A fost un an bun.
L-am inceput cu oameni frumosi in jurul meu. Mi l-am impartit intre mare si munte, intre plans si ras, intre superficial si profund.
Mi-am schimbat jobul, casa, culoarea parului.
Am sarutat des si intens , am iubit, am crezut ca iubesc.
Am trait in extreme, am fost pe varfuri sau in cratere. Am zburat, am innotat sau doar am plutit.
Mi-am schitat vise si mi le-am trait, mi-am facut zeci de planuri pe care nu le-am urmat, am luat decizii cu consecinte mari, bune sau poate rele.
Mi-am apropiat alti oameni de inima, le-am facut loc altora nou-nouti.
Am dansat mult, am descoperit noi cantece ce mi-au intrat in suflet.
Am invatat de la altii si i-am invatat pe altii.
Am pictat si hand-made-uit.
Am sadit valori morale in viitorul altor copii, am facut fericite alte suflete.
Mi-am gasit iubirea, am invatat ce este dragostea si am trait.
A fost un an bun.
mama..i'm coming home
"It's time to get up....the time is eleven twenty two."
L-am cautat prin pat si am apasat satisfacuta tasta "cancel". Mi-am imaginat continuarea visului....m-am intins si mi-am frecat copilareste ochii. M-am intors pe spate cu scopul de a privi cerul cateva secunde asa cum fac dimineata. Dar...nu mai era....Fereastra din tavan era alba si plina cu flori de iarna. A nins.
Am sarit din pat, am fugit la fereastra. Era ca intr-o felicitare de Craciun....toate casele albe. Un caine se juca in mijlocul curtii ceea ce facea peisajul si mai rustic. La cativa pasi de tramvaie, metrou, mall si Carrefour, in mijlocul Bucurestiului este o liniste uimitoare si un loc de trait o poveste.
Am ascultat "Sunrise" a lui Norah Jones, am mancat cereale cu sana, m-am infofolit bine si am plecat spre job.
EL a iesit cu mine in curte sa ma sarute in zapada. "E prima noastra ninsoare, primul sarut in ninsoare". Cu sacul de gunoi in mana , m-a sarutat si ne-am alintat. Cred ca asta inseamna sa fac abstractie de tot ce e mai putin frumos in jur cand sunt cu EL. Si pentru cateva clipe am uitat chiar si de lucrurile frumoase, am uitat de zapada si n-am vazut nimic in jur in afara de ochii lui .
La gradinita am impodobit bradul cu copiii.
Toate astea imi aduc in minte un singut gand...ca vine Craciunul....so....
mama..i'm coming home.
L-am cautat prin pat si am apasat satisfacuta tasta "cancel". Mi-am imaginat continuarea visului....m-am intins si mi-am frecat copilareste ochii. M-am intors pe spate cu scopul de a privi cerul cateva secunde asa cum fac dimineata. Dar...nu mai era....Fereastra din tavan era alba si plina cu flori de iarna. A nins.
Am sarit din pat, am fugit la fereastra. Era ca intr-o felicitare de Craciun....toate casele albe. Un caine se juca in mijlocul curtii ceea ce facea peisajul si mai rustic. La cativa pasi de tramvaie, metrou, mall si Carrefour, in mijlocul Bucurestiului este o liniste uimitoare si un loc de trait o poveste.
Am ascultat "Sunrise" a lui Norah Jones, am mancat cereale cu sana, m-am infofolit bine si am plecat spre job.
EL a iesit cu mine in curte sa ma sarute in zapada. "E prima noastra ninsoare, primul sarut in ninsoare". Cu sacul de gunoi in mana , m-a sarutat si ne-am alintat. Cred ca asta inseamna sa fac abstractie de tot ce e mai putin frumos in jur cand sunt cu EL. Si pentru cateva clipe am uitat chiar si de lucrurile frumoase, am uitat de zapada si n-am vazut nimic in jur in afara de ochii lui .
La gradinita am impodobit bradul cu copiii.
Toate astea imi aduc in minte un singut gand...ca vine Craciunul....so....
mama..i'm coming home.
G/Doi
Am sta goi amandoi pentru ca in casa ar fi cald. Am privi pe geam si am vedea frigul de afara masurat in gecile groase si chipurile acoperite cu fesuri si fulare colorate ale oamenilor si asta ne-ar face sa ne simtim mai bine. Mi-as pune un maieu si boxerii tai, nu de frig dar nu-mi place atat de goala cand parasim patul. Te-as tine in brate stand in spatele tau, ti-as saruta fata nebarbierita si am sorbi amandoi din ceaiul fierbinte. As bea vodka sa ne incalzim si gadurile, as vrea sa pot sa beau pentru momente ca astea dar ....nu pot. Asa ca bem ceai de fructe. Il acrim cu tine si cu lamaie. Scoti pachetul, eu iau una, tu mi-o aprinzi. Iei si tu una si ti-o aprinzi de la a mea...inca mai pastrezi gestul desi acum ai mereu bricheta ta. Nu o fac prea des ,mai deloc chiar. Nu e obisnuinta asa ca momentul in care o fac ma face sa ma simt mai ...puternica, mai salbatica. Imi va da un aer de femeie ce poate orice...M-as amuza singura pe treaba asta, as fi ironica pe seama mea si totusi...tigara..gesturile pe care le fac atunci cand fumez si mai ales privirea..privirea imi ofera inca sentimenul pe care il aveam la 6, 7 ani cand ii imitam pe adulti fumand folosind bete de inghetata.
As pune o patura pe noi, niste rock vechi si un bol de snacksuri japoneze.
Am povesti despre noi la inceput, ti-as face dezvaluiri si ti-as spune ca la inceput nu m-ai atras si te vedeam copil extremist care asculta Nirvana si fumeaza fara stirea parintilor. Eu voiam un barbat, iar tu pareai pustan cu coditele tale. Ti-as spune ca nu am gasit baiat sa-mi fie si barbat pana la tine. Ti-as spune de setea cu care voiam sa te sarut a doua zi, de instinctele cu care m-am luptat sa-mi pastrez mandria si de pasiunea sarutului tau. Ti-as vorbi despre placere, despre dorinte si pasiunea atingerii tale.
Dar ai inghetat....avem vodka, dar eu nu pot sa beau. Hai mai bine sa ne intoarcem in pat ....acolo putem sta goi amandoi. Ia si snacksurile cu tine.
As pune o patura pe noi, niste rock vechi si un bol de snacksuri japoneze.
Am povesti despre noi la inceput, ti-as face dezvaluiri si ti-as spune ca la inceput nu m-ai atras si te vedeam copil extremist care asculta Nirvana si fumeaza fara stirea parintilor. Eu voiam un barbat, iar tu pareai pustan cu coditele tale. Ti-as spune ca nu am gasit baiat sa-mi fie si barbat pana la tine. Ti-as spune de setea cu care voiam sa te sarut a doua zi, de instinctele cu care m-am luptat sa-mi pastrez mandria si de pasiunea sarutului tau. Ti-as vorbi despre placere, despre dorinte si pasiunea atingerii tale.
Dar ai inghetat....avem vodka, dar eu nu pot sa beau. Hai mai bine sa ne intoarcem in pat ....acolo putem sta goi amandoi. Ia si snacksurile cu tine.
last weekend = good weekstart
A fost un weekend binecuvantat.
Am ascultat colinde si am facut felicitari pentru cei de la azil. Apoi am pictat pandantive din aluat sau scortisoara si rame pentru poze frumoase.
Florin m-a strigat "Obrajori" in timp ce ma tragea de ei. Alberto ne-a facut desene. Andrei mi-a spus ca ma iubeste pentru prima data. Antonio mi-a zambit strengareste si m-a inteles in tacere. M-am uitat cu el pe harta si am invatat despre lumea asta mare. Ne-am batut apoi cu pernele, i-am cam batut ce-i drept. Alberto cand nu avea situatia sub control striga tare :"Hei copii...eu am ochelari....fiti atenti cu mine". De fapt varianta originala era cu "ochelali". Ne-am uitat la "Singur acasa" pentru a nu stiu cata oara. Am baut lapte cu cacao.Am fost si alintata de cea care nu o face niciodata...mi-a zis Dariutzu...
La capela ne-am gandit la o fapta mai putin frumoasa pe care am facut-o si am promis ca o vom "repara". Florin a spus ca nu ii va mai lua jucaria lui Alberto, Irina ca nu il va mai chinui pe Andrei la masa, Antonio a plans. Alexandra mi-a impartit din sufletul ei. Am alergat cu Ema, am invins gerul si prejudecatile.
I-am muscat de obraji, i-am simtit aproape si m-am bucurat de ei.
A fost un weekend bun.
Am ascultat colinde si am facut felicitari pentru cei de la azil. Apoi am pictat pandantive din aluat sau scortisoara si rame pentru poze frumoase.
Florin m-a strigat "Obrajori" in timp ce ma tragea de ei. Alberto ne-a facut desene. Andrei mi-a spus ca ma iubeste pentru prima data. Antonio mi-a zambit strengareste si m-a inteles in tacere. M-am uitat cu el pe harta si am invatat despre lumea asta mare. Ne-am batut apoi cu pernele, i-am cam batut ce-i drept. Alberto cand nu avea situatia sub control striga tare :"Hei copii...eu am ochelari....fiti atenti cu mine". De fapt varianta originala era cu "ochelali". Ne-am uitat la "Singur acasa" pentru a nu stiu cata oara. Am baut lapte cu cacao.Am fost si alintata de cea care nu o face niciodata...mi-a zis Dariutzu...
La capela ne-am gandit la o fapta mai putin frumoasa pe care am facut-o si am promis ca o vom "repara". Florin a spus ca nu ii va mai lua jucaria lui Alberto, Irina ca nu il va mai chinui pe Andrei la masa, Antonio a plans. Alexandra mi-a impartit din sufletul ei. Am alergat cu Ema, am invins gerul si prejudecatile.
I-am muscat de obraji, i-am simtit aproape si m-am bucurat de ei.
A fost un weekend bun.
ai ales cu inima si cu capul patrat
Ne lipsea o latura. Tu ai adus-o. Acum suntem patrat, patratul perfect.
Incearca sa te lasi de demonstratii, teoreme si axiome. Gata, nu mai ai ce dovedi....
e patrat.
Si Dumnezeu stie cat ma bucur.
Sa va binecuvanteze Dumnezeu si sa te lasi iubita de EL al tau caci este.
Gata....am crescut,suntem oameni mari acum. Mai vrei vreo dovada? Gata, fara demonstratii...
Innebuneste-l cu pofta ta de apa pe el caci am vazut ca el ti-a inteles-o. Vezi, ti-a inteles-o....mai vrei vreo dovada?
Innebuneste-l cu iubirea ta caci el stie sa-i faca fata!
Ai ales bine. Te-a ales bine. Sa fiti iubiti!
Incearca sa te lasi de demonstratii, teoreme si axiome. Gata, nu mai ai ce dovedi....
e patrat.
Si Dumnezeu stie cat ma bucur.
Sa va binecuvanteze Dumnezeu si sa te lasi iubita de EL al tau caci este.
Gata....am crescut,suntem oameni mari acum. Mai vrei vreo dovada? Gata, fara demonstratii...
Innebuneste-l cu pofta ta de apa pe el caci am vazut ca el ti-a inteles-o. Vezi, ti-a inteles-o....mai vrei vreo dovada?
Innebuneste-l cu iubirea ta caci el stie sa-i faca fata!
Ai ales bine. Te-a ales bine. Sa fiti iubiti!
EL nino
Daca ar fii sa dau timpul inapoi...as vrea sa ma intorc pentru cateva ore in trecut pentru a-l vedea pe EL cum era copil
Sunteti in reteaua blogger....momentan....
Imi tin blogul destul de bine ascuns. Nu suflu un cuvant legat de el, nu vorbesc despre asta cu prietenii. Este intr-adevar o faza de genul ala ca daca iti spun despre asta va trebui sa te omor apoi.Caci aici imi pun sufletul pe tava, aici imi povestesc si analizez visele, aici imi citesc realitatea, imi creez basmul. Si recunosc, inca mi-e frica. Inca nu pot sa-i las pe ceilalti sa imi cotrobaie inima prin toate sertarasele. Caci daca ar face-o m-as simti ca un actor ce trebuie sa o joace pe Marion in "Requiem for a dream" sau pe ea din "Anticrist". Si daca pentru unii actori e o mare provocare, eu m-as afla aproape de zona de panica.
Pe tine te las. Pentru ca tu esti sufletul meu pereche de acelasi sex, tu esti alter ego:) Si sa stii ca blogul nu e doar un jurnal pentru mine, nu e apa oxigenata pentru rani. E felul meu de a-ti vorbi cand nu sunt cu tine. Telepatia are tarife cam mari asa ca mai putem folosi alternativ si bloguitul. Hai, stiu ca suntem in aceeasi retea!
E felul meu de a-ti povesti ce e nou in viata mea cand nu ne vedem o zi:)
Stii...si eu iti citesc jurnalul tau des si stiu cum mai esti. Il citesc si pentru ca imi place ce scrii.
Las acum bloguitul, ti-am spus ce voiam sa stii.Planul meu tarifar in reteaua telepatiei are reduceri seara asa ca hai sa mai functionam si cu telepatie.
Inca stim, asa-i?
Pe tine te las. Pentru ca tu esti sufletul meu pereche de acelasi sex, tu esti alter ego:) Si sa stii ca blogul nu e doar un jurnal pentru mine, nu e apa oxigenata pentru rani. E felul meu de a-ti vorbi cand nu sunt cu tine. Telepatia are tarife cam mari asa ca mai putem folosi alternativ si bloguitul. Hai, stiu ca suntem in aceeasi retea!
E felul meu de a-ti povesti ce e nou in viata mea cand nu ne vedem o zi:)
Stii...si eu iti citesc jurnalul tau des si stiu cum mai esti. Il citesc si pentru ca imi place ce scrii.
Las acum bloguitul, ti-am spus ce voiam sa stii.Planul meu tarifar in reteaua telepatiei are reduceri seara asa ca hai sa mai functionam si cu telepatie.
Inca stim, asa-i?
De data asta nu voi intarzia
Nu ma mai astepta.
De obicei ma las asteptata la intalniri. Nu si acum.
Acum nu vin.
Stiam eu ca si tu crezi ca avem intalnire. Si eu stiam ca avem intalnire. Dar eu stiam si ca nu voi veni.
Ai numarat poate ultimele ceasuri, ai asteptat asta de 4 zile. Si eu le-am numarat. Dar stiam ca nu voi veni.
Ti-ai facut poate un ceai, ti-ai luat un tricou si niste pantaloni largi de casa. Eu mi-as fi facut o ciocolata calda, aveam niste egari stramti si un tricou albastru. Urma sa ne intalnim si sa vorbim, iar faptul ca nu ne vedeam in timp ce vorbim facea sa cresca dorinta. Am fi discutat deschis, despre filme,relatii si munca serioasa.M-as fi oprit poate, as fi facut un dus si in timpul asta tu m-ai fi asteptat cuminte. Ti-ai fi dorit poate sa fii acolo cand ies sa vezi daca chiar miros a portocale. Stii...si eu as vrea sa iti simt mirosul de mar si scortisoara caci stiu sigur ca tu mirosi asa, dar ma abtin!
S-ar face iar 6 dimineata povestind, am merge la somn cu gandul unul la altul.
Dar e un gand trecator, faptele inving gandurile, realitatea frumos traita eclipseaza o dorinta.
Nu ma mai astepta. Fa-ti ceaiul, imbraca-ti pantalonii...poate nici nu sunt largi si da-i intalnire altei fete. Stabileste un loc, du-te la intalnire, asteapt-o caci va intarzia si cand vine.... zambeste-i. Priveste-o doar pe ea, atinge-i mana si sarut-o. Ia zi....ea a ce miroase?
De obicei ma las asteptata la intalniri. Nu si acum.
Acum nu vin.
Stiam eu ca si tu crezi ca avem intalnire. Si eu stiam ca avem intalnire. Dar eu stiam si ca nu voi veni.
Ai numarat poate ultimele ceasuri, ai asteptat asta de 4 zile. Si eu le-am numarat. Dar stiam ca nu voi veni.
Ti-ai facut poate un ceai, ti-ai luat un tricou si niste pantaloni largi de casa. Eu mi-as fi facut o ciocolata calda, aveam niste egari stramti si un tricou albastru. Urma sa ne intalnim si sa vorbim, iar faptul ca nu ne vedeam in timp ce vorbim facea sa cresca dorinta. Am fi discutat deschis, despre filme,relatii si munca serioasa.M-as fi oprit poate, as fi facut un dus si in timpul asta tu m-ai fi asteptat cuminte. Ti-ai fi dorit poate sa fii acolo cand ies sa vezi daca chiar miros a portocale. Stii...si eu as vrea sa iti simt mirosul de mar si scortisoara caci stiu sigur ca tu mirosi asa, dar ma abtin!
S-ar face iar 6 dimineata povestind, am merge la somn cu gandul unul la altul.
Dar e un gand trecator, faptele inving gandurile, realitatea frumos traita eclipseaza o dorinta.
Nu ma mai astepta. Fa-ti ceaiul, imbraca-ti pantalonii...poate nici nu sunt largi si da-i intalnire altei fete. Stabileste un loc, du-te la intalnire, asteapt-o caci va intarzia si cand vine.... zambeste-i. Priveste-o doar pe ea, atinge-i mana si sarut-o. Ia zi....ea a ce miroase?
little wonders
Mi-e dor de tine babe.
Mi-e dor sa fii iar langa mine, sa adormi cu mine.
Iti amintesti...adormeam cu buzele usor atinse si inimile la fel? Respiram prin tine, visam prin tine.
Alteori ma intorceam cu spatele. Iti luam mana si dormeam cu ea sub cap; intotdeauna am dormit cu mana mea sub cap. Iti mai luam mana si ti-o tineam intre palma mea si inima mea. Iti placea mult, imi atingeai sanul. Iti sarutam mana si mi se parea nebunesc gestul altadata, dar nu cu tine.
Uneori te intorceai tu. Te cuprindeam cu mainile mele mici, mereu am fost micuta. Iti sarutam umarul si te gadilam.
Niciodata nu te lasam sa adormi inaintea mea. Cand nu puteam dormi ma foiam, te strigam, ma jucam cu degetele pe chipul tau. Daca nu reactionai incepeam sa trag cate putin perna, te dezveleam, te loveam usor si 'accidental'. Ma lasai sa ma alint asa o perioada, apoi ma luai si ma sarutai, ma strangeai tare in brate si mereu adormeam cu tine asa.
Uneori te priveam. Iti vedeam conturul gurii doar si forma ochilor. Dar stiam ca ma privesti si tu in ochi, asa de profunda-ti era privirea.
Ne jucam cu picioarele. Eram geloasa pe calcaiele tale pentru cat erau de fine.
Te muscam, iti trosneam degetele. Te durea dar ma lasai doar pentru ca stiai ca imi place.
Tresareai cateodata. Da, te-am lasat sa adormi inaintea mea. Te strangeam de mana si iti sarutam gatul si te linisteai.
Ne placea sa dormim goi. Ne trezeam raciti uneori sau doar infrigurati. Tineri nebuni si inconstienti!
Ne inghesuiam in patul tau de o persoana! Ne placea asa. Aveam loc suficient la mine...eu toata camera mea, tu sufrageria. Iar mama si tata impacati.
Vorbeam despre orice inainte sa adormim. Aveam indrazneala si vorbeam de vise, temeri, dorinte.
Stii...n-ai sforait niciodata....
Stii...azi-dimineata te-am visat. Erai langa mine intins in pat, ma tineai in brate si ma sarutai incet. Apoi putin mai tare, mai tare si tot asa.
M-am trezit. Erai langa mine, erai intins in pat. M-ai luat in brate si m-ai sarutat incet. Apoi putin mai tare, mai tare si tot asa.
Am zambit. Erau sanse mari sa se indeplineasca visul, era ceva foarte realist in acel moment. Dar tu imi indeplinesti toate visele. De asta zambesc.
Mi-e dor de tine babe. Atat de tare incat poti simti, e ca un vant peste lanul de grau.
Babe, nu dormim pe burta in noaptea asta. Inoarce-te si pune-ti mana pe sanul meu, arata-mi calcaiele alea fine si viseaza prin mine. Puntru ca mi-e dor sa adorm cu tine babe.
Mi-e dor sa fii iar langa mine, sa adormi cu mine.
Iti amintesti...adormeam cu buzele usor atinse si inimile la fel? Respiram prin tine, visam prin tine.
Alteori ma intorceam cu spatele. Iti luam mana si dormeam cu ea sub cap; intotdeauna am dormit cu mana mea sub cap. Iti mai luam mana si ti-o tineam intre palma mea si inima mea. Iti placea mult, imi atingeai sanul. Iti sarutam mana si mi se parea nebunesc gestul altadata, dar nu cu tine.
Uneori te intorceai tu. Te cuprindeam cu mainile mele mici, mereu am fost micuta. Iti sarutam umarul si te gadilam.
Niciodata nu te lasam sa adormi inaintea mea. Cand nu puteam dormi ma foiam, te strigam, ma jucam cu degetele pe chipul tau. Daca nu reactionai incepeam sa trag cate putin perna, te dezveleam, te loveam usor si 'accidental'. Ma lasai sa ma alint asa o perioada, apoi ma luai si ma sarutai, ma strangeai tare in brate si mereu adormeam cu tine asa.
Uneori te priveam. Iti vedeam conturul gurii doar si forma ochilor. Dar stiam ca ma privesti si tu in ochi, asa de profunda-ti era privirea.
Ne jucam cu picioarele. Eram geloasa pe calcaiele tale pentru cat erau de fine.
Te muscam, iti trosneam degetele. Te durea dar ma lasai doar pentru ca stiai ca imi place.
Tresareai cateodata. Da, te-am lasat sa adormi inaintea mea. Te strangeam de mana si iti sarutam gatul si te linisteai.
Ne placea sa dormim goi. Ne trezeam raciti uneori sau doar infrigurati. Tineri nebuni si inconstienti!
