scrisoare catre copilul meu

Dragostea mea,

   Sunt eu, mami.
   Iti scriu pentru ca mi-e dor de tine. Stiu, e ciudat sa imi fie dor daca nici nu te cunosc. Dar te cunosc.
Stiu ca esti cel mai frumos copil din lume, cel mai dorit si cel mai asteptat. Esti un copil minunat, care aduce bucurie in casa noastra. Imi esti in gand mereu. Stiu ca acum esti in cer si Doamne Doamne te mai tine un pic acolo pana mami si tati sunt complet pregatiti pentru tine. Se pregatesc intens, sa stii! Doar ca trebuie sa mai creasca si ei putin. Mai ales tati. Pentru ca atunci cand tu vii, sa poata avea mare grija de tine si sa te creasca frumos. Tu oricum vei creste frumos, dar mami si tati invata sa te ajute asa cum tu ai nevoie.
Mami face cursuri. Merge la o scoala pentru mamici. Cumpara deja lucruri pentru tine, pregateste activitati. Vom bricola, sa stii. Vom face comori din lucruri simple, vom confectiona folosind materiale cate si cate, vom tese, vom citi mult, vom gati impreuna, vom explora si vom descoperi lumea asta mare, vom povesti des si voi incerca sa fiu mereu sincera, vom construi casute in copac si cort din paturi,  vom face experimente, vom rade si ne vom gadila in talpi, vom inota la mare, in lacuri sau in cada, ne vom picta fetele, vom asculta AC/DC, Coldplay, Mozart si Bach, Pasarea Colibri si Tudor Gheorghe, ne vom da cu rolele si bicicletele, ne vom uita la diafilme, vom sari in balti in ploaie, vom merge la picnic, vom culege frunze si ghinde si conuri, vom face vanatoare de indicii, vom manca cirese pasaresti si multe multe altele. Tati se pregateste si el dar despre asta iti povesteste el.  Si iti voi povesti si despre 22:22.
  Te-am cautat, sa stii. In fiecare copil cu care mami a lucrat, cu care mami s-a jucat. I-am iubit si ei, sa stii, dar altfel. Pe tine te iubesc atat de mult incat nici oamenii cei mai iscusiti nu gasesc cuvinte potrivite sa descrie. Te iubesc asa de mult incat nu pot sa iti arat, sa iti vorbesc despre asta....dar poti simti. Poti iubire?
Sigur ca poti. Caci te astept de mica. Atunci cand eram cat tine acum, spuneam ca meseria mea, cand voi creste, va fi de mamica. Si este. Si ma bucur foarte tare. Pentru ca esti tot ce mami si-a dorit. Esti perfect.
    Te asteptam puiu nostru...te asteptam. Noi mai crestem un pic, sa faci si tu la fel. Dar suntem aici pentru tine, sa stii. Si te iubim.  

sfarsit de spatamana cu munca de acasa acompaniata de vin si ferrero rocher...de capsuni cu frisca...de somn mult si ploaie afara....de cina in oras cu familia....de o carte de psihanaliza....si cel mai important: fara servicii de telefonie/televiziune/internet, ceea ce m-a facut sa descopar ca AM TIMP. incredibil ce valenta capata timpul cand nu exista internet. incredibil cat timp ne ramane.

si ma gandesc la viata....asa...fara rost si sens. la mine. si imi vin in minte zeci de amintiri in fata carora nu ma pot stapani...rad nebuneste, imi acopar fata, ma exprim nonverbal ca si cum...m-ar vedea.
imi vin in minte atatea persoane. m-am desprins total de vechea casa...de oameni. am alta viata si oricat de mult am incercat in trecut sa le impletesc pe ambele....am renuntat in final. dar voit.
am ales viata de acum...cu bucurestiul obositor tot mai des in ultimul timp...cu zecile de lucruri si sutele de haine care am impresia ca ma sufoca uneori...cu oameni rai alteori...fara miros de muschi si lemn in aer, miros cu care eram atat de obisnuita. simt ca ma grabesc sa traiesc...ca numar uneori zilele sa treaca...ca uit sa ma bucur de acum si aici. si tare mult se mai datoreaza asta oboselii neincetate si neexplicate pe care o simt.
ma gandesc uneori cum as fi fost daca as fi ales alt scenariu. cu totul. nu vorbesc de scenarii pe care mi le imaginez, ci scenarii aproape posibile. era vorba de o decizie.

intr-unul stiu ca as fi fost un om al muntilor, as fi skiat toata iarna, as fi petrecut verile in cabane de munte, as fi mancat ce natura imi ofera si alte vegetale aduse de acasa, as fi imbracat multe hanorace si as fi incaltat multe ghete....nu as fi simtit o mare nevoie sa ii vad pe ai mei f des...as fi crescut copii semi Tarzan si as fi fost fericita. nu stiu daca implinita.

intr-altul as fi trait in america, intr-o casa cu curte si lac in apropiere...as fi gatit mult si probabil m-as abate des de la vegetale...as fi vazut zgarie-norii, cazinourile si plajele din filme...mi-as fi vazut familia rar...as avea copii cu fete usor comice a la americani, veseli, ce vorbesc numai engleza si stiu din povesti si din poze de romania. fericita? da. implinita? nu stiu

in altul as fi fost un om al valorilor...ce tine prea tare la principii, la idealuri..atat de tare incat ajunge sa traiasca o viata prea simpla, dar cinstita...usor monotona.. poate o saritura cu parasuta uneori...fara prea mult pret pe lucruri superficiale din viata...de fapt deloc. fericita? hmmm. poate implinita.

