the pui has been examinat, cum imi spune cristi.
gata examenele.
frumoase! mi-am dat seama ca stiu foarte multe lucruri in domeniul meu, extrem de multe pentru nivelul la care sunt. asta este bine, de acum nu pot merge decat inainte!
astazi m-am rasfatat.
de dimineata m-am dus putin la biserica, sa mi-L caut pe Cel ce m-a sustinut cel mai mult in toata treaba asta cu examenele si trainingul intens in care am intrat. este o bisericuta ortodoxa mica din lemn pe un deal, unde aerul este curat, iarba verde si Dumnezeu mai aproape. am spus impreuna crezul, nu mai stiam daca il mai stiu. am ascultat predica si am incercat sa o transfer si la zilele de luni pana vineri. o delicioasa placinta cu varza si marar am primit la sfarsit de la o tanti cu naframa si gura mare. am mai urcat un pic dealul si am vazut intreaga praga de acolo. o bijuterie praga asta, un oras plin de istorie si cultura.
am mers usor pe jos spre centru. am facut la pas frumosul charles bridge si ne-am oprit pe el unde o gasca de barbati nu tocmai tineri si asta le dadea un farmec aparte erau in plina desfasurare a unei sesiuni jazz. erau precum trupa de motani instrumentalisti din doamna si vagabontul. au cantat a wonderful world a lui louis armstrong si in timpul asta stateam pe pod si priveam vaporasele care treceau, elegantele lebede si pasari de tot felul, balonul cu aer cald ridicat si oameni in el care isi inaltau visele odata cu el, castelul in stanga pe deal, zeci de oameni care se pozau in jurul meu si vorbeau zeci de limbi; iar eu oprisem timpul in loc si ma lasam incalzita de soare. eram intr-o pelerina rosie cu lebede, cu fusta neagra si ciorapi negri datorita carora soarele imi ardea asa placut picioarele, parul usor ciufulit si chipul palid. cu un sentiment de pace sufleteasca, implinire si fericire, iar saxofonul suna intr-un mare stil. m-am plimbat usor pe stradutele din centru impreuna cu izabela, intruchiparea bunatatii si a senitatii ce mi-a facut ziua asta si mai frumoasa. cultura era in strada la tot pasul. statuile miscatoare erau si mai inventive decat de obicei, oameni suspendati in aer, alte concerte de muzica buna, baloane de sapun cu diametrul de un metru, magazine zeci si cateva cumparaturi. era ultima zi din septembrie, un septembrie nebun si cu nopti scurte. acum nu simt decat nevoia de a dormi vreo 3 zile in continuu. fetele au plecat, sunt singura in camera de hotel, eu cu gandurile si linistea mea. pana maine seara voi sta in pat, ma voi uita la filme, voi dormi si atat. maine seara iau avionul spre cristi, spre copii, spre familie, spre casa.
in noiembrie o iau de la capat.....
pana atunci ma bucur de un fel de a mai trai una din cele mai frumoase zile.
gata examenele.
frumoase! mi-am dat seama ca stiu foarte multe lucruri in domeniul meu, extrem de multe pentru nivelul la care sunt. asta este bine, de acum nu pot merge decat inainte!
astazi m-am rasfatat.
de dimineata m-am dus putin la biserica, sa mi-L caut pe Cel ce m-a sustinut cel mai mult in toata treaba asta cu examenele si trainingul intens in care am intrat. este o bisericuta ortodoxa mica din lemn pe un deal, unde aerul este curat, iarba verde si Dumnezeu mai aproape. am spus impreuna crezul, nu mai stiam daca il mai stiu. am ascultat predica si am incercat sa o transfer si la zilele de luni pana vineri. o delicioasa placinta cu varza si marar am primit la sfarsit de la o tanti cu naframa si gura mare. am mai urcat un pic dealul si am vazut intreaga praga de acolo. o bijuterie praga asta, un oras plin de istorie si cultura.
am mers usor pe jos spre centru. am facut la pas frumosul charles bridge si ne-am oprit pe el unde o gasca de barbati nu tocmai tineri si asta le dadea un farmec aparte erau in plina desfasurare a unei sesiuni jazz. erau precum trupa de motani instrumentalisti din doamna si vagabontul. au cantat a wonderful world a lui louis armstrong si in timpul asta stateam pe pod si priveam vaporasele care treceau, elegantele lebede si pasari de tot felul, balonul cu aer cald ridicat si oameni in el care isi inaltau visele odata cu el, castelul in stanga pe deal, zeci de oameni care se pozau in jurul meu si vorbeau zeci de limbi; iar eu oprisem timpul in loc si ma lasam incalzita de soare. eram intr-o pelerina rosie cu lebede, cu fusta neagra si ciorapi negri datorita carora soarele imi ardea asa placut picioarele, parul usor ciufulit si chipul palid. cu un sentiment de pace sufleteasca, implinire si fericire, iar saxofonul suna intr-un mare stil. m-am plimbat usor pe stradutele din centru impreuna cu izabela, intruchiparea bunatatii si a senitatii ce mi-a facut ziua asta si mai frumoasa. cultura era in strada la tot pasul. statuile miscatoare erau si mai inventive decat de obicei, oameni suspendati in aer, alte concerte de muzica buna, baloane de sapun cu diametrul de un metru, magazine zeci si cateva cumparaturi. era ultima zi din septembrie, un septembrie nebun si cu nopti scurte. acum nu simt decat nevoia de a dormi vreo 3 zile in continuu. fetele au plecat, sunt singura in camera de hotel, eu cu gandurile si linistea mea. pana maine seara voi sta in pat, ma voi uita la filme, voi dormi si atat. maine seara iau avionul spre cristi, spre copii, spre familie, spre casa.
in noiembrie o iau de la capat.....