Ne inghesuiam in patul tau de o persoana! Ne placea asa. Aveam loc suficient la mine...eu toata camera mea, tu sufrageria. Iar mama si tata impacati.
Vorbeam despre orice inainte sa adormim. Aveam indrazneala si vorbeam de vise, temeri, dorinte.
Stii...n-ai sforait niciodata....
Stii...azi-dimineata te-am visat. Erai langa mine intins in pat, ma tineai in brate si ma sarutai incet. Apoi putin mai tare, mai tare si tot asa.
M-am trezit. Erai langa mine, erai intins in pat. M-ai luat in brate si m-ai sarutat incet. Apoi putin mai tare, mai tare si tot asa.
Am zambit. Erau sanse mari sa se indeplineasca visul, era ceva foarte realist in acel moment. Dar tu imi indeplinesti toate visele. De asta zambesc.
Mi-e dor de tine babe. Atat de tare incat poti simti, e ca un vant peste lanul de grau.
Babe, nu dormim pe burta in noaptea asta. Inoarce-te si pune-ti mana pe sanul meu, arata-mi calcaiele alea fine si viseaza prin mine. Puntru ca mi-e dor sa adorm cu tine babe.
Ignora-te.Uraste-te.
Hai...ignora-ma. Te provoc.
Reneaga-mi parul blond. Doreste-ti-l saten.
Uraste-mi tenul. Doreste-ti-l mai masliniu.
Uraste-mi mersul. Uraste-mi instinctele.
Uraste-mi calcaiul.
Ignora-ma cand te strig "babe".
Intoarce-ti obrazul cand vreau sa te sarut, suge-ti buzele. Acopera-ti urechile si fereste-ti spatele.
Hai....
Reneaga-mi mirosul. Fereste-mi privirea.
Elimina-ma. Neaga-mi trupul.
Uraste-mi venele cand sunt pline cu sangele tau. Uraste-mi gura cu stropi din saliva ta dupa ce ma saruti.
Ignora-mi clipitul. Ignora-mi prezenta in visul tau.
Neaga-mi pasiunea. Neaga-mi puritatea. Neaga-mi chimia.
Uraste-ma cand dorm. Priveste-ma si uraste-ma. Poti?
Hai...te provoc.
Reneaga-mi parul blond. Doreste-ti-l saten.
Uraste-mi tenul. Doreste-ti-l mai masliniu.
Uraste-mi mersul. Uraste-mi instinctele.
Uraste-mi calcaiul.
Ignora-ma cand te strig "babe".
Intoarce-ti obrazul cand vreau sa te sarut, suge-ti buzele. Acopera-ti urechile si fereste-ti spatele.
Hai....
Reneaga-mi mirosul. Fereste-mi privirea.
Elimina-ma. Neaga-mi trupul.
Uraste-mi venele cand sunt pline cu sangele tau. Uraste-mi gura cu stropi din saliva ta dupa ce ma saruti.
Ignora-mi clipitul. Ignora-mi prezenta in visul tau.
Neaga-mi pasiunea. Neaga-mi puritatea. Neaga-mi chimia.
Uraste-ma cand dorm. Priveste-ma si uraste-ma. Poti?
Hai...te provoc.
one missing puzzle piece
Ti-ai calcat pe orgoliu. Ai asteptat sa fac eu primul gest, sa iti arunc eu o privire. N-am facut. Ai asteptat sa il fac pe al doilea. Asa credeai. Tu de fapt ii asteptai pe urmatorii 5 din partea mea. Nu i-am facut.
Imi dai tarcoale. Iti simt parfumul. Mirosi a mere si scortisoara, mirosi a acasa.
Ti-e frica de mine. Te simt.
Ma cauti? In zadar.
M-ai gasit. te-am lasat.
Te apropii prea mult, nu iti mai e frica. Vrei sa te joci cu mine, sa ma prinzi cu privirea, sa ma seduci.
Simti tensiunea. Creste. Te apropii si mai mult. Te-ai oprit. Vrei sa ma apropii si eu.
O fac. Ma apropii. Vezi?
Esti prost.
Eu de fapt ma indepartez. Nu-ti dai seama? Cu cat ne apropiem mai mult cu atat ne departam.
Nu o sa-ti placa asta. O sa vrei sa iti ascunda bretonul privirea cand vei afla.
Nu te avertizez, te las asa. Trebuie sa cresti si tu odata! Inca iti plac jocurile...
poate e timpul sa lasi in urma "jeux d'enfant".
Esti inca timid, stii asta. Dar eu nu mai am timp de baieti timizi, nu-i mai gasesc simpatici cand rosesc si se balbaie. Iti place sa te joci. Dar esti totusi incepator. Of, pe mine nu ma mai incita, miza nu mai am. Ma amuza uneori dar ajung sa detest jocurile astea deseori.
Deschide ochii baiete, lasa pasiunea balta caci nu ne vom impleti buzele. Deschide ochii sau altfel vei ajunge sa termini puzzle-ul si sa iti dai seama ca iti lipseste o piesa.
So...cap ou pas cap?
Imi dai tarcoale. Iti simt parfumul. Mirosi a mere si scortisoara, mirosi a acasa.
Ti-e frica de mine. Te simt.
Ma cauti? In zadar.
M-ai gasit. te-am lasat.
Te apropii prea mult, nu iti mai e frica. Vrei sa te joci cu mine, sa ma prinzi cu privirea, sa ma seduci.
Simti tensiunea. Creste. Te apropii si mai mult. Te-ai oprit. Vrei sa ma apropii si eu.
O fac. Ma apropii. Vezi?
Esti prost.
Eu de fapt ma indepartez. Nu-ti dai seama? Cu cat ne apropiem mai mult cu atat ne departam.
Nu o sa-ti placa asta. O sa vrei sa iti ascunda bretonul privirea cand vei afla.
Nu te avertizez, te las asa. Trebuie sa cresti si tu odata! Inca iti plac jocurile...
poate e timpul sa lasi in urma "jeux d'enfant".
Esti inca timid, stii asta. Dar eu nu mai am timp de baieti timizi, nu-i mai gasesc simpatici cand rosesc si se balbaie. Iti place sa te joci. Dar esti totusi incepator. Of, pe mine nu ma mai incita, miza nu mai am. Ma amuza uneori dar ajung sa detest jocurile astea deseori.
Deschide ochii baiete, lasa pasiunea balta caci nu ne vom impleti buzele. Deschide ochii sau altfel vei ajunge sa termini puzzle-ul si sa iti dai seama ca iti lipseste o piesa.
So...cap ou pas cap?
vantul visu'-l vijaie
Vantul mi-a suflat visul departe. Il caut. Il voi gasi.
Culorile poate i se vor fi sters din cauza ploii, frigul poate a inghetat cateva dorinte si le-a pastrat intacte, razele slabe de soare l-au mai alintat. E peticit poate, calcat de oameni in picioare, zdremturos.
L-am creat din putina dorinta,speranta si naivitate. Am adaugat si credinta, munca si ambitie. Am suflat apoi putin praf magic.
Asa ca il voi cauta. Si il voi gasi.
Mi-am pregatit avionul; l-am facut din hartie verde, am pus lipici sa reziste si doua stelute pe aripa stanga.
Mi-am luat ghete, fular si turta dulce.
Merg sa prind vantul de 7. Imi va ridica avionul sus sus. De acolo voi putea vedea toate visele. De acolo de sus voi vedea si visul meu. Il voi gasi.
Culorile poate i se vor fi sters din cauza ploii, frigul poate a inghetat cateva dorinte si le-a pastrat intacte, razele slabe de soare l-au mai alintat. E peticit poate, calcat de oameni in picioare, zdremturos.
L-am creat din putina dorinta,speranta si naivitate. Am adaugat si credinta, munca si ambitie. Am suflat apoi putin praf magic.
Asa ca il voi cauta. Si il voi gasi.
Mi-am pregatit avionul; l-am facut din hartie verde, am pus lipici sa reziste si doua stelute pe aripa stanga.
Mi-am luat ghete, fular si turta dulce.
Merg sa prind vantul de 7. Imi va ridica avionul sus sus. De acolo voi putea vedea toate visele. De acolo de sus voi vedea si visul meu. Il voi gasi.
Dorinta dinainte de suflatul lumanarilor
Multa sanatate......bunicii,parintilor.
Multa fericire...pt Andra si Florin.
Multa iubire.....pt Ratza,Lorand,Marian,Andrei F si Maria.
Multe realizari...Magdei, Alexandrei.
Multa liniste sufleteasca....parintilor lui.
Multa intelepciune...matusilor,unchilor.
Mult timp...lui Ilie,Vali.
Binecuvantarea lui Dumnezeu pentru toti piticii.
Un suflet curat..pentru toti copiii din tabara.
Perseverenta si putere celor din Impact,Salvati Copiii,Concordia.
Sa creasca mare...Bella,Naomi,Nicholas.
Tot ce isi doresc sa li se implineasca.... Dianei,Simonei,Roxanei,Monicai,Mirunei,Dianelor,Anei,Deliei,Ancutelor,Larinei,lui Alex,Razvan,Bubotzky, Radu,Razvan V,Nutzu,Claus,Jose, Cata, Cosmin,Tapa,Mitza, Bogdanilor, Flori,lui Bzzz, Paco, Oanelor, Nicoletei,Mihaelei, Rahelei, Danei, Adinei,Adi,Neli, Andrei, Andradei,Alexandrelor,Claudiei, Laurei,Monei,Inei, armencelor,Alinei,pt Andre,Val, Petre,Gabi,Marcel, Marcela,Irinei,Alexiei, Ralucelor,lui Danut, Cristi, Ozzy,Filip, Brandi,Dani,David,Darius, Dragos, Marius, Nepi,Rares, Liviu,Cornel, Pejo, Grasu,Ombladon, Victor, Nicu, Haidu, Claudiu, Cami,Mariei,Titus, Andreei, Talip,Alex,Steli,Laurentiu,Alin, Eve,Adel,Levi, George,Edit, Sergiu, Ceci,Brigi,Johnny, Darie,Dazz,Opris, Didi,Eugen,Iosif, Iulian,Raul,Virgil,Ionut
Multe luni....noua, mie impreuna cu Billy the Kid.
La multi ani...mie cu tine maimuta.
Multa fericire...pt Andra si Florin.
Multa iubire.....pt Ratza,Lorand,Marian,Andrei F si Maria.
Multe realizari...Magdei, Alexandrei.
Multa liniste sufleteasca....parintilor lui.
Multa intelepciune...matusilor,unchilor.
Mult timp...lui Ilie,Vali.
Binecuvantarea lui Dumnezeu pentru toti piticii.
Un suflet curat..pentru toti copiii din tabara.
Perseverenta si putere celor din Impact,Salvati Copiii,Concordia.
Sa creasca mare...Bella,Naomi,Nicholas.
Tot ce isi doresc sa li se implineasca.... Dianei,Simonei,Roxanei,Monicai,Mirunei,Dianelor,Anei,Deliei,Ancutelor,Larinei,lui Alex,Razvan,Bubotzky, Radu,Razvan V,Nutzu,Claus,Jose, Cata, Cosmin,Tapa,Mitza, Bogdanilor, Flori,lui Bzzz, Paco, Oanelor, Nicoletei,Mihaelei, Rahelei, Danei, Adinei,Adi,Neli, Andrei, Andradei,Alexandrelor,Claudiei, Laurei,Monei,Inei, armencelor,Alinei,pt Andre,Val, Petre,Gabi,Marcel, Marcela,Irinei,Alexiei, Ralucelor,lui Danut, Cristi, Ozzy,Filip, Brandi,Dani,David,Darius, Dragos, Marius, Nepi,Rares, Liviu,Cornel, Pejo, Grasu,Ombladon, Victor, Nicu, Haidu, Claudiu, Cami,Mariei,Titus, Andreei, Talip,Alex,Steli,Laurentiu,Alin, Eve,Adel,Levi, George,Edit, Sergiu, Ceci,Brigi,Johnny, Darie,Dazz,Opris, Didi,Eugen,Iosif, Iulian,Raul,Virgil,Ionut
Multe luni....noua, mie impreuna cu Billy the Kid.
La multi ani...mie cu tine maimuta.
numarul 22
m-am facut frumoasa, mi-am pregatit sufletul si chipul. creierul insa refuza inca sa se pregateasca. i-am facut un ceai, e muzica in surdina, putina lumina.
in fond... nu e special.e la fel ca toti ceilalti 21. va sta cu mine un an si va pleca si el.ii va face loc altuia, unul mai matur si putin mai intelept.
pana atunci...il astept pe el. miros a portocale. mi-am vopsit unghiile cu rosu-visiniu.
mai e un pic..ii aud deja pasii pe strada..se incurca in intuneric si imi cauta casa.
il mai las un pic asa, il voi ameti eu si mai mult oricum...
si totusi el e putin mai special. el imi aminteste de iubirea mamei pentru ca e parte din simbolul iubirii noastre.cand ceasul se opreste la 22:22 eu si mama stim... e momentul cand ne aratam ca ne iubim.
e dezorientat, merg sa ii indrum pasii spre mine. il voi cunoaste, il voi invita la un ceai si o ciocolata de casa. maine voi bea cu el un vin. apoi il voi cunoaste.... am un an pentru el.
-Eu sunt Daria, te-am asteptat de mica.
-Sunt numarul 22, anul 22.
-Intra...fa-te comod. Vei sta la mine un an.
in fond... nu e special.e la fel ca toti ceilalti 21. va sta cu mine un an si va pleca si el.ii va face loc altuia, unul mai matur si putin mai intelept.
pana atunci...il astept pe el. miros a portocale. mi-am vopsit unghiile cu rosu-visiniu.
mai e un pic..ii aud deja pasii pe strada..se incurca in intuneric si imi cauta casa.
il mai las un pic asa, il voi ameti eu si mai mult oricum...
si totusi el e putin mai special. el imi aminteste de iubirea mamei pentru ca e parte din simbolul iubirii noastre.cand ceasul se opreste la 22:22 eu si mama stim... e momentul cand ne aratam ca ne iubim.
e dezorientat, merg sa ii indrum pasii spre mine. il voi cunoaste, il voi invita la un ceai si o ciocolata de casa. maine voi bea cu el un vin. apoi il voi cunoaste.... am un an pentru el.
-Eu sunt Daria, te-am asteptat de mica.
-Sunt numarul 22, anul 22.
-Intra...fa-te comod. Vei sta la mine un an.
the girl without pyjamas
Ieri m-am gandit mult la "The boy in the striped pyjamas." Am plans la destule filme desi nu ma mandresc cu asta dar niciunul nu m-a cutremurat asa cum a facut-o filmul asta.
Am trait filmul si m-a durut. L-am oprit caci nu ma puteam opri eu din plans si din durere si la sfarsit imi amintesc ca l-am sunat pe EL si printre lacrimi si rasuflari greoaie l-am intrebat: "De ce mi-ai dat filmul asta? Cum ai putut sa ma lasi sa ma uit?"
S-a speriat initial, apoi a inteles despre ce e vorba. A incercat sa ma linisteasca, mi-a ascultat plansul, m-a lasat sa-l invinovatesc pentru sentimentul de neputinta in fata situatiei ce ma incerca, m-a mangaiat de la 350 km distanta.
Am trait alaturi de multe personaje pentru ca ma regaseam in ele, in iubirile lor, in copilariile lor....traisem si eu si intelegeam. Dar sa traiesti un film despre razboi fara sa te identifici si totusi sa il traiesti...Nu pot spune decat ca ma inclin.
Inainte sa terminam conversatia EL mi-a multumit ca l-am sunat.
Eu iti multumesc. Pentru ca alaturi de tine sunt puternica...si acum,dupa 3 luni inteleg...acela a fost un moment in care tu m-ai facut mai puternica.
Am trait filmul si m-a durut. L-am oprit caci nu ma puteam opri eu din plans si din durere si la sfarsit imi amintesc ca l-am sunat pe EL si printre lacrimi si rasuflari greoaie l-am intrebat: "De ce mi-ai dat filmul asta? Cum ai putut sa ma lasi sa ma uit?"
S-a speriat initial, apoi a inteles despre ce e vorba. A incercat sa ma linisteasca, mi-a ascultat plansul, m-a lasat sa-l invinovatesc pentru sentimentul de neputinta in fata situatiei ce ma incerca, m-a mangaiat de la 350 km distanta.
Am trait alaturi de multe personaje pentru ca ma regaseam in ele, in iubirile lor, in copilariile lor....traisem si eu si intelegeam. Dar sa traiesti un film despre razboi fara sa te identifici si totusi sa il traiesti...Nu pot spune decat ca ma inclin.
Inainte sa terminam conversatia EL mi-a multumit ca l-am sunat.
Eu iti multumesc. Pentru ca alaturi de tine sunt puternica...si acum,dupa 3 luni inteleg...acela a fost un moment in care tu m-ai facut mai puternica.
Ziua perfecta pentru a muri - revizuit si adaugit
M-am intors de la "2012". Genul de film care ma face sa spun "ma lasi? hai frate..."
Si asta o spun de obicei pentru chestiile exagerate sau siropoase. Cu toate astea, e un film care te face sa constientizezi cat de fericit esti din nimicuri, care te face sa apreciezi lucruri marunte precum viata:)
Te face sa te gandesti putin la "the end", dovada fiind intrebarea lui :" Ce ai face daca ai sti ca vei muri?" L-am intrebat cat timp as avea. 3 zile mi-a raspuns. I-am spus ca e prea mult timp. Mi-a zis o zi. Am zambit pentru ca stiam exact ce as face, m-am mai gandit la asta.... aveam si un plan. Si vizualizandu-mi ultima zi mi-am dat seama ca planul meu era gandit in vremea lui "el" , iar acum in viata mea este "EL".
Mi-am refacut planul pe care il si vedeam in timp ce il construiam. M-am incurcat putin cand a fost vorba de ai mei...mi-am dat seama ca acum am mai multi "ai mei" si realist mi-ar fi imposibil in ultima mea zi sa ii vad pe toti. Iar eu nu vreau sa ma grabesc si cand mor, atunci macar sa nu fiu pe fuga si sa nu fug dupa metrou. Plus ca nu vreau sa fie dureros cand voi muri si tare mult m-ar durea sa stiu ca o vad pe mama pentru ultima data. Asa ca am renuntat la ideea asta. M-am gandit apoi ca voi muri intr-un accident de masina, asa-mi simt moartea. Dar m-am lasat purtata de valul ce imi trecea prin gand si mi-am imaginat moartea asa cum mi-a placut.Apoi l-am intrebat pe EL cum si-ar petrece ultima zi.
"As lua motorul, te-as lua pe tine si as pleca undeva..la munte..la mare...la mare pe faleza. Sa stam doar noi, amandoi si sa vedem valurile."
Am zambit. Asta era si planul meu pe care tocmai il vazusem. Era la fel... doar ca din cauza castii negre nu vazusem care dintre noi doi conduce motorul.
Iar rugaciunea....momentul meu cu Dumnezeu...va fi acolo...pe plaja.
So...baby...YES..i do...i join you in death.
Si asta o spun de obicei pentru chestiile exagerate sau siropoase. Cu toate astea, e un film care te face sa constientizezi cat de fericit esti din nimicuri, care te face sa apreciezi lucruri marunte precum viata:)
Te face sa te gandesti putin la "the end", dovada fiind intrebarea lui :" Ce ai face daca ai sti ca vei muri?" L-am intrebat cat timp as avea. 3 zile mi-a raspuns. I-am spus ca e prea mult timp. Mi-a zis o zi. Am zambit pentru ca stiam exact ce as face, m-am mai gandit la asta.... aveam si un plan. Si vizualizandu-mi ultima zi mi-am dat seama ca planul meu era gandit in vremea lui "el" , iar acum in viata mea este "EL".
Mi-am refacut planul pe care il si vedeam in timp ce il construiam. M-am incurcat putin cand a fost vorba de ai mei...mi-am dat seama ca acum am mai multi "ai mei" si realist mi-ar fi imposibil in ultima mea zi sa ii vad pe toti. Iar eu nu vreau sa ma grabesc si cand mor, atunci macar sa nu fiu pe fuga si sa nu fug dupa metrou. Plus ca nu vreau sa fie dureros cand voi muri si tare mult m-ar durea sa stiu ca o vad pe mama pentru ultima data. Asa ca am renuntat la ideea asta. M-am gandit apoi ca voi muri intr-un accident de masina, asa-mi simt moartea. Dar m-am lasat purtata de valul ce imi trecea prin gand si mi-am imaginat moartea asa cum mi-a placut.Apoi l-am intrebat pe EL cum si-ar petrece ultima zi.
"As lua motorul, te-as lua pe tine si as pleca undeva..la munte..la mare...la mare pe faleza. Sa stam doar noi, amandoi si sa vedem valurile."
Am zambit. Asta era si planul meu pe care tocmai il vazusem. Era la fel... doar ca din cauza castii negre nu vazusem care dintre noi doi conduce motorul.
Iar rugaciunea....momentul meu cu Dumnezeu...va fi acolo...pe plaja.
So...baby...YES..i do...i join you in death.
november rain
Uitasem de tine. Am uitat ca era si luna ta.
Vezi? Te-am uitat...
Stiam ca stii ca o sa iti trimit un mesaj. "Eu si mama ta" , nu?
Ma asemeni cu ea. O iubesti mult, stiu asta. Ti-s draga, asa-i? Stiu si asta.
Acum doi ani te imbracam cu mine, iti hidratam pielea si tu imi dedicai "tonight" spargand linistea strazii de la 4 dimineata . Te numeam "sweet november" iar tu "my sweet iulie,august,noiembrie...".
