Catina cu miere si polen, shakeuri cu patrunjel/salata verde+banane/struguri/ananas, apa multa, ceai alb, suc de portoale, de mere, lapte de migdale/nuci/susan, sucuri de orz, ceva spirulina, zeama goala din supe, suc de rosii de la bunica, socata si ginerata, cu putin noroc bors si braga, albumul de matematica mereu deschis, "It feels so good" pe youtube, ceva mai putin net, somn linistitor de 7 ore, trezit inaintea alarmei, iubit Cristi! Cam atat timp de 2 saptamani, cu speranta si indrazneala. Fara mancare solida, fara cearta, fara tarat din pat dimineata, fara injurat (posibil!), fara sa-mi plang oboseala (necesar!). Un strop de lamaie, niste Metallica pe langa, iubit Cristi!

prima zi cica e mai grea. si a trecut.

din seria duminicilor la care visam....dovleac copt, cartofi dulci, bors gustos, apa cu busuioc si in asteptare de prieteni pentru masa de pranz. eu....doar in asteptare de prieteni, masa de pranz nu ma mai incanta. simplu e perfect pentru mine si niste felii de dovleac m-au purtat azi prin toate starile de bine.  pranzul? cu de toate cum ne sta bine cand ne vin oameni in casa. +tort delicios de ananas pentru sarbatorit!

uneori sunt atat de obosita, incat mi-e greu sa ma mai bucur de simpla-mi existenta si in clipele astea tanjesc extrem de tare la cateva zile la tara. la tara oricui are un pat vechi, o perna tare, o plapuma grea, niste pamant si noroi in curte, un pom/un tufis/o buruiana langa casa, o bucata de drum fara asfalt; iar daca este si o fantana in sat, ma declar norocoasa. sa indraznesc sa visez si la un cocos?
in momentul asta as renunta pentru o luna total la nepretuitu', valorosu' si preaiubitu' meu laptop pentru o seara la tara. chiar si daca nu este nici macar o matza sau o gaina in curtea vecinului.

Duminica dimineata...cu frig si ploaie...cu Iris in winamp...cu prieteni ramasi la noi peste noapte...cu omleta, zacusca trimisa de mama ieri, cu clatite americane, cu ceai cald si bere unii, cu plapuma proaspat scoasa de la naftalina, cu un film vechi....cu ganduri ce ma bantuie din partea reprimarilor trimise, cu fantezie si imaginatie, cu o usoara nostalgie......cu mine si planurile mele.

e doar un mini post ce-si are rostul de a-mi aminti de aceasta faina duminica la care sper aproape saptamanal sa se mai petreaca pentru ca imaginea prietenilor desenata de Cristi de dimineata pe tabla din bucataire e totusi efemera.

cam asa e treaba cu noi doi cand ne certam. 

”  Intr-o zi, un profesor înţelept  puse urmatoarea intrebare discipolilor sai:

-De ce tipa oamenii cand sunt suparati?

-Tipam deoarece ne pierdem calmul,zise unul dintre ei.

-Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? inreba din nou inteleptul

-Pai,tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude,incerca un alt discipol.

Maestrul intreba din nou:

-Totusi,nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa?

Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii lamuri:

-Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta,ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati,cu atat mai tare trebuie sa strige,din cauza distantei si mai mari.

Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor,suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc,doar soptesc,murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.

In final,inteleptul concluziona, zicand:

-Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta,nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere.”

she was a smart girl till she fell in love