in alt scenariu as fi indirect in lumea filmelor...nu prin mine...deloc...eu as fi persoana aia din spatele omului de succes, bla bla, etc. as fi totusi in lumina...chiar daca uneori la brat..as fi apreciata si complimentata. as avea ocazii sa imbrac rochiile negre puternic accesorizate cum imi plac mie, palariile, perlele, bonetele "de frantuzoaica", cositele cu flori  si tot ce iubesc sa combin si sa port fara sa atrag priviri insistente...fara sa ma simt prea eleganta pentru timpurile noastre. caci e adevarat: coafura mereu ingrijita, tenul impecabil, camasile inflorate si voalurile rochilor ce pareau odata atat de comune...au devenit iesite din tipar...si blugii rupti...ugg-urile si cizmele de cauciuc...fustele foarte scurte si bronzul vulgar le-au luat locul...total. si da...m-as ocupa si de cariera mea...dar poate mai putin....si as fi fericita? nu stiu... implinita? nu stiu....

decizii...decizii...
nu traiesc cu ideea lui "dar daca"...dar totusi....imi place sa fac exercitii de imaginatie...sa imi duc pana la capat scenariile...mental.

momentan traiesc in bucurestiul asta obositor...dar care imi ofera din plin arta. teatru, muzee, opera, concerte de pian, versuri recitate...care imi raspunde perfect la dorinta mea de nonconventional si ma lasa spectator la concerte ad-hoc pe strada de chitara, de vioara, la teatru de improvizatie si stand-up comedy, la expozitii de picturi la marginea soselei, la dansuri de societate in parc. ma lasa spectator la concerte rock si folk de inalta calitate....de targuri hand made mai mereu...targuri raw...cinema in aer liber, pe iarba inca verde ..free hug-uri, oameni ce ies in strada pt ca mai cred in ceva...de locuri gen la motoare...de ceainariile unde mananci piure de castane si unde o ceasca cu dulceata capata rang de mare delicatese....unde pe terase vara poti sta la bere si bucurie...cluburi unde te imprietenesti cu oameni uite asa...unde studentii fac pe strada diferite experimente traznite si te roaga sa te joci cu ei la universitate cu o minge invizibila....unde bibliotecile te primesc cu salile mari si reci dar pe care tare le mai schimba oamenii....unde intalnesti oameni din toate colturile tarii si uneori ale lumii....unde gasesti covrigi la tot pasul....unde se intampla noaptea devoratorilor de publicitate..anim'est....bookfest...unde esti aproape si de mare si de munte....unde poti vedea apusuri rosii...unde arhitectura-i superba si cladirile spun toate o poveste....unde se intampla mereu schimburi de idei in ateliere...workshop-uri si conferinte ....unde este ikea...unde neamurile vin mereu cu o treaba, un zbor...unde exista magazine doar cu palarii...cu rochii din alt secol...unde exista pub-urile cu mansarda.... unde exista gradina botanica....si librarii altfel...unde te poti plimba in tot bucurestiul cu tramvaiul intr-o zi ploioasa...sau poti analiza oamenii in metrou....unde trebuie sa inveti sa lupti...unde oamenii se pozeaza des si frumos...unde uneori necunoscutii pe strada isi suna prietenii sa te ajute cu o informatie...unde este oana.

si da....asta e scenariul in care traiesc....cand tu imi spui ca vii acasa acum si stiu ca apari peste 2 ore senin spunandu-mi: "am baut cu baietii vin de tara ca au primit pachet"....in care incerc si ma zbat sa mananc raw si ma atragi mereu mereu in al tau non-raw style....unde imbrac si blugi rupti si rochii cu gulere incarcate de perle...unde ma tot simt obosita si nu inteleg de ce....unde sunt uneoi superficiala constient, dintr-o nevoie parca de a fi si asa....unde sunt si rea...si mint...si nu mereu tin la valorile alea...unde am devenit "control freak", dar si tu m-ai devenit asa, unde nu stiu ce ma asteapta maine....nu stiu ce sa ma astept de la tine.
dar stiu ca cu tine am curaj sa visez.
nu-mi stiu scenariul, dar stiu ca cu tine mi-l imaginez maret mereu cand mi-l inchipui.
cu tine stiu ca pot. stiu ca imi implinesc toate nevoile: de cele de om curat de care vorbeam, dar si de superficial. pt ca asta sunt eu. nu pot fi doar om al muntilor...imi plac si muntii, dar si marea.
si cu tine pot purta si bocanci...dar si tocuri.
si da..sunt si fericita si implinita.
si astazi m-am trezit cumparand papucei ptr bebei. credeam ca sunt nebuna atunci cand am cumparat carti. astazi am luat papucei. nu stiu daca as mai lua papucei in alt scenariu.

iar pe ai nostri parinti i-am integrat atat de natural in acest scenariu al nostru.

si na.....cum semne din astea picate din cer primesc mereu eu...prima pagina deschisa dupa aceasta postare...fara NICIO legatura cu postarea mea:
""Dacă"...."dacă" plecam "dacă"stateam "dacă"aveam "daca"puteam ......care gatu' mati' mi.ai facut rost de acest "dacă"....."

it was yes. of course! i had cookies.