Anul trecut iti spuneam "la multi ani copile". Dar si tu esti om mare acum, voi inceta sa te mai numesc copil. Am crescut amandoi, avem o alta viata, una separata. Suntem fericiti. Asa-i ca ne e bine asa? Fara resentimente, dar nici prieteni buni. Exista inca sclipirea aia in ochi cand ne vedem, am vazut asta. E doar sclipirea ce ne aminteste de ploaia de noiembrie in care am stat si ne-am sarutat amandoi o perioada. A fost frumos...dar e timpul sa mergem mai departe. Nu mai e timpul de povesti, am crescut mari, e timpul de realitate. Iar realitatea mea nu e poveste, e un film dupa cum chiar tu imi ziceai;un film in care altcineva decat tine e in rolul principal. Dar mi-ai vazut trailerul, stii deja. Eu ti-am citit scenariul, ti-l stiu si eu. Pentru niciunul insa titlul nu e "Sweet November".
Anul asta...adio si "La multi ani".
Si sa fii iubit!
november rain
Asculta mai multe audio Muzica
Vezi? Te-am uitat...
Stiam ca stii ca o sa iti trimit un mesaj. "Eu si mama ta" , nu?
Ma asemeni cu ea. O iubesti mult, stiu asta. Ti-s draga, asa-i? Stiu si asta.
Acum doi ani te imbracam cu mine, iti hidratam pielea si tu imi dedicai "tonight" spargand linistea strazii de la 4 dimineata . Te numeam "sweet november" iar tu "my sweet iulie,august,noiembrie...".
Anul trecut iti spuneam "la multi ani copile". Dar si tu esti om mare acum, voi inceta sa te mai numesc copil. Am crescut amandoi, avem o alta viata, una separata. Suntem fericiti. Asa-i ca ne e bine asa? Fara resentimente, dar nici prieteni buni. Exista inca sclipirea aia in ochi cand ne vedem, am vazut asta. E doar sclipirea ce ne aminteste de ploaia de noiembrie in care am stat si ne-am sarutat amandoi o perioada. A fost frumos...dar e timpul sa mergem mai departe. Nu mai e timpul de povesti, am crescut mari, e timpul de realitate. Iar realitatea mea nu e poveste, e un film dupa cum chiar tu imi ziceai;un film in care altcineva decat tine e in rolul principal. Dar mi-ai vazut trailerul, stii deja. Eu ti-am citit scenariul, ti-l stiu si eu. Pentru niciunul insa titlul nu e "Sweet November".
Anul asta...adio si "La multi ani".
Si sa fii iubit!
november rain
Asculta mai multe audio Muzica
Imi plac oamenii care scriu putin. Folosesc cateva cuvinte dar te ating caci te identfici, ii intelegi. Au un har. Nu stiu sa aleaga cuvintele, stiu sa scrie cu sufletul. E ca acea privire din care intelegi tot.
Cineva spunea odata ca "daca as fi avut mai mult timp as fi scris o scrisoare mai scurta."
Eu scriu posturi lungi.
sticluta cu otrava
- Hai cu mine, hai sa fugim in lume!
- Esti visatoare!
-Eu as fugi, nu m-as teme. As manca ananas si as dormi langa brutarii. Ti-e frica de privirile oamenilor?
-Mi-e frica sa visez.
-Viseaza daca ti-e frica. Visul e leac bun.
-E mare lumea? Cat trebuie sa fugim?
-E cat de mare vrem noi. O putem repeta. Si putem sa stam cand nu vrei sa mai fugim.
-Sunt las, sunt un fricos. Nu ti-e frica sa fugi intr-o lume necunoscuta cu un las?
-Esti, dar esti lasul meu. Hai, fugi cu mine. O sa dansam la un priveghi in Germania. Oricum ei sunt reci!
-Si daca n-o sa fie niciun priveghi? Daca nu va muri nimeni atunci?
-Vom omora noi pe cineva!
-Cu cutitul?
-Nu, vreau sa dansez la priveghiul unui om frumos. Otrava.
-Unde gasim?
-Mai am eu in sticluta, nu-ti face tu griji. Tu trebuie doar sa fugi cu mine.
- Esti visatoare!
-Eu as fugi, nu m-as teme. As manca ananas si as dormi langa brutarii. Ti-e frica de privirile oamenilor?
-Mi-e frica sa visez.
-Viseaza daca ti-e frica. Visul e leac bun.
-E mare lumea? Cat trebuie sa fugim?
-E cat de mare vrem noi. O putem repeta. Si putem sa stam cand nu vrei sa mai fugim.
-Sunt las, sunt un fricos. Nu ti-e frica sa fugi intr-o lume necunoscuta cu un las?
-Esti, dar esti lasul meu. Hai, fugi cu mine. O sa dansam la un priveghi in Germania. Oricum ei sunt reci!
-Si daca n-o sa fie niciun priveghi? Daca nu va muri nimeni atunci?
-Vom omora noi pe cineva!
-Cu cutitul?
-Nu, vreau sa dansez la priveghiul unui om frumos. Otrava.
-Unde gasim?
-Mai am eu in sticluta, nu-ti face tu griji. Tu trebuie doar sa fugi cu mine.
Tu m-ai invatat sa iubesc. Dar nu pe tine.
Imi revii in minte cam des de la o vreme. Nu ti-ai gasit linistea si mai stai putin intre cele 2 lumi? Vad ca ai ales sa ma bantui.
Te vad iar ca la inceput. Asta e bine. La inceput mi-ai fost drag dar nu stiam sa te iubesc. Asa e si acum. Doar ca de atunci am invatat sa iubesc. Dar nu pe tine.
Nu-mi stiu adresa blogului. Te intrebi poate cum il gasesc... scriu pe google "suflete oua". Si imi apare, e prima pagina gasita. Doar ca e "suflete oua 2".
Stii de ce mi-e dor? Sa mai aud iar "te ador". Nimeni nu o zice ca tine. Si cam atat. Restul....
amintiri ce m-au invatat sa iubesc. Dar nu pe tine.
O sa-mi ramai o viata drag. Si eu probabil o sa-ti raman "drac".
Nu te mai zbate, nu are rost. Nu ma mai bantui, o sa ma vezi cu EL si poate putin o sa doara.
Eu te eliberez. Cu mine ti-ai indeplinit misiunea. Aproape ca ti-as multumi pentru asta, dar nu o fac. In schimb iti scriu scrisoarea de recomandare sa poti intra in Rai.
Cand vei fi inger, vei putea fi mandru caci ai fost prima dragoste curata a unui drac. Le vei spune celorlalti ingeri ca tu esti acela despre care se vorbeste ca ar fi invatat un drac sa iubeasca.
Dar nu pe tine.
Te vad iar ca la inceput. Asta e bine. La inceput mi-ai fost drag dar nu stiam sa te iubesc. Asa e si acum. Doar ca de atunci am invatat sa iubesc. Dar nu pe tine.
Nu-mi stiu adresa blogului. Te intrebi poate cum il gasesc... scriu pe google "suflete oua". Si imi apare, e prima pagina gasita. Doar ca e "suflete oua 2".
Stii de ce mi-e dor? Sa mai aud iar "te ador". Nimeni nu o zice ca tine. Si cam atat. Restul....
amintiri ce m-au invatat sa iubesc. Dar nu pe tine.
O sa-mi ramai o viata drag. Si eu probabil o sa-ti raman "drac".
Nu te mai zbate, nu are rost. Nu ma mai bantui, o sa ma vezi cu EL si poate putin o sa doara.
Eu te eliberez. Cu mine ti-ai indeplinit misiunea. Aproape ca ti-as multumi pentru asta, dar nu o fac. In schimb iti scriu scrisoarea de recomandare sa poti intra in Rai.
Cand vei fi inger, vei putea fi mandru caci ai fost prima dragoste curata a unui drac. Le vei spune celorlalti ingeri ca tu esti acela despre care se vorbeste ca ar fi invatat un drac sa iubeasca.
Dar nu pe tine.
printul cersetor
In ultimul timp m-a fascinat cerul si tot ce e dincolo de el si noi nu putem vedea.
M-a fascinat culoarea lui in funcie de starea de spirit pe care o are. Cand e trist o arata , nu se ascunde. Uneori mai plange si nu ii e rusine sa arate nici asta. E modelul meu de libertate caci acest fecior ce are entuziasmul si mofturile unui adolescent de 17 ani face doar ce vrea. Cand simte nevoia sa isi arate independenta trimite pasarile sa se joace pentru el. Uneori sufla si respiratia lui inalta zmeele semn al salbaticiei si nebuniei lui. Alteori feciorul de 17 ani se transforma intr-un barbat caci are un job - manager al transportului aerian si asta il face responsabil si serios.
Buzele lui - soarele- dezmiarda mii de oameni zilnic. E un sarut parintesc precum cel pe frunte si lipsit de orice urma de senzualitate. Are mii de ochi pe care ii tine inchisi cand ne saruta dar ii deschide noaptea pentru ca tot intr-un mod parintesc, noaptea ne vegheaza. Noaptea isi musca buza de jos cateodata pentru ca arde de dorinta sa sarute iar oamenii. Uneori nu o musca si atunci poti vedea o gura plina ce ii ademeneste pe indragostiti. Gura mare si buzele pline ce ii indeamna pe oameni la dragoste a fost numita simplu 'luna plina'. Dar dimineata vine si buzele se intredeschid si el trimite iar mii de saruturi calde celor ce sunt gata sa se bucure de ele.
Are niste obraji pufosi si palizi. Roseste uneori dimineata caci stie ca urmeaza o serie de saruturi si seara cand saruturile au fost date.
Uneori se supara, isi pierde controlul si tipa. Atunci cearta oamenii pentru ca uita de el, uita sa il mai priveasca. Iar scopul lui este de a fi privit de oameni si simplul privit sa le provoace bucurie.
De aceea el mereu o cere. Ne cere mereu privirea si de aceea oamenii l-au poreclit "cer".
Are iubita. E la fel de libera, nebuna si cu mai multe varste ca el. Cand sunt impreuna amandoi se transforma in doi tineri de 22 de ani ce se iubesc fara sa le pese de voci care condamna, de priviri intunecate sau de ploaie. E la fel de albastra ca el si la fel de schimbatoare. E la fel de extrovertita si mofturoasa. Are si ea misiunea de a ferici oamenii si pentru ca ea e aducatoare de mare bucurie oamenii au numit-o 'mare'.
Sunt mereu imbratisati dar de sarutat cerul o saruta doar dimineata si seara. E un ritual splendid pe care oamenii au invatat sa il aprecieze si atunci cand au ocazia sa il vada se fotografiaza cu el. Uneori chiar se trezesc de dimineata sau nu dorm toata noaptea pentru a-l vedea.
Eu cred ca mama e produsul dragostei lor. Nu doar pentru ca e cea mai deosebita femeie si o femeie asa deosebita nu poate fi nascuta decat dintr-o asemenea dragoste, dar chiar le poarta numele: MARCEla.
Stau intinsa acum si privesc cerul. Sunt cea mai norocoasa... prin fereastra din tavan vad cerul cand deschid ochii, ii vad ochii cum ma pazesc cand eu ma pregatesc sa dorm, ii vad lacrimile cum se preling pe geam si obrajii bucalati.
Acum e palid. Am invatat sa comunic cu el. Stiti ce mi-a spus putin mai de dimineata?
"Spune-le tu te rog oamenilor sa se opreasca o secunda din alergat, sa se aseze si intinsi pe spate sa ma priveasca. Sunt frumos astazi, m-am facut frumos pentru ca ei sa ma vada asa. O sa-i sarut, spune-le te rog sa imi ofere obrazul. O sa le arat iar astazi ca sunt liber, spune-le sa iasa afara sa simta ca sunt liber. Sa nu le fie frica, nu o sa plang. Sau poate o sa o fac...dar de fericire."
Eu mi-am facut datoria, v-am transmis mesajul. Vreau sa imi fac datoria pana la capat si sa va spun, stiti ce inseamna atunci cand cerul plange de fericire? Stiti? Asa e, asta inseamna: zapada.
destept de iesi din gropi
Stii... atunci cand cazi intr-o groapa trebuie sa cauti o sfoara ca sa iesi afara.
Se poate iesi dintr-o groapa, stii asta, nu?
Trebuie doar sa-ti gasesti coarda.
Iar daca se intampla sa cada peste tine pamant, carbuni sau crengi.... mai intai trebuie sa le dai jos si mai departe stii deja ce trebuie sa faci.
A! Si cand esti intr-o groapa esti fortat sa privesti sus. Si...vezi?
E cerul.
( odata,de mult - acum 3 luni- un om batran si intelept mi-a spus in timp ce ne incalzeam la un foc de tabara pe transfagarasan ca din fundul unei fantani adanci se pot vedea stelele chiar daca este zi)
Se poate iesi dintr-o groapa, stii asta, nu?
Trebuie doar sa-ti gasesti coarda.
Iar daca se intampla sa cada peste tine pamant, carbuni sau crengi.... mai intai trebuie sa le dai jos si mai departe stii deja ce trebuie sa faci.
A! Si cand esti intr-o groapa esti fortat sa privesti sus. Si...vezi?
E cerul.
( odata,de mult - acum 3 luni- un om batran si intelept mi-a spus in timp ce ne incalzeam la un foc de tabara pe transfagarasan ca din fundul unei fantani adanci se pot vedea stelele chiar daca este zi)
Copii, ce am invatat din asta?
M-am ales mai mult ca niciodata cu o autocritica severa si putin constructiva. Am uitat sa ma inteleg si sa am rabdare cu mine. Mi-am automutilat sufletul si mi-am creat o inchisoare. Am inchis usa mare din fier si as fi stat o perioada asa pentru ca eu am renuntat la initiativa.
Dar EL s-a inchis cu mine in celula desi el nu stia asta, prietenii mi-au furat cheia si au intrat cu supa calda si miros de libertate. Nu am mai trimis scrisori, nu am telefonat... am acceptat in schimb vizite.
Dupa un timp mi-am dat seama ca imi pierd vremea in inchisoare cand eu am un palat, am realizat ca incep sa imi mutilez si chipul si increderea nu o pierd ci o arunc pur si simplu la gunoi.
Asa ca m-am oprit din autodistrus. Culoarea cerului m-a ajutat. L-am vazut o data..era cu nori din aia mari, albi si pufosi. Nici macar nu aveau vreo forma sau mesaj si totusi ei m-au prins de mana si m-au ridicat. Mi-am dat seama ca nu am mai simtit de mult ploaia pe umeri si pe buze desi o auzeam in fiecare zi din celula, tare mult ploua de la o vreme!
Si dincolo de autocritica cu care m-am obisnuit am reinceput sa fiu mandra de mine.
Am cazut putin si nu mi-a placut chiar daca doar cazand am putut vedea cat de inalt este cerul.
Dar mi-am dorit iar sa ma ridic in picioare chiar daca incercarile esuate de a ma ridica imi provocau rani mai mari.
Vorbeam acum ceva timp despre prietenie. Era o discutie in care erau implicati copii, motiv pentru care s-a ajuns la vorba aia cu prietenii care se cunosc la nevoie. Am avut atunci o 'revelatie' si mi-am dat seama ca de fapt prietenii se cunosc la bucurie. Am incercat sa argumentez putin ca de fapt atunci cand ajutam pe cineva in momentele lui grele o facem de multe ori pentru a ne satisface nevoia de a fi om bun si astfel este de fapt tot o forma de egoism. Iar faptul ca il ajuti iti da o stare de bine pentru ca atunci constientizezi ca tu esti bine, ca nu tu esti cel cu un necaz pe cap si fara sa te bucuri de raul celuilalt, te bucuri pur si simplu ca tie ti-e bine. Suna oarecum aiurea si greu de digerat si inteles pentru copii asa ca am conchis repede si sub privirile nedumerite ale copiilor am incercat sa ii dau un aspect pozitiv teoriei mele spunandu ca eu consider ca e lucru mare sa fii fericit si sa te bucuri sincer pentru fericirea prietenului fara sa i-o pizmuiesti atunci cand tie nu iti merge asa de bine cum ii merge lui. Mi-am intarit-o acum caci mi-am demonstrat-o singura si am invatat-o prin experienta si usor nu e dar sunt linistita ca am reusit sa zambesc cu sinceritate si sa traiesc pt visele prietenilor atunci cand mie imi lipseau.
Dar ce ma face mandra e faptul ca stiu sa invat din momentele astea. Sunt constienta ca suturile in dos reprezinta de fapt un salt si chiar daca in momentele grele doare, ma bucur de durere si stiu sa o indur pentru ca doar asa invat sa ma bucur atunci cand sunt sanatoasa si in special sa ma faca sa mentin starea asta. "Trebuie sa treci prin iad ca sa stii cum arata raiul."
Cred ca acum am ajuns in purgatoriu. Mai poposesc putin aici dar aud neincetat sunete de harfa si ma intreb.....
Am fost singura in asta, ACUM te las, acum vreau sa fim iar amandoi.
Dar EL s-a inchis cu mine in celula desi el nu stia asta, prietenii mi-au furat cheia si au intrat cu supa calda si miros de libertate. Nu am mai trimis scrisori, nu am telefonat... am acceptat in schimb vizite.
Dupa un timp mi-am dat seama ca imi pierd vremea in inchisoare cand eu am un palat, am realizat ca incep sa imi mutilez si chipul si increderea nu o pierd ci o arunc pur si simplu la gunoi.
Asa ca m-am oprit din autodistrus. Culoarea cerului m-a ajutat. L-am vazut o data..era cu nori din aia mari, albi si pufosi. Nici macar nu aveau vreo forma sau mesaj si totusi ei m-au prins de mana si m-au ridicat. Mi-am dat seama ca nu am mai simtit de mult ploaia pe umeri si pe buze desi o auzeam in fiecare zi din celula, tare mult ploua de la o vreme!
Si dincolo de autocritica cu care m-am obisnuit am reinceput sa fiu mandra de mine.
Am cazut putin si nu mi-a placut chiar daca doar cazand am putut vedea cat de inalt este cerul.
Dar mi-am dorit iar sa ma ridic in picioare chiar daca incercarile esuate de a ma ridica imi provocau rani mai mari.
Vorbeam acum ceva timp despre prietenie. Era o discutie in care erau implicati copii, motiv pentru care s-a ajuns la vorba aia cu prietenii care se cunosc la nevoie. Am avut atunci o 'revelatie' si mi-am dat seama ca de fapt prietenii se cunosc la bucurie. Am incercat sa argumentez putin ca de fapt atunci cand ajutam pe cineva in momentele lui grele o facem de multe ori pentru a ne satisface nevoia de a fi om bun si astfel este de fapt tot o forma de egoism. Iar faptul ca il ajuti iti da o stare de bine pentru ca atunci constientizezi ca tu esti bine, ca nu tu esti cel cu un necaz pe cap si fara sa te bucuri de raul celuilalt, te bucuri pur si simplu ca tie ti-e bine. Suna oarecum aiurea si greu de digerat si inteles pentru copii asa ca am conchis repede si sub privirile nedumerite ale copiilor am incercat sa ii dau un aspect pozitiv teoriei mele spunandu ca eu consider ca e lucru mare sa fii fericit si sa te bucuri sincer pentru fericirea prietenului fara sa i-o pizmuiesti atunci cand tie nu iti merge asa de bine cum ii merge lui. Mi-am intarit-o acum caci mi-am demonstrat-o singura si am invatat-o prin experienta si usor nu e dar sunt linistita ca am reusit sa zambesc cu sinceritate si sa traiesc pt visele prietenilor atunci cand mie imi lipseau.
Dar ce ma face mandra e faptul ca stiu sa invat din momentele astea. Sunt constienta ca suturile in dos reprezinta de fapt un salt si chiar daca in momentele grele doare, ma bucur de durere si stiu sa o indur pentru ca doar asa invat sa ma bucur atunci cand sunt sanatoasa si in special sa ma faca sa mentin starea asta. "Trebuie sa treci prin iad ca sa stii cum arata raiul."
Cred ca acum am ajuns in purgatoriu. Mai poposesc putin aici dar aud neincetat sunete de harfa si ma intreb.....
Am fost singura in asta, ACUM te las, acum vreau sa fim iar amandoi.
Sweet november...again
E noiembrie.
E luna noastra...stii?
Nu e ziua, nu ne multumim noi cu putin. Avem o luna intreaga a noastra.
Mama deja imi vorbeste de cadou. Bani ! Cred ca as prefera totusi o pijama pentru a nu stiu cata oara !
EL isi face planuri de ziua mea.
Sora-mea imi face deja meniul.
Prietenii o intreaba deja pe sora-mea ce cadou sa-mi faca.
Ma intreb daca eu sunt invitata la petrecerea asta!
Hey! Stop and breath...22 de zile pana la 22 mai sunt!
Se grabesc... oamenii se grabesc.
Isi fac iluzii fara sa ii las caci ei nu stiu. Ei nu stiu ca e luna noastra.
Stii...cand eram mica era un obicei...in fiecare an de 2 noiembrie ningea la mine acasa. Erau primii fulgi din an.
Anul asta nu. Mama mi-a spus ca a nins acum o luna...ciudat..lucrurile chiar se intampla mai repede. Totul se deruleaza la o viteza putin cam mare pentru o fata de 22 de ani care actioneaza ca la 17.
Anul asta nu a nins. Si stii ce? Ploua!
Ningea cand eram mica... E dovedit pana si de ploaie...am devenit om mare!
Te intrebai acum intr-o zi cand.... si nici macar nu e cel mai aproape lucru de nebunie! Lumea se intampla...
O sa-mi zbaraie iar telefonul de mesaje si voci care contin acelasi mesaj. De ce ma mai suna, doar stiu ce vor sa-mi zica?! O sa-l inchid! Stiti, totusi nu vreau asa de multi ani!
Vreau sa fugim! Ghici unde? Luam iar caviar pe care nu o sa il mancam, trezim iar lumea cu rasetele noastre si o sa te bat iar cu perne! Bine...bine...luam si ciocolata...
Ascultam "you're gorgeous", vorbim iar pana la epuizarea celor din compartiment si de data asta ne luam mai multe perechi de sosete.
Stii...anul asta poate facem altceva. Poate ne imbatam si dormim toata ziua noastra!
Poate mancam tort si dansam. Poate plangem daca vrem, doar e luna noastra...si facem ce vrem NOI!( totusi, poate nu imi inchid telefonul, nu se cade!:) )
Putem sa stam chiar. Atata timp cat e NOIembrie....
