ce faci atunci cand minti atat de mult si usor incat ajungi si tu sa crezi sincer si sa traiesti in lumea pe care ti-ai creat-o?
Mai mult decat oricand am pofta de NOU. Mi-e dor de cuvantul INCEPUT. Si de emotiile ciudate aduse odata cu el si de anxietatea si frica de NECUNOSCUT.
Ma obosesc oamenii din jurul meu ce traiesc in aceeasi rutina, ce cred in chestii exacte si se ghideaza dupa reguli. Imi vine sa le strig sa priveasca dincolo de peretii pe care isi scrijelesc cu unghia formule. Traiesc in lumea lor plina cu teorii si teoreme si PIERD putin cate putin TOT!
Si pentru tot ce imi pare rau este ca ma tin si pe mine prizoniera in experimentul asta al lor. Caci azi cu egoism si indiferenta spun ca azi e vorba de MINE.
Si mai mult decat oricand am pofta de NOU. Si straniu dar cuvantul INCEPUT nu ma sperie. Caci ma simt LIBERA si gata sa o iau de la capat de zeci de ori.
Si poate o sa o fac.


Let my heart go
Or let this heart be still
Am fost la Ateneu. Pentru prima data. Nu pot sa spun decat....wow.
Parca un pic mi-as fi dorit sa fi crescut in Bucuresti sa fi avut parte de asa ceva. Doar un pic.
Ascultand cum oamenii aia grozavi ii aduc pe scena pe Haydn, Mozart si Beethoven prin vioara, pian si violoncel, am inteles inca o data ce inseamna frumosul pe care Dumnezeu l-a lasat pe pamant.
Iar sala mi s-a parut ca o regina pe care o privesti doar cate putin pe furis si sfios si care pur si simplu te face sa iti doresti sa pui pe tine cele mai bune vesminte in semn de respect.

Weekendul asta am ales sa fac o detoxifiere, a trupului, a mintii. Vine primavara cu a ei prospetime si parca tare bine mi-ar prinde si mie.
Am inceput cu cele trupesti. Asa ca am gatit supa crema de morcovi cu portocale, legume cu peste, am baut nectar si am mancat numai iaurt si fructe. Am iesit in parc cu rolele, la gimnastica.
Pentru partea cealalta am ales teatru, opera si mult citit.
Maine e ziua de teatru. La teatru e fascinant totul, insa momentul cand aplauzele inunda sala te face sa traiesti o experienta unica, ca si cum pentru o clipa tot respectul, aprecierea si mai presus de toate recunostinta s-au adunat acolo pentru a fi impartite de oameni; iar oamenii le pot oferi doar impreunandu-si mainile.

E buna detoxifierea asta. Poate ar trebui sa o incerc putin si pentru suflet.
Ce-mi mai place luna asta!
O meritam din plin. Pentru ca numai noi stim sa fim tari si atat de fragede in acelasi timp, sa plangem si sa radem ca nebunele! Pentru ca daruim viata si pentru ca suntem incurcate si dam putin farmec oricarui lucru. Pentru ca primavara vine mai repede cand noi zambim si florile sunt mai frumoase cand sunt in mainile noastre.

Mi-am umplut camera cu florile pe care le-am primit. Le-am asezat pe categorii, pe culori si dupa miros. Mi-am pus o floare la ureche si mi-am vazut de treaba prin casa asa. Si cel mai mult...am daruit flori femeilor.

Iar pentru mama, pentru ca e asa departe, nu am flori, dar am cateva versuri:

"mama-i cantec,
mama-i soare,
mama-i dulce alinare,
mama-i zambet,
mama-i vis,
mama-i floare de cais.
mama-i raza,
mama-i dor,
mama-i aripa in zbor,
mama-i toate cate sunt,
e iubire pe pamant!"