Apoi baietii au dat-o pe bere si vin, eu pe gin tonic. Asa ca hai cu spritul, hai cu ginul...mai o maslina...o banana si dulciuri cat cuprinde....
Am fost bine....baietii au plecat acasa pe picioarele lor si pe rotile taxiului, iar eu am ramas cu baby meu sa terminam ca de....o data in viata nu intru la master.
Asa ca eu mi-am terminat singurica sticluta de gin si cea de apa tonica....mi-a mai ramas ceva in pahar ce-i drept....babytzul meu a terminat-o pe aia de vin...si uite asa m-am hotarat eu ca 200ml de gin au fost suficienti asa ca m-am intins sa dorm. Al meu pe mine cu facut poze,cu povesti si impresii...eu cu piciorul incercam sa-l dau jos din pat sa ma lase sa dorm. Apoi m-au chemat ratele. Singura mea grija era sa ajung la baie caci abia luasem canapeaua de o zi si e primul obiect de mobilier din casa si e luat impreuna asa ca nu voiam sa-i fac eu singura botezul. Am reusit sa ajung la baie..insa nu si la WC. Am ajuns in final si la WC pe care il imbratisam, baby imi tinea parul..ne-am descurcat. M-am ales cu un dus rece, alte poze...iar in timp ce el strangea, eu ii explicam principiile de baza in educatia copilului si cum il afecteaza pe copil faptul ca ii spui nu in anumite situatii, sau ca il corectezi in munca sa, il intrerupi cand lucreaza concentrat si alte chestii de genul. Am mai filozofat un pic, asa cum ii sta bine unei persoana aflate intr-o stare din aia cu e , iar apoi am adormit in liniste si pace.
M-am trezit cu ceva dureri de cap dupa un somn lung si dulce....m-am dres cu nectar de portocale toata ziua...si am incalecat pe o sa si v-am povestit prima betie din viata mea.
Paradoxul meu este ca nici nu am vrut sa dau la universitatea asta la master ca e particulara si de....eu merg la stat...ce sa fac eu la particulara. Si pe cand m-am hotarat ca e singura optiune pe care o am pentru ca sa o impac si cu jobul....m-am trezit pe lista celor respinsi. Nu vorbesc despre motive si criterii ca intru in alta poveste, iar povestea asta era despre faptul ca ieri eu m-am hotarat sa "beu ca sa ma raslaghesc."
Ce am invatat din asta?
Ca e bine sa ai pe cineva langa tine in situatiile astea sa iti tina parul.
Dar stiu eu ca totul se intampla cu un motiv...trebuie doar sa ai rabdare sa afli care e ala...
asa ca pana atunci....
"Soy un perdedor
I'm a loser baby, so why don't you kill me? "
:)
Asa ca am facut trupa: io si 3 respectabili domni si am baut.
Mai intai am mancat ca sa putem bea. Asa ca am facut mici si carnaciori la gratar..sa sarbatorim ca tot romanul.
Apoi baietii au dat-o pe bere si vin, eu pe gin tonic. Asa ca hai cu spritul, hai cu ginul...mai o maslina...o banana si dulciuri cat cuprinde....
Am fost bine....baietii au plecat acasa pe picioarele lor si pe rotile taxiului, iar eu am ramas cu baby meu sa terminam ca de....o data in viata nu intru la master.
Asa ca eu mi-am terminat singurica sticluta de gin si cea de apa tonica....mi-a mai ramas ceva in pahar ce-i drept....babytzul meu a terminat-o pe aia de vin...si uite asa m-am hotarat eu ca 200ml de gin au fost suficienti asa ca m-am intins sa dorm. Al meu pe mine cu facut poze,cu povesti si impresii...eu cu piciorul incercam sa-l dau jos din pat sa ma lase sa dorm. Apoi m-au chemat ratele. Singura mea grija era sa ajung la baie caci abia luasem canapeaua de o zi si e primul obiect de mobilier din casa si e luat impreuna asa ca nu voiam sa-i fac eu singura botezul. Am reusit sa ajung la baie..insa nu si la WC. Am ajuns in final si la WC pe care il imbratisam, baby imi tinea parul..ne-am descurcat. M-am ales cu un dus rece, alte poze...iar in timp ce el strangea, eu ii explicam principiile de baza in educatia copilului si cum il afecteaza pe copil faptul ca ii spui nu in anumite situatii, sau ca il corectezi in munca sa, il intrerupi cand lucreaza concentrat si alte chestii de genul. Am mai filozofat un pic, asa cum ii sta bine unei persoana aflate intr-o stare din aia cu e , iar apoi am adormit in liniste si pace.
M-am trezit cu ceva dureri de cap dupa un somn lung si dulce....m-am dres cu nectar de portocale toata ziua...si am incalecat pe o sa si v-am povestit prima betie din viata mea.
Paradoxul meu este ca nici nu am vrut sa dau la universitatea asta la master ca e particulara si de....eu merg la stat...ce sa fac eu la particulara. Si pe cand m-am hotarat ca e singura optiune pe care o am pentru ca sa o impac si cu jobul....m-am trezit pe lista celor respinsi. Nu vorbesc despre motive si criterii ca intru in alta poveste, iar povestea asta era despre faptul ca ieri eu m-am hotarat sa "beu ca sa ma raslaghesc."
Ce am invatat din asta?
Ca e bine sa ai pe cineva langa tine in situatiile astea sa iti tina parul.
Dar stiu eu ca totul se intampla cu un motiv...trebuie doar sa ai rabdare sa afli care e ala...
asa ca pana atunci....
"Soy un perdedor
I'm a loser baby, so why don't you kill me? "
:)
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