E luna noastra.
E o luna rece, deci trebuie sa cautam caldura. Se intuneca mai repede acum, ne mai trebuie si lumina. E "november rain".... si umbrela? You know.... E singura luna pe an ce nu e deloc acra...E NOIembrie! E luna noastra!
LA MULTE LUNI!
Katie Melua - Closest thing to crazy
Asculta mai multe audio Muzica
E luna noastra...stii?
Nu e ziua, nu ne multumim noi cu putin. Avem o luna intreaga a noastra.
Mama deja imi vorbeste de cadou. Bani ! Cred ca as prefera totusi o pijama pentru a nu stiu cata oara !
EL isi face planuri de ziua mea.
Sora-mea imi face deja meniul.
Prietenii o intreaba deja pe sora-mea ce cadou sa-mi faca.
Ma intreb daca eu sunt invitata la petrecerea asta!
Hey! Stop and breath...22 de zile pana la 22 mai sunt!
Se grabesc... oamenii se grabesc.
Isi fac iluzii fara sa ii las caci ei nu stiu. Ei nu stiu ca e luna noastra.
Stii...cand eram mica era un obicei...in fiecare an de 2 noiembrie ningea la mine acasa. Erau primii fulgi din an.
Anul asta nu. Mama mi-a spus ca a nins acum o luna...ciudat..lucrurile chiar se intampla mai repede. Totul se deruleaza la o viteza putin cam mare pentru o fata de 22 de ani care actioneaza ca la 17.
Anul asta nu a nins. Si stii ce? Ploua!
Ningea cand eram mica... E dovedit pana si de ploaie...am devenit om mare!
Te intrebai acum intr-o zi cand.... si nici macar nu e cel mai aproape lucru de nebunie! Lumea se intampla...
O sa-mi zbaraie iar telefonul de mesaje si voci care contin acelasi mesaj. De ce ma mai suna, doar stiu ce vor sa-mi zica?! O sa-l inchid! Stiti, totusi nu vreau asa de multi ani!
Vreau sa fugim! Ghici unde? Luam iar caviar pe care nu o sa il mancam, trezim iar lumea cu rasetele noastre si o sa te bat iar cu perne! Bine...bine...luam si ciocolata...
Ascultam "you're gorgeous", vorbim iar pana la epuizarea celor din compartiment si de data asta ne luam mai multe perechi de sosete.
Stii...anul asta poate facem altceva. Poate ne imbatam si dormim toata ziua noastra!
Poate mancam tort si dansam. Poate plangem daca vrem, doar e luna noastra...si facem ce vrem NOI!( totusi, poate nu imi inchid telefonul, nu se cade!:) )
Putem sa stam chiar. Atata timp cat e NOIembrie....
E luna noastra.
E o luna rece, deci trebuie sa cautam caldura. Se intuneca mai repede acum, ne mai trebuie si lumina. E "november rain".... si umbrela? You know.... E singura luna pe an ce nu e deloc acra...E NOIembrie! E luna noastra!
LA MULTE LUNI!
Katie Melua - Closest thing to crazy
Asculta mai multe audio Muzica
Am obosit.
Imi pierd increderea, pierd pofta de a visa.Am obosit sa mai sper, sa mai cred.
Tristetea e iar a mea si nici nu stiu daca ma mai face unica...caci acum nu e numai in priviri.
Astept finalul care stiu ca va iesi bine,dar stiu si ca nu e acum si aici.
Ma calesc,ma incearca viata.Intr-un mod absurd imi place, stiu ca ma ajuta sa cresc.
Dar astept sa ma fac mare.Uneori simti oasele ca te dor putin cand cresti.
Incep sa nu mai vad oamenii la fel si asta ma sperie.
E o lupta pentru supravietuire in jur si fiecare lupta singur, pentru el.
Sunt oarecum uimita.
De multe ori uit sa ma mai vad frumoasa. Uit cine sunt, uit ca pot.
Ma dor ranile celor dragi.A fost razboi si multi s-au ranit in el.
Mi-e frica...
EL inca mai are nisip intre degete, inca mai are sarea in par.EL ar trebui sa fie suficient, si este...dar eu nu mai am nisip si sare.Mi-e EL mare si atat...caci vine iarna.Sunt si eu marea lui,dar imi pierd nisipul..imi pierd sarea.Iar eu vreau sa ma aiba cu totul...nu fara nisip si sare.
Sunt dependenta de bratele lui in perioada asta...caci ele imi protejeaza visurile ce mi-au mai ramas.
Ma tem.
Si ploua....ploua...ploua...
E o ploaie fara sfarsit si trista de toamna.Ma linisteste, simt ca ma intelege;cineva rezoneaza cu mine.Ma gandesc ca mi-e data special mie sa nu ma simt singura in asta.
"Nu esti singura,suntem impreuna in asta,amandoi" mi-ai zice.
Nu e asa,acum sunt singura..in asta.
Astept sa treaca,mi-e dor sa visez.Si vreau sa rad.
E greu sa fii om mare.
Imi pierd increderea, pierd pofta de a visa.Am obosit sa mai sper, sa mai cred.
Tristetea e iar a mea si nici nu stiu daca ma mai face unica...caci acum nu e numai in priviri.
Astept finalul care stiu ca va iesi bine,dar stiu si ca nu e acum si aici.
Ma calesc,ma incearca viata.Intr-un mod absurd imi place, stiu ca ma ajuta sa cresc.
Dar astept sa ma fac mare.Uneori simti oasele ca te dor putin cand cresti.
Incep sa nu mai vad oamenii la fel si asta ma sperie.
E o lupta pentru supravietuire in jur si fiecare lupta singur, pentru el.
Sunt oarecum uimita.
De multe ori uit sa ma mai vad frumoasa. Uit cine sunt, uit ca pot.
Ma dor ranile celor dragi.A fost razboi si multi s-au ranit in el.
Mi-e frica...
EL inca mai are nisip intre degete, inca mai are sarea in par.EL ar trebui sa fie suficient, si este...dar eu nu mai am nisip si sare.Mi-e EL mare si atat...caci vine iarna.Sunt si eu marea lui,dar imi pierd nisipul..imi pierd sarea.Iar eu vreau sa ma aiba cu totul...nu fara nisip si sare.
Sunt dependenta de bratele lui in perioada asta...caci ele imi protejeaza visurile ce mi-au mai ramas.
Ma tem.
Si ploua....ploua...ploua...
E o ploaie fara sfarsit si trista de toamna.Ma linisteste, simt ca ma intelege;cineva rezoneaza cu mine.Ma gandesc ca mi-e data special mie sa nu ma simt singura in asta.
"Nu esti singura,suntem impreuna in asta,amandoi" mi-ai zice.
Nu e asa,acum sunt singura..in asta.
Astept sa treaca,mi-e dor sa visez.Si vreau sa rad.
E greu sa fii om mare.
femeie in oglinda
Ne place sa fim independente.Sa ne cumparam singure masca de par,sa ne platim partea noastra din nota de plata.Nu mai depindem de taxiuri,conducem si o facem chiar mai bine decat voi.Nu avem nevoie sa ne spuneti ca suntem frumoase,avem oglinda,iar mama ne-o zicea mereu cand eram copile.Fugim de dependenta,de ideea de "intretinuta".Preluam initiativa,dam intalniri,sarutam primele.Nu ne mai e rusine sa ne exprimam deschis sentimentele,dorintele.Ati invatat sa gatiti si sa dati cu aspiratorul.Nu a fost chiar asa greu misterul,nu?Luptam in locul vostru,stam deasupra.Ne place si noua berea,iar fetele care fumeaza au un aer aparte,tigara patata de ruj ne ofera putere si ne face chiar sexy.Suntem gardieni,conducatoare de tiruri,femei de afaceri,politicieni.
Purtam mai mereu blugi,tenesi,ne tundem scurt si dam mana cand ne intalnim cu cineva.
Nu mai rosim,nu mai coasem toata ziua,nu mai suntem neprihanite in noaptea nuntii.
Injuram,ne murdarim hainele si spunem "nu!".
Suntem puternice.Suntem "femei emancipate".
Dar dincolo de armura cu care suntem imbracate,dincolo de drepturile egale si imaginea creata,suntem femei.Si ascundem in piept o inima ce mai tresare cand ne spuneti ca suntem frumoase,niste obraji ce capata inca culoarea rosie dar o ascunde fondul de ten,niste maini firave ce nu pot tine sabia in mana.Se ascunde in noi dorinta de a fi privite senzual de un barbat fermecat de aerul nostru misterios.Dincolo de femeia determinata se ascunde fetita mofturoasa si rasfatata.Avem inca nevoie sa fim tinute in brate atunci cand adormim,sa ne inveliti noaptea si sa ne treziti sarutandu-ne.
Alegem tot cu inima oricat de rationale am vrea sa fim,ne pierdem cu firea cand va simtim bratele cuprinzandu-ne mijlocul.Ne verificam de doua ori dulapul cand ne dati intalnire,ne ardem picioarele cu ceara si ne smulgem sprancenele sa fim frumoase.Ne place sa ne priviti in timp ce ne jucam cu o suvita de par.
Purtam inca bucuria si darul de a va da viata.Ne place sa ne imbratisati si astfel sa ne simtim protejate.Caci noi,purtatoarele de emotii si lacrimi avem o nevoie acuta de a ne simti in siguranta si protejate.De asta ne plac povestile,caci printesele aveau dreptul sa fie vulnerabile si aparate de printi nu prea muschiulosi dar neinfricati si curajosi.Caci credeau in casatorie si in ideea de "a trai fericit pana la adanci batraneti" ce le asigura mediul asta de siguranta.
Suntem sensibile si capabile de iubit.Suntem puternice si neinfricate.Suntem naive si visatoare.
Dar nu purtam scuturi,costume anti-glont sau capacitatea de a nu pune putin suflet in orice facem.
Avem nevoie de voi feciori,barbati,reprezentanti ai sexului puternic..avem nevoie de voi...avem nevoie sa ne protejati.
Purtam mai mereu blugi,tenesi,ne tundem scurt si dam mana cand ne intalnim cu cineva.
Nu mai rosim,nu mai coasem toata ziua,nu mai suntem neprihanite in noaptea nuntii.
Injuram,ne murdarim hainele si spunem "nu!".
Suntem puternice.Suntem "femei emancipate".
Dar dincolo de armura cu care suntem imbracate,dincolo de drepturile egale si imaginea creata,suntem femei.Si ascundem in piept o inima ce mai tresare cand ne spuneti ca suntem frumoase,niste obraji ce capata inca culoarea rosie dar o ascunde fondul de ten,niste maini firave ce nu pot tine sabia in mana.Se ascunde in noi dorinta de a fi privite senzual de un barbat fermecat de aerul nostru misterios.Dincolo de femeia determinata se ascunde fetita mofturoasa si rasfatata.Avem inca nevoie sa fim tinute in brate atunci cand adormim,sa ne inveliti noaptea si sa ne treziti sarutandu-ne.
Alegem tot cu inima oricat de rationale am vrea sa fim,ne pierdem cu firea cand va simtim bratele cuprinzandu-ne mijlocul.Ne verificam de doua ori dulapul cand ne dati intalnire,ne ardem picioarele cu ceara si ne smulgem sprancenele sa fim frumoase.Ne place sa ne priviti in timp ce ne jucam cu o suvita de par.
Purtam inca bucuria si darul de a va da viata.Ne place sa ne imbratisati si astfel sa ne simtim protejate.Caci noi,purtatoarele de emotii si lacrimi avem o nevoie acuta de a ne simti in siguranta si protejate.De asta ne plac povestile,caci printesele aveau dreptul sa fie vulnerabile si aparate de printi nu prea muschiulosi dar neinfricati si curajosi.Caci credeau in casatorie si in ideea de "a trai fericit pana la adanci batraneti" ce le asigura mediul asta de siguranta.
Suntem sensibile si capabile de iubit.Suntem puternice si neinfricate.Suntem naive si visatoare.
Dar nu purtam scuturi,costume anti-glont sau capacitatea de a nu pune putin suflet in orice facem.
Avem nevoie de voi feciori,barbati,reprezentanti ai sexului puternic..avem nevoie de voi...avem nevoie sa ne protejati.
My ABC
A apus
B banane
C copil
D Dumnezeu
E emotie
F fulger
G gingas
H har
I implicare
I inghetata
J jerbere
K kaizen
L legatura
M mare
N nu
O om
P provocare
R rock
S simplitate
T timp
T tara
U uricani
V vis
Z zuzi
B banane
C copil
D Dumnezeu
E emotie
F fulger
G gingas
H har
I implicare
I inghetata
J jerbere
K kaizen
L legatura
M mare
N nu
O om
P provocare
R rock
S simplitate
T timp
T tara
U uricani
V vis
Z zuzi
concentrat 100%
Imi plac oamenii intensi,pasionali,oamenii ce vor in dragoste totul sau nimic.
Sunt cei ce stiu ce inseamna povestile de iubire adevarate la orice varsta,sunt drepti si fideli si puri cand vine vorba de sentimente.
Dar sunt periculosi.Cu ei totul e mai intens,orice traire e dusa la extrem,sunt mereu la limita.
Ei nu stiu sa faca compromisuri si sa treaca cu vederea.Nu accepta jumatati.
Si atunci pot pierde tot.Caci nu se adapteaza intr-o lume in care ai nevoie de ceva grame de rautate,nu ii fac fata si lumea ii inghite.
Ei traiesc in extreme...si uneori le inverseaza.
Accepta asta...prefera nimic in locul celor putine sau multe si necurate.
Traiesc pe muchie de cutit...pot fi foarte fericiti sau distrusi.
E greu de trait cu ei si e periculos...dar daca ajungi sa o faci cum trebuie esti cel mai fericit!
Sunt cei ce stiu ce inseamna povestile de iubire adevarate la orice varsta,sunt drepti si fideli si puri cand vine vorba de sentimente.
Dar sunt periculosi.Cu ei totul e mai intens,orice traire e dusa la extrem,sunt mereu la limita.
Ei nu stiu sa faca compromisuri si sa treaca cu vederea.Nu accepta jumatati.
Si atunci pot pierde tot.Caci nu se adapteaza intr-o lume in care ai nevoie de ceva grame de rautate,nu ii fac fata si lumea ii inghite.
Ei traiesc in extreme...si uneori le inverseaza.
Accepta asta...prefera nimic in locul celor putine sau multe si necurate.
Traiesc pe muchie de cutit...pot fi foarte fericiti sau distrusi.
E greu de trait cu ei si e periculos...dar daca ajungi sa o faci cum trebuie esti cel mai fericit!
2 jerbere
Era rasfatata.Ii placea tare mult sa umble desculta si mereu canta.De la orice cuvant ea stia un cantec pe care il fredona cu zambetul pe buze si fara pic de acord.
Isi punea picioarele pe bord si deschidea geamul numai putin...cat sa simta ca e libera dar sa nu traga curent.
Era nebuna si facea dupa cum ii dicta inima.Nu stia niciodata ce voia de fapt.Ii placea stabilitatea si o cauta..apoi fugea de ceva stabil..pentru a cauta iar.
Era mereu ocupata,niciodata nu avea timp.Dormea mult,ca un bebelus uneori,pentru a recupera lungile perioade de alergat si lipsite de somn.
Plangea la filme dar ii placea sa faca pe dura.Zicea mereu ca e jumatate barbat.Nu-i placea sa isi arate sentimentele dar nu-si putea ascunde sensibilitatea.
Stia ca este iubita si asta ii dadea dreptul sa se alinte,sa faca cum vrea ea.Voia mereu sa-i ajute pe ceilalti dar ei nu-i placea sa fie ajutata.Era jumatatea ei de barbat ce o facea sa isi doreasca sa se descurce singura.Avea orgoliu dar ura ideea de orgoliu.Isi purta cu mandrie esarfele colorate,un fund obraznic si sanii imperfecti.
Desena fluturi pe orice si ii placea sa priveasca oamenii,erau ca o carte deschisa pentru ea...ii citea si din ei invata.Fugea la mare cand ii erau grei umerii si sufletul...
asculta muzica trista si se regasea in orice vers,gatea pentru altii.Inventa retete,dansa cand gatea si voia sa iasa totul mereu cat mai aproape de perfect.Voia sa faca multe si se enerva cand trebuia sa renunte la unele in favoarea altora.Niciodata nu i-a placut sa ia decizii.Nu stia sa aiba grija de obiecte.Zicea ca lucrurile scumpe pentru ea nu sunt de valoare si nu le purta grija.
Avea incredere in oricine.
Asa a fost si dimineata aceea.A avut incredere in el desi un fior a trecut-o cand i-a vorbit pentru prima data.Parea insa un om ce avea nevoie de ajutor si nimeni nu i-l oferise.Asa ca a acceptat sa mearga sa il ajute,inima ii spunea sa mearga si a ascultat-o.Stia ca e credula si se gandea mereu ca poate cineva va profita de faptul ca e puerila.Dar apoi se gandea ca nimeni nu poate sa te raneasca daca tu nu l-ai zgaria vreodata.
Se trezise mai tarziu si era oricum in intarziere mereu asa ca acum era ceva mai mult.Nu l-a mai trezit cum o face de obicei sa ia micul dejun impreuna caci nu avea timp si el dormea asa de frumos.De mult nu l-a mai privit dormind,erau in facultate atunci cand o facuse ultima data.Asa ca in dimineata aceea s-a oprit pentru a-l privi cateva secunde.L-a pupat apoi pe calcai,a baut un pahar de suc de portocale facut de seara,a luat o banana si a fugit pe scari cu un pantof in mana incercand sa inchida usa si sa se incalte in acelasi timp.Adora ziua de vineri la munca,stia ca vin iar micile excursii de weekend.
A fugit dupa metrou,nu l-a prins.A inceput sa isi puna iar vesnica intrebare "dar daca..."....Daca ar fi prins metroul si ajungea si ea la serviciu la timp si nu mai nimerea cu seful in lift sa vada iar ca a intarziat.Nu-i spunea niciodata nimic si tocmai ca nu ii reprosa nimic o speria.Si-a spus iar ca orice se intampla are un sens,asa obisnuia sa spuna cand pierdea metroul.A luat ziarul si a inceput sa il rasfoiasca.Nu citea stirile proaste asa ca a trecut la rubrica cu barfe despre vedete care o amuzau teribil.In metrou analiza oamenii si incerca sa le ghiceasca povestea.Ii placea cand ii vedea dimineata asa somnorosi si afundati in lectura ziarului.I se parea ca dimineata toti par a fi interesati doar de ei insisi,doar cativa care merg impreuna la serviciu si poarta o discutie ce taie tacerea metroului.
L-a vazut iar cantand la metrou pe baiatul ala si tare ii place cum canta.A vrut sa se opreasca sa ii puna si ea niste bani in palaria visinie dar nu gasea portofelul printre toate fleacurile din geanta asa ca a zis ca ii pune dupamasa cand se intoarce.
Astepta semaforul sa se faca verde cand un barbat cu ochi prea albastri si piele zbarcita i-a cerut ajutorul.
Au trecut 4 ani.El inca mai merge la ea cand trebuie sa ia o decizie,merge sa ii povesteasca de ceilalti.Ii duce mereu doua jerbere si le aseaza langa florile de gradina aduse de mama ei.
Nu mai plange.Dar ii e tot mai dor de mofturile ei,de ea imbracata in "rochita de printesa".Ii e dor de ea sa scape iar un telefon pe jos,sa doarma iar cu mana lui sub capul ei.De mica dormea cu mana ei sub cap,mai tarziu dormea cu a lui.Ii e dor sa joace mima in echipa cu ea,sa o vada iar nervoasa cand el isi da ochii peste cap caci e vorba iar de poze.Ii era dor sa o vada cumparandu-si haine de care se bucura ca de ceva valoros si plangandu-se apoi ca nu are unde sa le mai tina."Nu ma pot abtine" zicea si radea.
Oare ea stia?Si-a dat seama?Cum avea sa ii spuna lui daca stia?Cum avea sa reactioneze el?
Toata viata a asteptat asta,a scris despre asta si un cantec pe care nu l-a terminat nici acum.Nu asa era cantecul...nu medicul legist ii dadea vestea.
In cantecul lui era ea...desculta pe canapea cum o gaseste cand se intoarce de la munca,cu muzica si cu pastele la foc caci asteptau niste prieteni.El intra pe usa,punea cheile pe masa si striga cum o facea de obicei:"E printesa in castel?"
Ea atunci iesea zambind si il saruta pe orice bucatica a chipului.El o certa iar ca sta desculta si apoi o ridica in brate sa nu raceasca pe gresie,ea ii cuprindea soldurile cu picioarele si il saruta intens.Apoi radea si ii spunea "vezi...iar te-am vrajit..esti bleg".Il musca,il ciupea si ii spunea ca intr-o zi tot o sa-l manance.El si-o imagina apoi devenind serioasa,ochii lucindu-i si tradandu-i sentimentele,apoi zambind si miscandu-si mainile agitata si muscandu-si buza...el ar fi stiut atunci,dar ar fi lasat-o pe ea sa spuna doar pentru a o auzi pe ea.Medicul legist nu si-a muscat buza atunci cand i-a spus-o,avea niste pantofi ingrozitor de bine ingrijiti,iar chipul nu ii trada sentimentele.Asa ca a trebuit sa astepte ingrozit cuvintele lui.Picioarele lui nu le-a mai simtit dar a simtit parca picioarele ei cum ii cuprindeau iar soldurile.Vru sa ii atinga picioarele si pentru o clipa i-a vazut degetele cu unghiile mici si rosi de care il punea mereu sa traga pana pocnesc.Sub privirile neputincioase ale rudelor s-a asezat pe jos cu bratele la piept ca si cum ar fi imbratisat pe cineva.Doctorul se indreapta spre rude.Cu ochii ramasi pe placuta ce indica spre pediatrie,il auzea pe medic vorbind cu mama ei:
"Ar fi avut un copil,era insarcinata in luna a doua...."
Isi punea picioarele pe bord si deschidea geamul numai putin...cat sa simta ca e libera dar sa nu traga curent.
Era nebuna si facea dupa cum ii dicta inima.Nu stia niciodata ce voia de fapt.Ii placea stabilitatea si o cauta..apoi fugea de ceva stabil..pentru a cauta iar.
Era mereu ocupata,niciodata nu avea timp.Dormea mult,ca un bebelus uneori,pentru a recupera lungile perioade de alergat si lipsite de somn.
Plangea la filme dar ii placea sa faca pe dura.Zicea mereu ca e jumatate barbat.Nu-i placea sa isi arate sentimentele dar nu-si putea ascunde sensibilitatea.
Stia ca este iubita si asta ii dadea dreptul sa se alinte,sa faca cum vrea ea.Voia mereu sa-i ajute pe ceilalti dar ei nu-i placea sa fie ajutata.Era jumatatea ei de barbat ce o facea sa isi doreasca sa se descurce singura.Avea orgoliu dar ura ideea de orgoliu.Isi purta cu mandrie esarfele colorate,un fund obraznic si sanii imperfecti.
Desena fluturi pe orice si ii placea sa priveasca oamenii,erau ca o carte deschisa pentru ea...ii citea si din ei invata.Fugea la mare cand ii erau grei umerii si sufletul...
asculta muzica trista si se regasea in orice vers,gatea pentru altii.Inventa retete,dansa cand gatea si voia sa iasa totul mereu cat mai aproape de perfect.Voia sa faca multe si se enerva cand trebuia sa renunte la unele in favoarea altora.Niciodata nu i-a placut sa ia decizii.Nu stia sa aiba grija de obiecte.Zicea ca lucrurile scumpe pentru ea nu sunt de valoare si nu le purta grija.
Avea incredere in oricine.
Asa a fost si dimineata aceea.A avut incredere in el desi un fior a trecut-o cand i-a vorbit pentru prima data.Parea insa un om ce avea nevoie de ajutor si nimeni nu i-l oferise.Asa ca a acceptat sa mearga sa il ajute,inima ii spunea sa mearga si a ascultat-o.Stia ca e credula si se gandea mereu ca poate cineva va profita de faptul ca e puerila.Dar apoi se gandea ca nimeni nu poate sa te raneasca daca tu nu l-ai zgaria vreodata.
Se trezise mai tarziu si era oricum in intarziere mereu asa ca acum era ceva mai mult.Nu l-a mai trezit cum o face de obicei sa ia micul dejun impreuna caci nu avea timp si el dormea asa de frumos.De mult nu l-a mai privit dormind,erau in facultate atunci cand o facuse ultima data.Asa ca in dimineata aceea s-a oprit pentru a-l privi cateva secunde.L-a pupat apoi pe calcai,a baut un pahar de suc de portocale facut de seara,a luat o banana si a fugit pe scari cu un pantof in mana incercand sa inchida usa si sa se incalte in acelasi timp.Adora ziua de vineri la munca,stia ca vin iar micile excursii de weekend.
A fugit dupa metrou,nu l-a prins.A inceput sa isi puna iar vesnica intrebare "dar daca..."....Daca ar fi prins metroul si ajungea si ea la serviciu la timp si nu mai nimerea cu seful in lift sa vada iar ca a intarziat.Nu-i spunea niciodata nimic si tocmai ca nu ii reprosa nimic o speria.Si-a spus iar ca orice se intampla are un sens,asa obisnuia sa spuna cand pierdea metroul.A luat ziarul si a inceput sa il rasfoiasca.Nu citea stirile proaste asa ca a trecut la rubrica cu barfe despre vedete care o amuzau teribil.In metrou analiza oamenii si incerca sa le ghiceasca povestea.Ii placea cand ii vedea dimineata asa somnorosi si afundati in lectura ziarului.I se parea ca dimineata toti par a fi interesati doar de ei insisi,doar cativa care merg impreuna la serviciu si poarta o discutie ce taie tacerea metroului.
L-a vazut iar cantand la metrou pe baiatul ala si tare ii place cum canta.A vrut sa se opreasca sa ii puna si ea niste bani in palaria visinie dar nu gasea portofelul printre toate fleacurile din geanta asa ca a zis ca ii pune dupamasa cand se intoarce.
Astepta semaforul sa se faca verde cand un barbat cu ochi prea albastri si piele zbarcita i-a cerut ajutorul.
Au trecut 4 ani.El inca mai merge la ea cand trebuie sa ia o decizie,merge sa ii povesteasca de ceilalti.Ii duce mereu doua jerbere si le aseaza langa florile de gradina aduse de mama ei.
Nu mai plange.Dar ii e tot mai dor de mofturile ei,de ea imbracata in "rochita de printesa".Ii e dor de ea sa scape iar un telefon pe jos,sa doarma iar cu mana lui sub capul ei.De mica dormea cu mana ei sub cap,mai tarziu dormea cu a lui.Ii e dor sa joace mima in echipa cu ea,sa o vada iar nervoasa cand el isi da ochii peste cap caci e vorba iar de poze.Ii era dor sa o vada cumparandu-si haine de care se bucura ca de ceva valoros si plangandu-se apoi ca nu are unde sa le mai tina."Nu ma pot abtine" zicea si radea.
Oare ea stia?Si-a dat seama?Cum avea sa ii spuna lui daca stia?Cum avea sa reactioneze el?
Toata viata a asteptat asta,a scris despre asta si un cantec pe care nu l-a terminat nici acum.Nu asa era cantecul...nu medicul legist ii dadea vestea.
In cantecul lui era ea...desculta pe canapea cum o gaseste cand se intoarce de la munca,cu muzica si cu pastele la foc caci asteptau niste prieteni.El intra pe usa,punea cheile pe masa si striga cum o facea de obicei:"E printesa in castel?"
Ea atunci iesea zambind si il saruta pe orice bucatica a chipului.El o certa iar ca sta desculta si apoi o ridica in brate sa nu raceasca pe gresie,ea ii cuprindea soldurile cu picioarele si il saruta intens.Apoi radea si ii spunea "vezi...iar te-am vrajit..esti bleg".Il musca,il ciupea si ii spunea ca intr-o zi tot o sa-l manance.El si-o imagina apoi devenind serioasa,ochii lucindu-i si tradandu-i sentimentele,apoi zambind si miscandu-si mainile agitata si muscandu-si buza...el ar fi stiut atunci,dar ar fi lasat-o pe ea sa spuna doar pentru a o auzi pe ea.Medicul legist nu si-a muscat buza atunci cand i-a spus-o,avea niste pantofi ingrozitor de bine ingrijiti,iar chipul nu ii trada sentimentele.Asa ca a trebuit sa astepte ingrozit cuvintele lui.Picioarele lui nu le-a mai simtit dar a simtit parca picioarele ei cum ii cuprindeau iar soldurile.Vru sa ii atinga picioarele si pentru o clipa i-a vazut degetele cu unghiile mici si rosi de care il punea mereu sa traga pana pocnesc.Sub privirile neputincioase ale rudelor s-a asezat pe jos cu bratele la piept ca si cum ar fi imbratisat pe cineva.Doctorul se indreapta spre rude.Cu ochii ramasi pe placuta ce indica spre pediatrie,il auzea pe medic vorbind cu mama ei:
"Ar fi avut un copil,era insarcinata in luna a doua...."
alb sau negru
E vorba de decizii...decizii corecte..decizii gresite.
Ne construim singuri destinul,ne alegem singuri calea.
Dumnezeu ne ofera drumuri,autostrazi,trotuare,intersectii...noi ne alegem masina si apoi calea.Drumul conteaza mult caci in functie de asta ne sunt stabilite limitele de viteze.Tot drumurile ne pot strica masina.
Atunci cand nu hotaram pentru noi,o fac altii.Si de putine ori o fac bine.
Decizile gresite sunt periculoase,in special daca iti constientizezi capacitatea de a-ti scrie soarta. Si in momentul in care am ales gresit,o lupta are loc in noi.Ne frustram,ne consumam si de multe ori ne-am dori ca in momentele astea sa fi fost copii de bogatani si sa ne permitem anumite greseli,sa dea o masina peste noi,ne dorim intr-un fel masochist sa se intample ceva care sa depaseasca proportiile greselii noastre pentru a uita astfel de ea.Dar e usor asa.Ar fi prea usor,am fi lasi caci renuntam la lupta.
Deciziile gresite reprezinta calea buna de a invata sa le luam pe cele bune.Doare putin,dar avem nevoie de asta sa crestem,e o durere necesara.
Atunci cand iei o decizie,ai curajul de a-ti forma viitorul.Si cand vom ajunge in viitorul pe care ni-l cream,e bine sa privesti in urma si sa fii mandru ca esti ce esti datorita tie.
M-am confruntat cu o serie de decizii ce trebuiau luate in ultima perioada.Mereu am avut un plan,am analizat si m-am gandit la consecinte.Mereu am ales bine,mereu am facut lucrurile perfect.Acum...nu stiu.Nu stiu daca am stiut sa aleg bine,nu stiu daca deciziile mele le voi regreta.Dar de-o fi sa regret ceva in viata,prefer sa regret ceva ce am facut decat ceva ce nu am facut.
Se spune ca un plan bun te ajuta sa iei o decizie mai usor.Impulsivitatea nu e benefica.Dar perfectiunea nu te invata asa multe.E ok sa gresesti,e ok sa alegi gresit.Pentru ca atunci cand alegi gresit vezi clar varianta corecta si stii data viitoare.
Nu sunt linistita,inauntru meu ma macina gandul ca deciziile mele din ultima vreme nu au fost bune.
Apoi analizez ce am obtinut,daca am facut tot ce mi-am dorit,daca sunt fericita.Si raspunsul e da.
Asa ca imi permit sa iau multe decizii gresite in multe domenii ale vietii....caci stiu ca datorita lor am luat decizia corecta in singurul domeniu al vietii ce conteaza cu adevarat.
Si privindu-mi greselile ma sperii putin.Sacrificiile nu mi-au placut niciodata.
Dar il privesc pe EL si sunt fericita;caci am luat decizia corecta ce imi formeaza viitorul.
Ne construim singuri destinul,ne alegem singuri calea.
Dumnezeu ne ofera drumuri,autostrazi,trotuare,intersectii...noi ne alegem masina si apoi calea.Drumul conteaza mult caci in functie de asta ne sunt stabilite limitele de viteze.Tot drumurile ne pot strica masina.
Atunci cand nu hotaram pentru noi,o fac altii.Si de putine ori o fac bine.
Decizile gresite sunt periculoase,in special daca iti constientizezi capacitatea de a-ti scrie soarta. Si in momentul in care am ales gresit,o lupta are loc in noi.Ne frustram,ne consumam si de multe ori ne-am dori ca in momentele astea sa fi fost copii de bogatani si sa ne permitem anumite greseli,sa dea o masina peste noi,ne dorim intr-un fel masochist sa se intample ceva care sa depaseasca proportiile greselii noastre pentru a uita astfel de ea.Dar e usor asa.Ar fi prea usor,am fi lasi caci renuntam la lupta.
Deciziile gresite reprezinta calea buna de a invata sa le luam pe cele bune.Doare putin,dar avem nevoie de asta sa crestem,e o durere necesara.
Atunci cand iei o decizie,ai curajul de a-ti forma viitorul.Si cand vom ajunge in viitorul pe care ni-l cream,e bine sa privesti in urma si sa fii mandru ca esti ce esti datorita tie.
M-am confruntat cu o serie de decizii ce trebuiau luate in ultima perioada.Mereu am avut un plan,am analizat si m-am gandit la consecinte.Mereu am ales bine,mereu am facut lucrurile perfect.Acum...nu stiu.Nu stiu daca am stiut sa aleg bine,nu stiu daca deciziile mele le voi regreta.Dar de-o fi sa regret ceva in viata,prefer sa regret ceva ce am facut decat ceva ce nu am facut.
Se spune ca un plan bun te ajuta sa iei o decizie mai usor.Impulsivitatea nu e benefica.Dar perfectiunea nu te invata asa multe.E ok sa gresesti,e ok sa alegi gresit.Pentru ca atunci cand alegi gresit vezi clar varianta corecta si stii data viitoare.
Nu sunt linistita,inauntru meu ma macina gandul ca deciziile mele din ultima vreme nu au fost bune.
Apoi analizez ce am obtinut,daca am facut tot ce mi-am dorit,daca sunt fericita.Si raspunsul e da.
Asa ca imi permit sa iau multe decizii gresite in multe domenii ale vietii....caci stiu ca datorita lor am luat decizia corecta in singurul domeniu al vietii ce conteaza cu adevarat.
Si privindu-mi greselile ma sperii putin.Sacrificiile nu mi-au placut niciodata.
Dar il privesc pe EL si sunt fericita;caci am luat decizia corecta ce imi formeaza viitorul.
ma intelegi
iti multumesc caci ma intelegi cum nimeni nu ar fi putut s-o faca.
ca nu ma lasi,ca ma inveti mereu sa ne rezolvam certurile.
iti multumesc ca pot sa iti spun orice desi mi se pare pana si mie greu de spus si absurd.
stii ca o fac caci tin la tine si nu vreau sa te pierd...nu vreau sa ajung sa ma las incurcata de nimicuri cand vine vorba sa te iubesc.
asa ca ti le spun.si sa nu crezi ca nu vad cum te straduiesti.
iti multumesc caci cu tine pot fi printesa.
caci cu tine pot avea eu nevoie de imbratisari,pot fi vulnerabila si te las sa ma vezi asa.
cu tine ma simt protejata de un barbat.
cu tine am invatat sa fac primul pas,sa nu evit.
cu tine pot sa gresesc,cu tine pot sa fiu femeie.
ma cunosti fara sa spun ceva,te cunosc de cum te-am vazut.
pot sa iti zic de visele mele asa cum ii spuneam numai lui tata,pot sa fiu si sa imi spui iar "pustoaica" cum tot numai tata o facea.
cu tine vreau sa ma vad inca o suta de ani si dincolo de ani pamantesti.
cu tine pot fi indragostita si sa fie ok.
cu tine intru in zona de provocare.
cu tine mi-am implinit visele de fetita.
tu imi vorbesti mereu despre ce nu stiu si imi explici si ma inveti.asta e minunat caci cu ceilalti eu fac asta.
cu tine pot fi eu mereu chiar daca nu mi-a iesit culoarea parului cum am vrut si tu ma placi asa.
cu tine pot spune pe bune "te iubesc".
iti multumesc caci ma intelegi cum nimeni nu ar fi putut s-o faca.
ca nu ma lasi,ca ma inveti mereu sa ne rezolvam certurile.
iti multumesc ca pot sa iti spun orice desi mi se pare pana si mie greu de spus si absurd.
stii ca o fac caci tin la tine si nu vreau sa te pierd...nu vreau sa ajung sa ma las incurcata de nimicuri cand vine vorba sa te iubesc.
asa ca ti le spun.si sa nu crezi ca nu vad cum te straduiesti.
iti multumesc caci cu tine pot fi printesa.
caci cu tine pot avea eu nevoie de imbratisari,pot fi vulnerabila si te las sa ma vezi asa.
cu tine ma simt protejata de un barbat.
cu tine am invatat sa fac primul pas,sa nu evit.
cu tine pot sa gresesc,cu tine pot sa fiu femeie.
ma cunosti fara sa spun ceva,te cunosc de cum te-am vazut.
pot sa iti zic de visele mele asa cum ii spuneam numai lui tata,pot sa fiu si sa imi spui iar "pustoaica" cum tot numai tata o facea.
cu tine vreau sa ma vad inca o suta de ani si dincolo de ani pamantesti.
cu tine pot fi indragostita si sa fie ok.
cu tine intru in zona de provocare.
cu tine mi-am implinit visele de fetita.
tu imi vorbesti mereu despre ce nu stiu si imi explici si ma inveti.asta e minunat caci cu ceilalti eu fac asta.
cu tine pot fi eu mereu chiar daca nu mi-a iesit culoarea parului cum am vrut si tu ma placi asa.
cu tine pot spune pe bune "te iubesc".
iti multumesc caci ma intelegi cum nimeni nu ar fi putut s-o faca.
despre viata
avem nevoie cu totii de un contract de valori.
un contract care sa ne ajute in anumite momente ale vietii,sa ne ghideze,sa ne ofere raspunsuri la dileme.un contract care sa ne ajute sa ne fie bine tuturor...si noua,si celor cu care interactionam.
sa facem completari in el periodic,sa il citim din faptele noastre.
avem nevoie sa credem in oameni.sa credem chiar daca nu-i cunoastem,sa nu pornim cu ideea ca ne poate rani un necunoscut si sa ne luam toate masurile de precautie si sa pierdem astfel siguranta, sa fim mereu asemeni celor ce dorm cu cutitul sub perna.Caci putem sa credem in el,putem sa il invatam cum sa fie.Atunci cand primesti incredere te simti obligat sa fii un om de incredere,sa nu dezamagesti.Un mediu lipsit de incredere nu are cum sa te faca sa vrei sa castigi increderea cuiva.E un mediu in care zici cu usurinta ca iti bagi picioarele si renunti..caci nimeni nu vrea sa traiasca intr-un mediu nesanatos.
oamenii ni se arata asa cum ii vedem.iar daca ne dezamagesc merita a doua sansa.caci atunci cand oferi a doua sansa o faci pentru tine caci nu-ti pierzi un prieten,o faci pentru el caci il ajuti sa isi repare greseala,il ajuti sa fie un om mai bun si ii ajuti si pe ceilalti invatandu-l sa nu repete greseala fata de altii;ii feresti pentru ca stii cum e si nu vrei asta si pentru altii.
suntem priceputi cu totii la ceva,dar intotdeauna e cineva care stie sa faca bine ceva la care tu nu te pricepi.si tu esti bun la ceva ce el nu e,asa ca impreuna puteti face lucruri marete.
noi oamenii avem 3 zone in care pasim:zone de confort,provocare si panica.In zona de confort suntem bine,feriti de multe pericole.dar nici nu crestem.ramanem la acelasi nivel,ne plafonam,regresam chiar.si dupa un timp,daca ramanem doar in zona asta devenim tristi si invatam sa ne multumim cu putin.in zona de provocare riscam.riscam sa fim dezamagiti,sa ne doara, dar doar asa ajungi sa te depasesti,sa te dezvolti.asa iti cunosti limitele si incerci sa treci peste ele.inveti si doar asa capeti experienta vietii si maturitate.in zona asta poti fi fericit.e bine sa oscilam intre cele doua zone caci zona panicii e tare periculoasa si deloc ajutatoare sau buna.e zona in care suntem noi stapaniti si reactionam in mod ciudat si de nerecunoscut.e zona marcata cu rosu,indicata cu "danger" si bine de evitat.
teama de viitor si de esec ne face sa nu stim ce vrem.pe busola noastra sageata de directie indica ba spre sud,ba spre vest.sageata nordului doar indica nordul mereu caci asta ii e scopul dar adesea nu vedem cine e nordul in viata noastra necesar pentru a ne fixa bine si sageata de directie.asa ca poti avea busola,harta,dar daca sageata de directie nu e fixata corespunzator....te ratacesti.
e nevoie de perseverenta pentru a ajunge unde vrei.asemeni unei stanci,intalnesti obstacole;uneori prizele nu sunt usor de gasit sau nu stim sa ne folosim de cele 3 puncte necesare pentru a escalada.uneori nu tinem coarda intre maini si atunci poate deveni periculos.trebuie sa avem mereu insa hamul bine pus pe noi,nodurile bine facute si dorinta de a ajunge sus in varf pentru a simti sentimentul de satisfactie,pentru a respira alt aer,pentru a incerca poate frica si dorinta de a o stapani,depasi.
la sfarsit trebuie sa facem un angajament...sa ne angajam ca mergem inainte cu ce am inceput bine.si putem sa ne acordam o diploma...e bine sa ne si apreciem..caci meritam.
un contract care sa ne ajute in anumite momente ale vietii,sa ne ghideze,sa ne ofere raspunsuri la dileme.un contract care sa ne ajute sa ne fie bine tuturor...si noua,si celor cu care interactionam.
sa facem completari in el periodic,sa il citim din faptele noastre.
avem nevoie sa credem in oameni.sa credem chiar daca nu-i cunoastem,sa nu pornim cu ideea ca ne poate rani un necunoscut si sa ne luam toate masurile de precautie si sa pierdem astfel siguranta, sa fim mereu asemeni celor ce dorm cu cutitul sub perna.Caci putem sa credem in el,putem sa il invatam cum sa fie.Atunci cand primesti incredere te simti obligat sa fii un om de incredere,sa nu dezamagesti.Un mediu lipsit de incredere nu are cum sa te faca sa vrei sa castigi increderea cuiva.E un mediu in care zici cu usurinta ca iti bagi picioarele si renunti..caci nimeni nu vrea sa traiasca intr-un mediu nesanatos.
oamenii ni se arata asa cum ii vedem.iar daca ne dezamagesc merita a doua sansa.caci atunci cand oferi a doua sansa o faci pentru tine caci nu-ti pierzi un prieten,o faci pentru el caci il ajuti sa isi repare greseala,il ajuti sa fie un om mai bun si ii ajuti si pe ceilalti invatandu-l sa nu repete greseala fata de altii;ii feresti pentru ca stii cum e si nu vrei asta si pentru altii.
suntem priceputi cu totii la ceva,dar intotdeauna e cineva care stie sa faca bine ceva la care tu nu te pricepi.si tu esti bun la ceva ce el nu e,asa ca impreuna puteti face lucruri marete.
noi oamenii avem 3 zone in care pasim:zone de confort,provocare si panica.In zona de confort suntem bine,feriti de multe pericole.dar nici nu crestem.ramanem la acelasi nivel,ne plafonam,regresam chiar.si dupa un timp,daca ramanem doar in zona asta devenim tristi si invatam sa ne multumim cu putin.in zona de provocare riscam.riscam sa fim dezamagiti,sa ne doara, dar doar asa ajungi sa te depasesti,sa te dezvolti.asa iti cunosti limitele si incerci sa treci peste ele.inveti si doar asa capeti experienta vietii si maturitate.in zona asta poti fi fericit.e bine sa oscilam intre cele doua zone caci zona panicii e tare periculoasa si deloc ajutatoare sau buna.e zona in care suntem noi stapaniti si reactionam in mod ciudat si de nerecunoscut.e zona marcata cu rosu,indicata cu "danger" si bine de evitat.
teama de viitor si de esec ne face sa nu stim ce vrem.pe busola noastra sageata de directie indica ba spre sud,ba spre vest.sageata nordului doar indica nordul mereu caci asta ii e scopul dar adesea nu vedem cine e nordul in viata noastra necesar pentru a ne fixa bine si sageata de directie.asa ca poti avea busola,harta,dar daca sageata de directie nu e fixata corespunzator....te ratacesti.
e nevoie de perseverenta pentru a ajunge unde vrei.asemeni unei stanci,intalnesti obstacole;uneori prizele nu sunt usor de gasit sau nu stim sa ne folosim de cele 3 puncte necesare pentru a escalada.uneori nu tinem coarda intre maini si atunci poate deveni periculos.trebuie sa avem mereu insa hamul bine pus pe noi,nodurile bine facute si dorinta de a ajunge sus in varf pentru a simti sentimentul de satisfactie,pentru a respira alt aer,pentru a incerca poate frica si dorinta de a o stapani,depasi.
la sfarsit trebuie sa facem un angajament...sa ne angajam ca mergem inainte cu ce am inceput bine.si putem sa ne acordam o diploma...e bine sa ne si apreciem..caci meritam.
surucu
Se spune ca atunci cand esti parinte,iubirea nu are limite.
Am aflat ca e adevarat,am aflat asta atunci cand am fost capabila sa o inteleg.
Am crescut,si cu putina maturitate si o capacitate de a constientiza gesturile mici,am vazut toata iubirea cu care am fost binecuvantata.
Mama m-a iubit neconditionat ,tata a avut cea mai mare putere de sacrificiu ce mi-a fost dat sa vad.
Pe mama o las putin sa-si traga sufletul caci mereu fug la ea;si fug acum la tata.
Si-l iau de mana,caci asa ma plimbam cu el la mare.Ii povesteam visele mele si incercam sa prindem soarele rosiatic de la capatul falezei.Ne grabeam in fiecare seara...poate,poate e seara cand reusim sa-l prindem.
N-am scos-o la capat asa ca mi-am creat propriul meu soare pe care il pot atinge si noaptea.
Concertele tari se tineau la mare.Si chiar daca nu aveam un metru,eu trebuia sa fiu prezenta la toate concertele si neaparat pana la sfarsit.Asa ca tata se inarma cu rabdare si astepta cuminte sa se termine concertul.
Ma astepta in multime,ba in afara salii,ba in sala,in picioare,pe un scaun...cate o ora...2...3..
Ziua inotam cu el pana la giamandura.M-as fi balacit toata ziua in apa dar trebuia sa mai astept soarele dupa care fugisem cu o seara inainte sa dezmierde marea si sa o faca buna de baie.Buna de baie pentru mine era mereu,asa ca fugeam in continuu si ma balaceam putin..iar dupa ce soarele o alinta vreo 2 ore si era suficient de nefacatoare de raceli,a mea era pentru restul zilei si iar cu tata porneam spre giamandura.
Inghetata era si ea prea rece pentru noi asa ca,pentru a ne face pofta ,ne cumpara mereu ce inghetata voiam pe care o topea intr-un pahar si o beam.Ce ma mai certam cu el pe team asta!Dar am fost noi fetele(mama si sora) la balci la tara si ne-am facut de cap cu 13 inghetate fiecare....si de atunci a disparut si inghetato-fobia lui tata.
In schimb facea cele mai bune ceaiuri din plante si lamaie.Doamne...mancare ca la mama si ceai ca la tata n-ai mai gasi in lume...
Cand ningea ieseam seara la o plimbare cu sania verde toti patru.Punea mereu o patura sa nu inghetam.Era asa de meticulos pana si in asta!Dar "rabdarea de chinez" de care se zicea ca o avea se dovedea la aranjatul pachetului cu mancare pe care ni-l trimiteau la Bucuresti.Era o adevarata arta.
Ma bateam cu el cu sabiile(scanduri de la pat) si apoi ii dadeam cu pumnii la muschi.
Cand nu am mai avut baterie la camera de filmat,am trimis-o acasa si pentru ca nimeni nu se mai intorcea caci departe am mai campat,el a venit cu bicicleta pana acolo pentru a-mi aduce camera incarcata.
s-a specializat in ale desenului,caci atunci cand perioada tezelor sau testelor era in plina glorie,nu aveam timp de desen,asa ca tata trecea la pensula si acuarele si imi salva timpul.
Daca era ceva bun de papat si noi nu eram acolo,avea mereu grija sa ia in plus si pentru pustoaicele lui.
Cu cata bucurie ne aducea cadourile cand era plecat pe undeva!Imi zicea:"ti-am luat margelele astea verzi sa le asortezi cu ochii".
Acum,la 21 de ani,imi sustine in continuare visele.Mi-a luat pantaloni de piele pentru motor chiar daca la inceput nu i-a suras ideea de a-si vedea fata pe 2 roti zicandu-mi ca:"o sa-ti strici freza de la casca".Ma protejeaza in continuare doar ca acum mananc cata inghetata vreau dar are grija sa il culce pe prietenul meu singur in sufragerie cand vine la mine.
Si continua sa imi intareasca principiile la a caror formare si inradacinare a contribuit.
Si ne tachinam in continuare caci asta e felul nostru de a spune 'te iubesc'.
L-am mostenit....
Am aflat ca e adevarat,am aflat asta atunci cand am fost capabila sa o inteleg.
Am crescut,si cu putina maturitate si o capacitate de a constientiza gesturile mici,am vazut toata iubirea cu care am fost binecuvantata.
Mama m-a iubit neconditionat ,tata a avut cea mai mare putere de sacrificiu ce mi-a fost dat sa vad.
Pe mama o las putin sa-si traga sufletul caci mereu fug la ea;si fug acum la tata.
Si-l iau de mana,caci asa ma plimbam cu el la mare.Ii povesteam visele mele si incercam sa prindem soarele rosiatic de la capatul falezei.Ne grabeam in fiecare seara...poate,poate e seara cand reusim sa-l prindem.
N-am scos-o la capat asa ca mi-am creat propriul meu soare pe care il pot atinge si noaptea.
Concertele tari se tineau la mare.Si chiar daca nu aveam un metru,eu trebuia sa fiu prezenta la toate concertele si neaparat pana la sfarsit.Asa ca tata se inarma cu rabdare si astepta cuminte sa se termine concertul.
Ma astepta in multime,ba in afara salii,ba in sala,in picioare,pe un scaun...cate o ora...2...3..
Ziua inotam cu el pana la giamandura.M-as fi balacit toata ziua in apa dar trebuia sa mai astept soarele dupa care fugisem cu o seara inainte sa dezmierde marea si sa o faca buna de baie.Buna de baie pentru mine era mereu,asa ca fugeam in continuu si ma balaceam putin..iar dupa ce soarele o alinta vreo 2 ore si era suficient de nefacatoare de raceli,a mea era pentru restul zilei si iar cu tata porneam spre giamandura.
Inghetata era si ea prea rece pentru noi asa ca,pentru a ne face pofta ,ne cumpara mereu ce inghetata voiam pe care o topea intr-un pahar si o beam.Ce ma mai certam cu el pe team asta!Dar am fost noi fetele(mama si sora) la balci la tara si ne-am facut de cap cu 13 inghetate fiecare....si de atunci a disparut si inghetato-fobia lui tata.
In schimb facea cele mai bune ceaiuri din plante si lamaie.Doamne...mancare ca la mama si ceai ca la tata n-ai mai gasi in lume...
Cand ningea ieseam seara la o plimbare cu sania verde toti patru.Punea mereu o patura sa nu inghetam.Era asa de meticulos pana si in asta!Dar "rabdarea de chinez" de care se zicea ca o avea se dovedea la aranjatul pachetului cu mancare pe care ni-l trimiteau la Bucuresti.Era o adevarata arta.
Ma bateam cu el cu sabiile(scanduri de la pat) si apoi ii dadeam cu pumnii la muschi.
Cand nu am mai avut baterie la camera de filmat,am trimis-o acasa si pentru ca nimeni nu se mai intorcea caci departe am mai campat,el a venit cu bicicleta pana acolo pentru a-mi aduce camera incarcata.
s-a specializat in ale desenului,caci atunci cand perioada tezelor sau testelor era in plina glorie,nu aveam timp de desen,asa ca tata trecea la pensula si acuarele si imi salva timpul.
Daca era ceva bun de papat si noi nu eram acolo,avea mereu grija sa ia in plus si pentru pustoaicele lui.
Cu cata bucurie ne aducea cadourile cand era plecat pe undeva!Imi zicea:"ti-am luat margelele astea verzi sa le asortezi cu ochii".
Acum,la 21 de ani,imi sustine in continuare visele.Mi-a luat pantaloni de piele pentru motor chiar daca la inceput nu i-a suras ideea de a-si vedea fata pe 2 roti zicandu-mi ca:"o sa-ti strici freza de la casca".Ma protejeaza in continuare doar ca acum mananc cata inghetata vreau dar are grija sa il culce pe prietenul meu singur in sufragerie cand vine la mine.
Si continua sa imi intareasca principiile la a caror formare si inradacinare a contribuit.
Si ne tachinam in continuare caci asta e felul nostru de a spune 'te iubesc'.
L-am mostenit....
we could be so happy!
cand te-ai simtit ultima data fericit?
sa nu iti mai doresti nimic pentru ca simti ca ai tot?sa simti ca poti muri in acel moment caci esti implinit si nu mai vrei nimic?sa faci gesturi nebunesti,sa razi fara ca unii sa te inteleaga,sa mergi pe strada si sa iti vina sa alergi..sa strigi...sa imbratisezi pe primul necunoscut din calea ta?
sa dansezi fara muzica,sa iti doresti din suflet ceva bun pt altcineva,sa nu ii pizmuiesti fericirea?
sa nu lasi fleacurile sa iti strice cheful caci e prea puternica fericirea ta?sa spui 'multumesc' pt fiecare lucru banal ce tie ti se pare binecuvantare...sa-ti extrapolezi fericirea....sa o constientizezi si sa vrei tare mult sa o mai simta si altcineva....
sa fii fericit pur si simplu...
se poate! fericirea se vrea in toti...trebuie doar sa ne cautam fiecare fericirea.
vezi ce te face fericit...cel mai fericit.si alege-o! fa-o!
caci fiecare avem modul nostru de a trai pentru a fi cei mai fericiti.trebuie doar sa stim cum arata fericirea noastra.
sa nu iti mai doresti nimic pentru ca simti ca ai tot?sa simti ca poti muri in acel moment caci esti implinit si nu mai vrei nimic?sa faci gesturi nebunesti,sa razi fara ca unii sa te inteleaga,sa mergi pe strada si sa iti vina sa alergi..sa strigi...sa imbratisezi pe primul necunoscut din calea ta?
sa dansezi fara muzica,sa iti doresti din suflet ceva bun pt altcineva,sa nu ii pizmuiesti fericirea?
sa nu lasi fleacurile sa iti strice cheful caci e prea puternica fericirea ta?sa spui 'multumesc' pt fiecare lucru banal ce tie ti se pare binecuvantare...sa-ti extrapolezi fericirea....sa o constientizezi si sa vrei tare mult sa o mai simta si altcineva....
sa fii fericit pur si simplu...
se poate! fericirea se vrea in toti...trebuie doar sa ne cautam fiecare fericirea.
vezi ce te face fericit...cel mai fericit.si alege-o! fa-o!
caci fiecare avem modul nostru de a trai pentru a fi cei mai fericiti.trebuie doar sa stim cum arata fericirea noastra.
0m
Iubesc dupamasa din a 6 a zi
Iubesc oamenii.Iubesc fiintele astea ciudata,frumoase si egoiste.
Iubesc omul cand se trezeste dimineata ciufulit.Il iubesc cand canta la chitara.
Iubesc omul cand te priveste curios in tramvai.Il iubesc cand tine usa sa intri.
Il iubesc cand imparte o cutie de ciocolata.Cand rade la o gluma.
Cand citeste o carte si nu aude ca il strigi.Cand imbratiseaza.Cand danseaza doar pt ca s-a ametit si a doua zi redevine serios.Cand face cu pasiune ceea ce ii place.Cand doarme cu altcineva in brate.Cand priveste cerul.Cand zambeste pt o poza. Cand isi pune geaca pe cap si fuge in ploaie.Cand se da cu crema pe maini inainte de somn.Cand fuge dupa metrou.Cand sta la birou la servici cu creionul in gura si se gandeste departe.Cand se intoarce din vacanta nostalgic.
Cand asculta.Cand rupe infometat din painea din sacosa.Cand isi aprinde o tigara.Cand roseste.Cand desface nodul de la cravata.Cand isi pudreaza nasul.
Cand ajuta vacinul la carat mobila cea noua.Cand inchide ochii cand traieste un moment.Cand sulfa in lumanari.Cand se intinde.Cand da noroc.Iubesc omul cand sare in aer.Il iubesc cand clipeste.Cand clanxoneaza o gagica de pe trecere si primeste o palma dupa cap din partea dreapta.Iubesc omul cand plange ca s-a tuns.Il iubesc cand spune poezia catelusului cu parul cret.Cand e dezamagit in urma meciului de fotbal.Cand plange ca nu a iesit prajitura.Cand e gadilat.Cand are incredere in el.Cand stie sa poarte o discutie in contradictoriu.Cand primeste un pupic de la persoana pe care o place.Cand e gelos si brusc are ceva de spus la orice subiect care nu-l intereseaza.Cand canta versurile la un concert.Cand vorbeste cu un necunoscut.Cand citeste ziarul din mers.Cand cauta o carte in biblioteca.Il iubesc cand gateste.Cand poarta bocanci.Cand calca rufe.Il iubesc cand spune o poezie la serbare.Cand se joaca in nisip.Cand vorbeste pe mess cu cineva plecat in afara.Cand suna sa auda vocea prietenilor.Cand musca dintr-o felie de pepene rosu.Cand incearca zeci de rochii de mireasa.Cand discuta la un pahar de vin.Cand plange la un film. Cand repara ceva stricat.Cand isi repeta pt teza in pauza.Cand merge cu colinda.Cand face surprize mici.Cand se ridica pe varfuri sa il sarute.Cand intra in hora la o petrecere.Cand scoate limba.Cand se stramba la epilat.Cand explica unui copil curios.Cand face cinste din primul salariu.Cand se gandeste seara inainte de culcare la ziua ce se incheie.Cand se bucura ca e vineri.Cand ii cunoaste parintii.Cand face chestii ciudate cu parti ale corpului pentru amuzamentul prietenilor.Cand isi pune o poza in portofel sau pe birou.Cand vorbeste despre Dumnezeu.Cand face rebus.Cand ia o geana de pe obraz si o pune in san.Cand sta la rand.Cand isi arata dragostea prin ceva nebunesc.Cand nu ii este frica sa fie altfel.Cand se analizeaza in oglinda.Cand mananca orez cu lapte.Cand nu renunta.Cand are urmele albe ale costumului de baie.Cand se bucura de un curcubeu.
Imi place omul pt ceea ce este,il accept cu defecte si ma bucur de ceea ce are bun de oferit spre invatare.Imi place omul ca e ciudat,uneori de neinteles.Prin oameni imi construiesc fiinta,prin ei invat,cresc…prin oameni traiesc. Imi place omul….il iubesc.
Iubesc oamenii.Iubesc fiintele astea ciudata,frumoase si egoiste.
Iubesc omul cand se trezeste dimineata ciufulit.Il iubesc cand canta la chitara.
Iubesc omul cand te priveste curios in tramvai.Il iubesc cand tine usa sa intri.
Il iubesc cand imparte o cutie de ciocolata.Cand rade la o gluma.
Cand citeste o carte si nu aude ca il strigi.Cand imbratiseaza.Cand danseaza doar pt ca s-a ametit si a doua zi redevine serios.Cand face cu pasiune ceea ce ii place.Cand doarme cu altcineva in brate.Cand priveste cerul.Cand zambeste pt o poza. Cand isi pune geaca pe cap si fuge in ploaie.Cand se da cu crema pe maini inainte de somn.Cand fuge dupa metrou.Cand sta la birou la servici cu creionul in gura si se gandeste departe.Cand se intoarce din vacanta nostalgic.
Cand asculta.Cand rupe infometat din painea din sacosa.Cand isi aprinde o tigara.Cand roseste.Cand desface nodul de la cravata.Cand isi pudreaza nasul.
Cand ajuta vacinul la carat mobila cea noua.Cand inchide ochii cand traieste un moment.Cand sulfa in lumanari.Cand se intinde.Cand da noroc.Iubesc omul cand sare in aer.Il iubesc cand clipeste.Cand clanxoneaza o gagica de pe trecere si primeste o palma dupa cap din partea dreapta.Iubesc omul cand plange ca s-a tuns.Il iubesc cand spune poezia catelusului cu parul cret.Cand e dezamagit in urma meciului de fotbal.Cand plange ca nu a iesit prajitura.Cand e gadilat.Cand are incredere in el.Cand stie sa poarte o discutie in contradictoriu.Cand primeste un pupic de la persoana pe care o place.Cand e gelos si brusc are ceva de spus la orice subiect care nu-l intereseaza.Cand canta versurile la un concert.Cand vorbeste cu un necunoscut.Cand citeste ziarul din mers.Cand cauta o carte in biblioteca.Il iubesc cand gateste.Cand poarta bocanci.Cand calca rufe.Il iubesc cand spune o poezie la serbare.Cand se joaca in nisip.Cand vorbeste pe mess cu cineva plecat in afara.Cand suna sa auda vocea prietenilor.Cand musca dintr-o felie de pepene rosu.Cand incearca zeci de rochii de mireasa.Cand discuta la un pahar de vin.Cand plange la un film. Cand repara ceva stricat.Cand isi repeta pt teza in pauza.Cand merge cu colinda.Cand face surprize mici.Cand se ridica pe varfuri sa il sarute.Cand intra in hora la o petrecere.Cand scoate limba.Cand se stramba la epilat.Cand explica unui copil curios.Cand face cinste din primul salariu.Cand se gandeste seara inainte de culcare la ziua ce se incheie.Cand se bucura ca e vineri.Cand ii cunoaste parintii.Cand face chestii ciudate cu parti ale corpului pentru amuzamentul prietenilor.Cand isi pune o poza in portofel sau pe birou.Cand vorbeste despre Dumnezeu.Cand face rebus.Cand ia o geana de pe obraz si o pune in san.Cand sta la rand.Cand isi arata dragostea prin ceva nebunesc.Cand nu ii este frica sa fie altfel.Cand se analizeaza in oglinda.Cand mananca orez cu lapte.Cand nu renunta.Cand are urmele albe ale costumului de baie.Cand se bucura de un curcubeu.
Imi place omul pt ceea ce este,il accept cu defecte si ma bucur de ceea ce are bun de oferit spre invatare.Imi place omul ca e ciudat,uneori de neinteles.Prin oameni imi construiesc fiinta,prin ei invat,cresc…prin oameni traiesc. Imi place omul….il iubesc.
Credinta
Cred ca toti credem in Dumnezeu.
Suntem ocupati si promitem ca ne facem timp...uitam apoi.
Il amanam...si iar amanam..si intarziem apoi.
Ne pare rau mai tarziu si promitem cand suntem in momente grele.
Ne oprim uneori si realizam ce bine e cu El... si spunem ca o facem mai des de acum incolo....dar iar intervine cate ceva.
Seara ne punem in pat si ne gandim sa adresam un 'multumesc' pentru ziua ce s-a incheiat....dar adormim.
Dimineata suntem intarziati,iar pauza de pranz e scurta.
Si stim toti....ce trebuie sa facem,ce gresim,in ce sa credem.
Dar continuam sa ne ascundem cand vine vorba de El,nu vorbim prea mult despre asta si oricum n-avem cand.
Ne judecam singuri,ne criticam,ne mustram pentru ca suntem asa.
Nu ne schimbam.Nu vrem.
Si poate nu e cazul.
Poate nu trebuie sa vorbim atat de mult despre relatia dintre noi si El din zilele noastre,despre timpul pe care il alocam,despre recunostinta pe care o oferim sau n-o oferim.
Poate nu intelegem.
Oamenii au feluri diferite de a fi cu El,de a-L vedea,de a comunica.
Unii dintre noi poate Il vedem in ceilalti oameni.
Si ii iubim,avem grija sa le fie bine,ii ajutam,suntem alaturi de ei si le acordam timpul nostru,facem sacrificii pentru ei,traim si pentru ei.
Altii poate ll gasesc in natura.Poate Il vad intr-o simpla floare,un cer albastru,un miros de primavara.
Si investesc in asta.
Altii poate petrec mai mult timp cu ei insisi.Si le place sa se asculte,sa se cunoasca,sa incerce sa evolueze,sa se respecte,sa se pastreze cat mai curati.Incearca asemeni slujitorului sa inmulteasca talantii pe care Stapanul ii ofera.
Si ce mod mai frumos poate fi decat sa Ii arate dragostea respectandu-I creatia,adorand-o,incercand sa o cunoasca mai bine,oferindu-i timpul nostru,iubind-o?
Caci omul e creatia Lui.Si Doamne frumos Il mai iubim pe El cand iubim oamenii. Doamne mult ne pasa cand petrecem timp cu noi insine si Il cautam in interiorul si linistea noastra.Sublimi suntem cand Il vedem pe El in lucrurile simple ce ne inconjoara.
Dumnezeu e istet tare.Si El stie sa vada orice dovada de iubire pe care I-o oferim chiar daca nu in mod direct.
"Caci dezbracat am fost si M-ati imbracat,insetat am fost si Mi-ati dat sa beau."
Sa nu ne pierdem in vorbe...in rugi rostite datorita memoriei,in semne devenite reflexe in anumite momente,in picturi prin care poate doar unii Il regasim acolo...in cladiri cu miros de tamaie si pline de podoabe....in oameni frumos imbracati a caror mana uneori murdara o sarutam si care de-a lungul timpului au pornit razboaie si au decis sa se realizeze persecutii in timp ce ei provaduiau pace si sustineau capacitatea de a cauta si de a ajuta oile pierdute.
Dumnezeu e prezent in tot..trebuie doar sa Il vedem.
Iubirea fata de El e simplu de oferit..trebuie doar sa fie sincera.
Si suntem mici si timizi, nu stim ca e ok sa fii si bun, inca ne place sa ne jucam ascunselea.
Dar cred ca toti credem in El.Avem doar moduri diferite de a crede.
El ne asteapta sa crestem,sa ne depasim frica.El ne tine de mana si ne incurajeaza.Ne apreciaza fiecare incercare de a pasi.Si ne vede.El vede.
Suntem ocupati si promitem ca ne facem timp...uitam apoi.
Il amanam...si iar amanam..si intarziem apoi.
Ne pare rau mai tarziu si promitem cand suntem in momente grele.
Ne oprim uneori si realizam ce bine e cu El... si spunem ca o facem mai des de acum incolo....dar iar intervine cate ceva.
Seara ne punem in pat si ne gandim sa adresam un 'multumesc' pentru ziua ce s-a incheiat....dar adormim.
Dimineata suntem intarziati,iar pauza de pranz e scurta.
Si stim toti....ce trebuie sa facem,ce gresim,in ce sa credem.
Dar continuam sa ne ascundem cand vine vorba de El,nu vorbim prea mult despre asta si oricum n-avem cand.
Ne judecam singuri,ne criticam,ne mustram pentru ca suntem asa.
Nu ne schimbam.Nu vrem.
Si poate nu e cazul.
Poate nu trebuie sa vorbim atat de mult despre relatia dintre noi si El din zilele noastre,despre timpul pe care il alocam,despre recunostinta pe care o oferim sau n-o oferim.
Poate nu intelegem.
Oamenii au feluri diferite de a fi cu El,de a-L vedea,de a comunica.
Unii dintre noi poate Il vedem in ceilalti oameni.
Si ii iubim,avem grija sa le fie bine,ii ajutam,suntem alaturi de ei si le acordam timpul nostru,facem sacrificii pentru ei,traim si pentru ei.
Altii poate ll gasesc in natura.Poate Il vad intr-o simpla floare,un cer albastru,un miros de primavara.
Si investesc in asta.
Altii poate petrec mai mult timp cu ei insisi.Si le place sa se asculte,sa se cunoasca,sa incerce sa evolueze,sa se respecte,sa se pastreze cat mai curati.Incearca asemeni slujitorului sa inmulteasca talantii pe care Stapanul ii ofera.
Si ce mod mai frumos poate fi decat sa Ii arate dragostea respectandu-I creatia,adorand-o,incercand sa o cunoasca mai bine,oferindu-i timpul nostru,iubind-o?
Caci omul e creatia Lui.Si Doamne frumos Il mai iubim pe El cand iubim oamenii. Doamne mult ne pasa cand petrecem timp cu noi insine si Il cautam in interiorul si linistea noastra.Sublimi suntem cand Il vedem pe El in lucrurile simple ce ne inconjoara.
Dumnezeu e istet tare.Si El stie sa vada orice dovada de iubire pe care I-o oferim chiar daca nu in mod direct.
"Caci dezbracat am fost si M-ati imbracat,insetat am fost si Mi-ati dat sa beau."
Sa nu ne pierdem in vorbe...in rugi rostite datorita memoriei,in semne devenite reflexe in anumite momente,in picturi prin care poate doar unii Il regasim acolo...in cladiri cu miros de tamaie si pline de podoabe....in oameni frumos imbracati a caror mana uneori murdara o sarutam si care de-a lungul timpului au pornit razboaie si au decis sa se realizeze persecutii in timp ce ei provaduiau pace si sustineau capacitatea de a cauta si de a ajuta oile pierdute.
Dumnezeu e prezent in tot..trebuie doar sa Il vedem.
Iubirea fata de El e simplu de oferit..trebuie doar sa fie sincera.
Si suntem mici si timizi, nu stim ca e ok sa fii si bun, inca ne place sa ne jucam ascunselea.
Dar cred ca toti credem in El.Avem doar moduri diferite de a crede.
El ne asteapta sa crestem,sa ne depasim frica.El ne tine de mana si ne incurajeaza.Ne apreciaza fiecare incercare de a pasi.Si ne vede.El vede.
e simplu....te iubesc
In dragoste e simplu.
Iubesti sau nu…e EL sau nu…
Atunci cand iubesti nu iti pui intrebari daca crezi in povestea pe care o traiesti sau nu…nu ajungi sa saruti,sa oferi,sa renunti putin la tine doar cand nu mai exista plural.Atunci cand e EL nu il feresti de anumiti prieteni doar pt ca nu se incadreaza perfect in tiparele voastre….nu ti-e frica sa il lasi sa te ajute,sa te vada vulnerabila si sa te protejeze.Nu te abtii sa suni si tu si nu-l lasi doar pe el sa te caute.Nu te feresti sa iti faci planuri cu el,sa va fotografiati impreuna,sa va plimbati de mana.Cand e sa fie El nu astepti sa treaca timpul… traiesti orice clipa cum alta cu el nu vei mai avea si te bucuri de orice moment cu El dincolo de toate privirile,prejudecatile,obiceiuri si orgolii.Cand este El…doar simti.
Cand este EL…te vei transforma repede din zeita in pamanteanca si vei accepta repede (aproape) toate chestiile siropoase facute intr-un cuplu.
Daca e EL…nu-ti va fi frica sa accepti ca este EL dupa 3 zile…sa il iubesti dupa 2 saptamani,sa te muti cu el dupa cateva luni.
Caci atunci cand e iubire…nu ti-e frica..nu-ti folosesti mereu ratiunea…nu eviti…nu fugi….atunci…stai…accepti..te bucuri…si iti consume iubirea la cote maxime fara regrete sau intrebari…atunci…nu mai complici lucrurile…si totul e
…..simplu.
Iubesti sau nu…e EL sau nu…
Atunci cand iubesti nu iti pui intrebari daca crezi in povestea pe care o traiesti sau nu…nu ajungi sa saruti,sa oferi,sa renunti putin la tine doar cand nu mai exista plural.Atunci cand e EL nu il feresti de anumiti prieteni doar pt ca nu se incadreaza perfect in tiparele voastre….nu ti-e frica sa il lasi sa te ajute,sa te vada vulnerabila si sa te protejeze.Nu te abtii sa suni si tu si nu-l lasi doar pe el sa te caute.Nu te feresti sa iti faci planuri cu el,sa va fotografiati impreuna,sa va plimbati de mana.Cand e sa fie El nu astepti sa treaca timpul… traiesti orice clipa cum alta cu el nu vei mai avea si te bucuri de orice moment cu El dincolo de toate privirile,prejudecatile,obiceiuri si orgolii.Cand este El…doar simti.
Cand este EL…te vei transforma repede din zeita in pamanteanca si vei accepta repede (aproape) toate chestiile siropoase facute intr-un cuplu.
Daca e EL…nu-ti va fi frica sa accepti ca este EL dupa 3 zile…sa il iubesti dupa 2 saptamani,sa te muti cu el dupa cateva luni.
Caci atunci cand e iubire…nu ti-e frica..nu-ti folosesti mereu ratiunea…nu eviti…nu fugi….atunci…stai…accepti..te bucuri…si iti consume iubirea la cote maxime fara regrete sau intrebari…atunci…nu mai complici lucrurile…si totul e
…..simplu.
lumea intr-un balon
Traiesc intr-un balon de gel de dus.Balonul meu e format din toti oamenii din juru-mi cu care m-a binecuvantat Dumnezeu.Caci grija mare a avut cand mi-a ales gelul.Si bine mi-e in balon.In cercul meu traiesc numai oameni faini,oameni buni.E un fel de paradis putin mai pamantean si adaptat zilelor noastre.Mi-e tare bine aici si e tare bun mediul de crescut si invatat.
Balonul a transparent.Asa ca vad prin el tot ce se intampla in afara lui,vad si baloane din sapun,vad si baloane ce se sparg,vad obiecte ce imi pot atinge si distruge balonul.Asa ca nu mi-e frica.Imi constientizez existenta dincolo de balon dar deocamdata am ales sa mai traiesc putin aici ca tare bine e in balon…
pluteste…si plutesc si eu cu el.
Balonul a transparent.Asa ca vad prin el tot ce se intampla in afara lui,vad si baloane din sapun,vad si baloane ce se sparg,vad obiecte ce imi pot atinge si distruge balonul.Asa ca nu mi-e frica.Imi constientizez existenta dincolo de balon dar deocamdata am ales sa mai traiesc putin aici ca tare bine e in balon…
pluteste…si plutesc si eu cu el.
5 e noul meu 4 ;)
Am inotat tinandu-ma de colacul lor.I-am vazut dormind pe bancheta din spate.Am construit cu ei un castel de nisip.
Le-am gatit.I-am supravegheat cand erau in apa.I-am sarutat de dragi ce mi-s.I-am dat cu crema protectoare si le-am pus sepcute pe cap.
Am inaltat impreuna un zmeu.I-am tinut de mana.Am facut poze.I-am avut pentru mine cateva zile.Si i-am impartit cu EL.
Le-am gatit.I-am supravegheat cand erau in apa.I-am sarutat de dragi ce mi-s.I-am dat cu crema protectoare si le-am pus sepcute pe cap.
Am inaltat impreuna un zmeu.I-am tinut de mana.Am facut poze.I-am avut pentru mine cateva zile.Si i-am impartit cu EL.
HSH CDC
I am a passenger….looking for my “home”….and it is so close…so close…so close that I can say “home sweet home”
E-chilibru
Mi-e bine.
Am coborat de pe balansoar.Ating din nou pamantul.Sunt in echilibru.
Imi era dor.Si ametisem.
Nu mai fumez.Fac si desfac bagaje.Calatoresc.Visez.Iubesc.Sunt foarte aproape de a-mi gasi casa…sa fiu”acasa”.Mi-am terminat pauza.Nu mai pup buze gresite.
Imi port iar carliontii.Renunt la suc,beau iar apa.Sunt ametita,aiurita si imi iese bine finalul.Vad sfarsitul filmelor ramase neterminate.
Calculez,planific,fac ordine.Imi cladesc amintiri si le recladesc pe cele ce m-au format.
Am inotat,mai stau un pic doar,un pic.Si ma pregatesc sa alerg din nou. Incep sa ma recunosc.Sunt eu…sunt tot eu..sunt Daria.
Am coborat de pe balansoar.Ating din nou pamantul.Sunt in echilibru.
Imi era dor.Si ametisem.
Nu mai fumez.Fac si desfac bagaje.Calatoresc.Visez.Iubesc.Sunt foarte aproape de a-mi gasi casa…sa fiu”acasa”.Mi-am terminat pauza.Nu mai pup buze gresite.
Imi port iar carliontii.Renunt la suc,beau iar apa.Sunt ametita,aiurita si imi iese bine finalul.Vad sfarsitul filmelor ramase neterminate.
Calculez,planific,fac ordine.Imi cladesc amintiri si le recladesc pe cele ce m-au format.
Am inotat,mai stau un pic doar,un pic.Si ma pregatesc sa alerg din nou. Incep sa ma recunosc.Sunt eu…sunt tot eu..sunt Daria.
i love you?
cred ca noi trebuie sa gasim un substitut pentru cand vom zice prima data "te iubesc".caci pare asa banal si firesc pt noi,asa de normal incat atunci cand il vom rosti prima data ni se va parea cred un fel de "salut".
asa ca ne trebuie un substitut sa nu ne pierdem in simplitate,trebuie sa complic ...putin doar.
asa ca ne trebuie un substitut sa nu ne pierdem in simplitate,trebuie sa complic ...putin doar.
aproape de voi
Si de ar fi si eu sa mor...nu vreau sa va intristati,sa cantati si sa jucati pana-n zori:)
Caci de ar fi sa mor stiu ca nu am regrete si..nothing else matters.
Stiu ca mi-am trait viata nebuneste,ca am fost libera chiar daca m-am ghidat dupa cateva reguli proprii caci ele mi-au dat de fapt libertate,stiu ca mi-am scris cei 21 de ani si mi-am facut o istorie a vietii,o poveste de spus unui necunoscut in tren,
intamplari de povestit la foc cu prietenii,pilde si fabule de dat copiilor,momente si schite de spus nepotilor.
Caci printre poze,brichete,scoici,inimi,bratari,carti si ceasuri privesc si stiu ca am facut tot ce mi-am dorit,am visat si am facut doar ce am vrut.Caci da,sunt rasfatata si fac doar ce vreau dar bine e rasfatata cum sunt sa nu am regrete.
Copil inca nu am facut,dar am fost dintotdeauna mama.
Casa nu am construit dar mi-am cautat mereu locul meu sa il numesc "acasa".
Copac...copac am plantat...i-am sapat groapa,mi-am murdarit mainile infingandu-i radacinile...am pus apa..si ceva dragoste.
Si da...am trait...21 de ani de iubire,sperante,vise, frica,zambete, naivitate, incertitudini,inocenta,puritate,suferinta,incercari,iluzii,teama,alergat,ridicat,continuat,nesiguranta,sacrificiu,satisfactie,provocari,panica,liniste,agitatie,caldura,frig...emotii,puritate,fericire,dragoste.
Si da...am trait pentru mine caci am stiut sa traiesc si pentru altcineva.
Si da..am ales mareu ce am crezut ca e bine dincolo de orice mandrie si prejudecata,
dincolo de riscuri,dincolo de urmari.
Si de-o fi si eu sa mor....mor impacata...si ce poate cineva sa vrea mai mult de atat de la moarte?Liniste..si oameni care ma vor privi in gand din cand in cand iar eu...voi fi aproape de voi.
Caci de ar fi sa mor stiu ca nu am regrete si..nothing else matters.
Stiu ca mi-am trait viata nebuneste,ca am fost libera chiar daca m-am ghidat dupa cateva reguli proprii caci ele mi-au dat de fapt libertate,stiu ca mi-am scris cei 21 de ani si mi-am facut o istorie a vietii,o poveste de spus unui necunoscut in tren,
intamplari de povestit la foc cu prietenii,pilde si fabule de dat copiilor,momente si schite de spus nepotilor.
Caci printre poze,brichete,scoici,inimi,bratari,carti si ceasuri privesc si stiu ca am facut tot ce mi-am dorit,am visat si am facut doar ce am vrut.Caci da,sunt rasfatata si fac doar ce vreau dar bine e rasfatata cum sunt sa nu am regrete.
Copil inca nu am facut,dar am fost dintotdeauna mama.
Casa nu am construit dar mi-am cautat mereu locul meu sa il numesc "acasa".
Copac...copac am plantat...i-am sapat groapa,mi-am murdarit mainile infingandu-i radacinile...am pus apa..si ceva dragoste.
Si da...am trait...21 de ani de iubire,sperante,vise, frica,zambete, naivitate, incertitudini,inocenta,puritate,suferinta,incercari,iluzii,teama,alergat,ridicat,continuat,nesiguranta,sacrificiu,satisfactie,provocari,panica,liniste,agitatie,caldura,frig...emotii,puritate,fericire,dragoste.
Si da...am trait pentru mine caci am stiut sa traiesc si pentru altcineva.
Si da..am ales mareu ce am crezut ca e bine dincolo de orice mandrie si prejudecata,
dincolo de riscuri,dincolo de urmari.
Si de-o fi si eu sa mor....mor impacata...si ce poate cineva sa vrea mai mult de atat de la moarte?Liniste..si oameni care ma vor privi in gand din cand in cand iar eu...voi fi aproape de voi.
hidratare
Stateam si ma asteptam ca EL sa ma faca iar sa alerg.Dar nu...nu...EL m-a chemat sa inot...cu EL.
Iar mai tarziu cand eu am inotat si EL ma cauta pe pod....m-a vazut inotand...si a sarit in apa dupa mine.
Si ma ineaca in fiecare zi.
Iar mai tarziu cand eu am inotat si EL ma cauta pe pod....m-a vazut inotand...si a sarit in apa dupa mine.
Si ma ineaca in fiecare zi.
Go Julieta,go!Or just stay....
Acum stau.Stau asa de ceva zile si voi mai sta cateva.Si e bine.
M-a speriat intotdeauna ideea de a sta.Ma gandeam la asta ca la un esec.Si cum mi-e frica de esec n-am stat cam de mult.Nici nu cred ca am stat vreodata de cand am invatat sa fac diferenta intre a sta si a merge.De fapt...alergat...caci eu asta am facut mereu...am alergat....
Mereu timpul meu era impartit si planificat,intotdeauna prindeam trenul in ultimul minut,timp pt masa nu prea stiu sa fi avut,nu imi amintesc cand am folosit ultima data verbul "a se plictisi" referindu-ma la mine si ma gandesc de fapt daca l-am folosit vreodata,nu mai stiu cum e doar sa pierzi timpul,sa freci menta,sa stai.
Acum mi-am facut timp pentru mine.Chiar daca e dedicat altora o parte mare din el,totusi e timp pentru mine.E timpul sa nu fac nimic.Si facand nimic fac de fapt mai mult decat am facut in tot crosul asta la care particip de atata vreme.Caci uneori nu trebuie sa alergi pentru a face ceva...uneori statul semnifica actiune.
Asa ca am hotarat sa imi fac timp pentru altceva dar cred ca de fapt altcineva a hotarat pentru mine caci copil rasfatat si iubit sunt.Asa ca stiu bine ca El a decis ca a venit vremea pentru mine sa ma opresc o clipa pentru a putea privi...pentru a putea vedea ca si altcineva priveste...ma priveste.
Este un timp pentru toate si acum e timpul LUI.Asa ca renunt la tot pentru putina vreme,iau o pauza pentru trait,imi iau concediu de visat.
Si nu mi-e frica sa stau chiar daca stau mai mult decat mi-am propus sa o fac,stau mai pasiv.Pentru ca atunci cand stau pot face lucruri pe care altfel nu le-as fi facut.Atunci cand te opresti din alergat poti observa ceea ce pana atunci abia zareai.Iar cel mai bun lucru la stat este ca poti sa iti asculti si inima.
Si de mi se parea proasta Julieta care isi petrecea o zi intreaga stand degeaba doar visand si asteptand numarand orele si minutele sa si-l vada pe Romeo si de o apreciam pe Estella cu ale ei mari sperante caci se juca cu dragostea si destinul si-l scria singura.....tare se mai schimba omul..sau opinia lui...caci tare o admir pe Julieta ca a stiut sa primeasca iubirea in viata ei,sa nu ii fie frica de ea,sa o aprecieze la timpul potrivit...sa traiasca si sa moara pentru a trai....
M-a speriat intotdeauna ideea de a sta.Ma gandeam la asta ca la un esec.Si cum mi-e frica de esec n-am stat cam de mult.Nici nu cred ca am stat vreodata de cand am invatat sa fac diferenta intre a sta si a merge.De fapt...alergat...caci eu asta am facut mereu...am alergat....
Mereu timpul meu era impartit si planificat,intotdeauna prindeam trenul in ultimul minut,timp pt masa nu prea stiu sa fi avut,nu imi amintesc cand am folosit ultima data verbul "a se plictisi" referindu-ma la mine si ma gandesc de fapt daca l-am folosit vreodata,nu mai stiu cum e doar sa pierzi timpul,sa freci menta,sa stai.
Acum mi-am facut timp pentru mine.Chiar daca e dedicat altora o parte mare din el,totusi e timp pentru mine.E timpul sa nu fac nimic.Si facand nimic fac de fapt mai mult decat am facut in tot crosul asta la care particip de atata vreme.Caci uneori nu trebuie sa alergi pentru a face ceva...uneori statul semnifica actiune.
Asa ca am hotarat sa imi fac timp pentru altceva dar cred ca de fapt altcineva a hotarat pentru mine caci copil rasfatat si iubit sunt.Asa ca stiu bine ca El a decis ca a venit vremea pentru mine sa ma opresc o clipa pentru a putea privi...pentru a putea vedea ca si altcineva priveste...ma priveste.
Este un timp pentru toate si acum e timpul LUI.Asa ca renunt la tot pentru putina vreme,iau o pauza pentru trait,imi iau concediu de visat.
Si nu mi-e frica sa stau chiar daca stau mai mult decat mi-am propus sa o fac,stau mai pasiv.Pentru ca atunci cand stau pot face lucruri pe care altfel nu le-as fi facut.Atunci cand te opresti din alergat poti observa ceea ce pana atunci abia zareai.Iar cel mai bun lucru la stat este ca poti sa iti asculti si inima.
Si de mi se parea proasta Julieta care isi petrecea o zi intreaga stand degeaba doar visand si asteptand numarand orele si minutele sa si-l vada pe Romeo si de o apreciam pe Estella cu ale ei mari sperante caci se juca cu dragostea si destinul si-l scria singura.....tare se mai schimba omul..sau opinia lui...caci tare o admir pe Julieta ca a stiut sa primeasca iubirea in viata ei,sa nu ii fie frica de ea,sa o aprecieze la timpul potrivit...sa traiasca si sa moara pentru a trai....
te cunosc
Imi traiesc existenta si mi-o fac viata...asta stiu sa fac si asta fac acum mai mult decat oricand.
Fericiea e a mea acum mai mult decat oricand si pentru prima data nu ma sperie si nu fug de ea.
Simplitatea e a ta...eu o complic.
Puritatea ne descrie.
Suflete bune avem.
Privirea o ai tu.Eu vin cu limba.
Totul in jur ramane la fel cand suntem...nimic nu dispare caci stiu sa ma bucur de tine si printre oameni si blocuri,pe strazi si festivaluri...totul in jur ramane la fel...doar noi suntem putin altfel
Ne pasa si ne doare.
Fugim amandoi,stam amandoi chiar daca o facem pe rand....caci celalalt nu o face cu noi,o face pentru noi...caci competitii nu exista,sustinere da...iar scopul alergaturii e oprirea cu ale ei miracole....iar scopul statului e pastrarea acelui loc unde se sta asa de bine...o fi acasa.
Ascultam impreuna,tot asa si stim.
Eu ma speri,tu ma lasi asa un pic si apoi imi vorbesti.
Eu sunt inca rasfatata si orgolioasa....tu ma rasfeti fara sa-mi alimentezi orgoliul.
Tu ai copilaria,eu am maturitatea...sau e invers?
Avem ratiune dar functionam cu iubire.
Stim sa fim noi,stim sa fim si eu sau tu.
Stim sa tacem pentru a intelege.
Stim cum arata dragostea,am vazut cum arata durerea.
Ne citim pe dos,pe spate,inchisi.
Esti raspuns la incertitudinile mele.
Te cunosc atat de bine dar tu tot ma surprinzi.
Ne lasam purtati de val caci Vama cu ale ei valuri purtatoare e a noastra.
M-ai lasat sa sarut buze gresite pentru a stii cand pe ale tale le musc ca sunt cele de mine bune.
Mi-ai fost apa si pielea mi-ai hidratat-o.
Ti-am aratat ca dragostea pluteste in aer.
M-ai dus acasa.
Ti-am aratat copiii..camera mea rosie...
M-ai certat,m-ai invatat.
M-ai facut sa spun ca am nevoie de imbratisare.
M-ai strigat mama fara sa stii ca pe cartea de identitate a sufletului asa sunt trecuta.
M-ai invatat sa ofer.
M-ai lasat si altora pentru a ma avea doar tu.
Ti-am dat o palma pentru a te mangaia apoi si m-ai lasat sa o fac chiar daca palma tindea spre pumn.
Si da...m-ai invatat sa inchid ochii.
Si stii...vad mai bine cand ii tin inchisi...te vad mai bine...te vad...esti;esti tu.
Fericiea e a mea acum mai mult decat oricand si pentru prima data nu ma sperie si nu fug de ea.
Simplitatea e a ta...eu o complic.
Puritatea ne descrie.
Suflete bune avem.
Privirea o ai tu.Eu vin cu limba.
Totul in jur ramane la fel cand suntem...nimic nu dispare caci stiu sa ma bucur de tine si printre oameni si blocuri,pe strazi si festivaluri...totul in jur ramane la fel...doar noi suntem putin altfel
Ne pasa si ne doare.
Fugim amandoi,stam amandoi chiar daca o facem pe rand....caci celalalt nu o face cu noi,o face pentru noi...caci competitii nu exista,sustinere da...iar scopul alergaturii e oprirea cu ale ei miracole....iar scopul statului e pastrarea acelui loc unde se sta asa de bine...o fi acasa.
Ascultam impreuna,tot asa si stim.
Eu ma speri,tu ma lasi asa un pic si apoi imi vorbesti.
Eu sunt inca rasfatata si orgolioasa....tu ma rasfeti fara sa-mi alimentezi orgoliul.
Tu ai copilaria,eu am maturitatea...sau e invers?
Avem ratiune dar functionam cu iubire.
Stim sa fim noi,stim sa fim si eu sau tu.
Stim sa tacem pentru a intelege.
Stim cum arata dragostea,am vazut cum arata durerea.
Ne citim pe dos,pe spate,inchisi.
Esti raspuns la incertitudinile mele.
Te cunosc atat de bine dar tu tot ma surprinzi.
Ne lasam purtati de val caci Vama cu ale ei valuri purtatoare e a noastra.
M-ai lasat sa sarut buze gresite pentru a stii cand pe ale tale le musc ca sunt cele de mine bune.
Mi-ai fost apa si pielea mi-ai hidratat-o.
Ti-am aratat ca dragostea pluteste in aer.
M-ai dus acasa.
Ti-am aratat copiii..camera mea rosie...
M-ai certat,m-ai invatat.
M-ai facut sa spun ca am nevoie de imbratisare.
M-ai strigat mama fara sa stii ca pe cartea de identitate a sufletului asa sunt trecuta.
M-ai invatat sa ofer.
M-ai lasat si altora pentru a ma avea doar tu.
Ti-am dat o palma pentru a te mangaia apoi si m-ai lasat sa o fac chiar daca palma tindea spre pumn.
Si da...m-ai invatat sa inchid ochii.
Si stii...vad mai bine cand ii tin inchisi...te vad mai bine...te vad...esti;esti tu.
casatoria...inainte si dupa
De cand ma stiu am auzit barbati ce se plang de enigmele femeilor,de toanele lor,de lipsa lor de stabilitate;totul incheindu-se cu celebra replica:"Cine le mai intelege pe femei?"
Corect.Nici eu nu ma inteleg in cele mai multe cazuri si Dumnezeu mi-e martor ca sunt femeie.
Dar problema nu este aceasta...problema este ca eu ma intreb cum poti vedea paiul din ochii altuia de barna din ochii tai?
Caci intrebarea mea e "A existat cineva sa ii inteleaga pe barbati?"
Toata tineretea si-o petrec incercand sa aduca marea in desert pentru femeia pe care o vor pana o duc pe ea in desert luand-o de sotie.Caci dupa nunta perioada de impresionat s-a terminat oficial si adio serenade sub balcon.
Tot inainte de nunta sunt fascinati ca au gasit o femeie cu care pot vorbi si faptul ca pe langa frumusete "ai ce vorbi cu ea" ii da pe spate.Dar ciudat cum calitatea asta se transforma in defect odata cu cuvantul "Da".Caci din ore petrecute doar ascultand-o pe ea cum zicea el ca ar sta devin ore petrecute auzind cum se plange de o colega de la servici,de soacra,de problemele ei existentiale in cele cateva minute cand isi opreste bormasina mentala caci trebuie sa ii mai ceara o portie din felul doi.
Inainte...ar face orice sa isi petreaca mai mult timp cu ea...dupa...ar face chiar orice sa isi petreaca mai mult timp cu ea...departe de el.
Inainte se chinuie tare sa faca impresie buna la soacra...dupa...isi mai vad soacra cand sotia nu a ajuns de la job si nu e nimic gatit.
Inainte sunt preocupati de copii...dupa..sunt atat de preocupati de copii incat se ingrijesc de viitorul lor si i-ar trimite la toate cursurile,taberele si jocurile posibile toata ziua.Iar daca tabara e in Africa e si mai bine.
Inainte adora sa se uite la filme impreuna...dupa...adora serile de film in doi caci asa poate trage un pui de somn fara ca ea sa observe caci ea e ocupata sa planga fiecare biet suflet inecat de pe Titanic si asta dureaza.
Inainte ar fi dat orice sa ramana la ea peste noapte...dupa da orice sa ramana sorasa la ea peste noapte ca uite asa mai doarme si el singur in sufragerie fara sa i se tina morala.
Inainte...ar fi cheltuit oricat pentru a-i face surpriza o calatorie intr-un loc special...dupa...ar cheltui tot pentru a-i face surpriza o calatorie intr-un loc unic...pe Luna.
Inainte...ar renunta la fumat datorita ei...dupa...mai mult...s-ar apuca de fumat din cauza ei.
Inainte...ii spune o data pe luna o poezie..dupa...ii spune in fiecare seara o poveste.
Inainte...o ia noaptea in oras si ii prezinta prietenii....dupa...ii aduce direct acasa pietenii noaptea.
Inainte...o ajuta sa se descalte...dupa...o incalta el direct.
Inainte e gelos pe prietene cand le acorda prea mult timp...dupa...le e recunoscator.
Inainte ar fi mers dupa ea pana la capatul pamantului...dupa...ar fi mers dupa ea pana la capatul pamantului sa se asigure ca ala e capatul
Inainte s-ar trezi la orice ora sa o vada...dupa s-ar trezi la orice ora sa n-o vada.
Asa ca..tinand cont de ceea ce se intampla "inainte" si "dupa" nu cred ca vreau sa stiu raspunsul la intrebarea ce ii pune in ipostaza incurcata pe barbati...caci parca nu as vrea sa inteleg.
Acest text nu este un pamflet si trebuie tratat ca atare.
Corect.Nici eu nu ma inteleg in cele mai multe cazuri si Dumnezeu mi-e martor ca sunt femeie.
Dar problema nu este aceasta...problema este ca eu ma intreb cum poti vedea paiul din ochii altuia de barna din ochii tai?
Caci intrebarea mea e "A existat cineva sa ii inteleaga pe barbati?"
Toata tineretea si-o petrec incercand sa aduca marea in desert pentru femeia pe care o vor pana o duc pe ea in desert luand-o de sotie.Caci dupa nunta perioada de impresionat s-a terminat oficial si adio serenade sub balcon.
Tot inainte de nunta sunt fascinati ca au gasit o femeie cu care pot vorbi si faptul ca pe langa frumusete "ai ce vorbi cu ea" ii da pe spate.Dar ciudat cum calitatea asta se transforma in defect odata cu cuvantul "Da".Caci din ore petrecute doar ascultand-o pe ea cum zicea el ca ar sta devin ore petrecute auzind cum se plange de o colega de la servici,de soacra,de problemele ei existentiale in cele cateva minute cand isi opreste bormasina mentala caci trebuie sa ii mai ceara o portie din felul doi.
Inainte...ar face orice sa isi petreaca mai mult timp cu ea...dupa...ar face chiar orice sa isi petreaca mai mult timp cu ea...departe de el.
Inainte se chinuie tare sa faca impresie buna la soacra...dupa...isi mai vad soacra cand sotia nu a ajuns de la job si nu e nimic gatit.
Inainte sunt preocupati de copii...dupa..sunt atat de preocupati de copii incat se ingrijesc de viitorul lor si i-ar trimite la toate cursurile,taberele si jocurile posibile toata ziua.Iar daca tabara e in Africa e si mai bine.
Inainte adora sa se uite la filme impreuna...dupa...adora serile de film in doi caci asa poate trage un pui de somn fara ca ea sa observe caci ea e ocupata sa planga fiecare biet suflet inecat de pe Titanic si asta dureaza.
Inainte ar fi dat orice sa ramana la ea peste noapte...dupa da orice sa ramana sorasa la ea peste noapte ca uite asa mai doarme si el singur in sufragerie fara sa i se tina morala.
Inainte...ar fi cheltuit oricat pentru a-i face surpriza o calatorie intr-un loc special...dupa...ar cheltui tot pentru a-i face surpriza o calatorie intr-un loc unic...pe Luna.
Inainte...ar renunta la fumat datorita ei...dupa...mai mult...s-ar apuca de fumat din cauza ei.
Inainte...ii spune o data pe luna o poezie..dupa...ii spune in fiecare seara o poveste.
Inainte...o ia noaptea in oras si ii prezinta prietenii....dupa...ii aduce direct acasa pietenii noaptea.
Inainte...o ajuta sa se descalte...dupa...o incalta el direct.
Inainte e gelos pe prietene cand le acorda prea mult timp...dupa...le e recunoscator.
Inainte ar fi mers dupa ea pana la capatul pamantului...dupa...ar fi mers dupa ea pana la capatul pamantului sa se asigure ca ala e capatul
Inainte s-ar trezi la orice ora sa o vada...dupa s-ar trezi la orice ora sa n-o vada.
Asa ca..tinand cont de ceea ce se intampla "inainte" si "dupa" nu cred ca vreau sa stiu raspunsul la intrebarea ce ii pune in ipostaza incurcata pe barbati...caci parca nu as vrea sa inteleg.
Acest text nu este un pamflet si trebuie tratat ca atare.
viata bate filmul
Intotdeauna mi-am trait viata ca intr-un film.
Am constientizat-o atunci cand cineva mi-a spus-o.
Dar nu...eu nu mi-am trait viata ca intr-un film...eu mi-am trait-o asemeni multor filme.
De mica am fost Veronica.Pentru ca aveam coditele ei de par cret si rochita colorata si oamenii imi spuneau ca seman cu ea.Dar pofta de viata e ceea ce ne face la fel.. credinta in vise,cercul de prieteni,momentele de egoism.Insa dincolo de orice, inocenta ne aseamana.
Adolescenta mi-am gasit-o in Amelie,fata preocupata de a face ceva pentru ceilalti, fata care cauta iubirea de care fuge in acelasi timp si care isi gaseste fericirea in lucruri marunte.
Am fost si baiatul din "Pay it forward" in adolescenta si am incercat sa o dau mai departe.
Am jucat in multe filme in perioada in care am iubit si altfel.Am fost Sophie din "Love me if you dare" caci fara provocari nu am putut trai.Am fost Meredith din "Grey's Anatomy" pentru puterea de a renunta la mandria ei pentru a-i cere sa o aleaga pe ea.Am fost Sara din "Sweet November" caci mi-am ales baieti si barbati pe care i-am lasat sa traiasca dupa visele mele pana au mai crezut ei din nou in ale lor.
Am fost "Masinistul" Reznik caci mi-am negat realitatea.Sunt Cecilia din "Atonement" pentru ca stiu sa depasesc orice prejudecata si sa ma las dusa de val atunci cand e vorba de EL.Am fost fiecare nebun din "Zbor deasupra unui cuib de cuci".Sunt Patch Adams caci nu imi plac lucrurile clasice,sobre;adopt nonconformismul incercand sa fac o lume putin mai buna.Sunt Mike si Sulley din "Monsters Inc" caci cred ca putem obtine ceea ce vrem fara sa ii ranim pe ceilalti,fara sa ii facem sa planga."The pursuit of hapiness" este dovada clara a credintei mele ca nimic nu se intampla fara motiv si trebuie doar sa asteptam sa aflam sensul momentelor de durere.Sunt Coffey caci aparentele mele pot insela si daca se intampla risc sa pasesc pe "Green Mile".Sunt Noah din "Notebook" pentru ca pentru El intotdeauna ma voi intoarce."Hitch" caci ii pot fura meseria.Sunt Joel din "Eternal Sunshine of the Spotless Mind" caci niciodata nu mi-am negat iubirea desi dupa dezamagire tentatii au existat.Precum Viktor stiu sa improvizez si sa ma adaptez atunci cand viata ma blocheaza in "Terminal".Creez iluzii...si asta poate ma face "The Illusionist"."Deja Vu"...caci mi se intampla tot mai des.Sunt Pita din "Man on fire" caci reusesc sa trec de armura fiecarei inimi."If Only"..caci invat sa traiesc fiecare zi ca si cum alta nu va mai fi.Am "A Beautiful Mind" caci imi constientizez nebunia precum John."Memento" caci ma descopar mereu."Sliding Doors" imi ofera raspuns pentru vesnica si obsedanta mea intrebare "dar daca.....?"A walk to remember" caci cliseele de care ma feresc atat de mult sunt bune uneori.Fac show precum Truman caci imi traiesc si imi scriu viata,dar dincolo de asta exista si un regizor ce intervine cand incerc sa ii schimb radical cursul.Sunt Hall trecut de faza "shallow" pentru ca atunci cand ma trezesc din vraja frumusetii interioare stiu sa stau in continuare indiferent de greutatea consecintelor."Trainspotting" caci si mie imi place heroina chiar daca folosesc alt fel de heroina.Sunt "The kite runner" Hassan caci apreciez prietenia si stiu sa fac sacrificii pt prieteni chiar daca au un caracter unilateral."Donnie Darko" pentru ca explicatiile incurca.Sunt Preston caci as renunta la Prozium pentru a-mi regasi "Equilibrium".Buscapé si Dadinho caci lupta pentru a-si indeplini visul chiar si dincolo de "City of God",chiar daca visul e un cosmar.Sunt Lisa pentru ca stiu sa evit atunci cand el vrea mai mult si aleg mereu "Carari intortocheate"."El Orfanato" pune in centru ideea ca voi fi alaturi de copiii mei mai presus de orice.Numele filmului este cu siguranta sugestiv.
"88 minutes'...desi cred ca am ceva mai mult.Sunt Holly ce ia un "Mic dejun la Tiffany's" doar pentru 'little black dress'.Voi fi privita de ochi precum cei ai lui Jamal de catre "Vagabondul milionar" al meu .
Sunt Skeeter caci "Bedtime Stories" pe care mi le ziceam singura pentru a nu adormi s-au transformat in povesti reale ce ma mentin treaza,vie.
Cred ca ma regasesc in fiecare film bun sau prost si cred ca toti ne regasim in filme mai mult sau mai putin.Important e personajul in care ne regasim sau rolul pe care alegem sa il jucam.Caci scenariul e scris dar avem libertatea de a ne alege personajul pentru care vrem sa dam proba.Problema este atunci cand nu suntem pe platoul de filmare daca stim sau vrem,daca alegem sa continuam sa ne jucam rolul.
Eu am ales sa joc un singur rol,un singur personaj chiar daca atat cele pozitive cat si cele cu mai putine plusuri ma definesc.De fapt,nu joc...traiesc,traiesc rolul caci cu siguranta acum imi traiesc propriul film.Daca va fi unul bun nu stiu,daca va fi comedie,dragoste sau drama nu stiu,daca va fi nominalizat la Oscar nu stiu.....
tot ce stiu e ca acum viata mea e un film.Incerc doar sa ii gasesc si nume.
Am constientizat-o atunci cand cineva mi-a spus-o.
Dar nu...eu nu mi-am trait viata ca intr-un film...eu mi-am trait-o asemeni multor filme.
De mica am fost Veronica.Pentru ca aveam coditele ei de par cret si rochita colorata si oamenii imi spuneau ca seman cu ea.Dar pofta de viata e ceea ce ne face la fel.. credinta in vise,cercul de prieteni,momentele de egoism.Insa dincolo de orice, inocenta ne aseamana.
Adolescenta mi-am gasit-o in Amelie,fata preocupata de a face ceva pentru ceilalti, fata care cauta iubirea de care fuge in acelasi timp si care isi gaseste fericirea in lucruri marunte.
Am fost si baiatul din "Pay it forward" in adolescenta si am incercat sa o dau mai departe.
Am jucat in multe filme in perioada in care am iubit si altfel.Am fost Sophie din "Love me if you dare" caci fara provocari nu am putut trai.Am fost Meredith din "Grey's Anatomy" pentru puterea de a renunta la mandria ei pentru a-i cere sa o aleaga pe ea.Am fost Sara din "Sweet November" caci mi-am ales baieti si barbati pe care i-am lasat sa traiasca dupa visele mele pana au mai crezut ei din nou in ale lor.
Am fost "Masinistul" Reznik caci mi-am negat realitatea.Sunt Cecilia din "Atonement" pentru ca stiu sa depasesc orice prejudecata si sa ma las dusa de val atunci cand e vorba de EL.Am fost fiecare nebun din "Zbor deasupra unui cuib de cuci".Sunt Patch Adams caci nu imi plac lucrurile clasice,sobre;adopt nonconformismul incercand sa fac o lume putin mai buna.Sunt Mike si Sulley din "Monsters Inc" caci cred ca putem obtine ceea ce vrem fara sa ii ranim pe ceilalti,fara sa ii facem sa planga."The pursuit of hapiness" este dovada clara a credintei mele ca nimic nu se intampla fara motiv si trebuie doar sa asteptam sa aflam sensul momentelor de durere.Sunt Coffey caci aparentele mele pot insela si daca se intampla risc sa pasesc pe "Green Mile".Sunt Noah din "Notebook" pentru ca pentru El intotdeauna ma voi intoarce."Hitch" caci ii pot fura meseria.Sunt Joel din "Eternal Sunshine of the Spotless Mind" caci niciodata nu mi-am negat iubirea desi dupa dezamagire tentatii au existat.Precum Viktor stiu sa improvizez si sa ma adaptez atunci cand viata ma blocheaza in "Terminal".Creez iluzii...si asta poate ma face "The Illusionist"."Deja Vu"...caci mi se intampla tot mai des.Sunt Pita din "Man on fire" caci reusesc sa trec de armura fiecarei inimi."If Only"..caci invat sa traiesc fiecare zi ca si cum alta nu va mai fi.Am "A Beautiful Mind" caci imi constientizez nebunia precum John."Memento" caci ma descopar mereu."Sliding Doors" imi ofera raspuns pentru vesnica si obsedanta mea intrebare "dar daca.....?"A walk to remember" caci cliseele de care ma feresc atat de mult sunt bune uneori.Fac show precum Truman caci imi traiesc si imi scriu viata,dar dincolo de asta exista si un regizor ce intervine cand incerc sa ii schimb radical cursul.Sunt Hall trecut de faza "shallow" pentru ca atunci cand ma trezesc din vraja frumusetii interioare stiu sa stau in continuare indiferent de greutatea consecintelor."Trainspotting" caci si mie imi place heroina chiar daca folosesc alt fel de heroina.Sunt "The kite runner" Hassan caci apreciez prietenia si stiu sa fac sacrificii pt prieteni chiar daca au un caracter unilateral."Donnie Darko" pentru ca explicatiile incurca.Sunt Preston caci as renunta la Prozium pentru a-mi regasi "Equilibrium".Buscapé si Dadinho caci lupta pentru a-si indeplini visul chiar si dincolo de "City of God",chiar daca visul e un cosmar.Sunt Lisa pentru ca stiu sa evit atunci cand el vrea mai mult si aleg mereu "Carari intortocheate"."El Orfanato" pune in centru ideea ca voi fi alaturi de copiii mei mai presus de orice.Numele filmului este cu siguranta sugestiv.
"88 minutes'...desi cred ca am ceva mai mult.Sunt Holly ce ia un "Mic dejun la Tiffany's" doar pentru 'little black dress'.Voi fi privita de ochi precum cei ai lui Jamal de catre "Vagabondul milionar" al meu .
Sunt Skeeter caci "Bedtime Stories" pe care mi le ziceam singura pentru a nu adormi s-au transformat in povesti reale ce ma mentin treaza,vie.
Cred ca ma regasesc in fiecare film bun sau prost si cred ca toti ne regasim in filme mai mult sau mai putin.Important e personajul in care ne regasim sau rolul pe care alegem sa il jucam.Caci scenariul e scris dar avem libertatea de a ne alege personajul pentru care vrem sa dam proba.Problema este atunci cand nu suntem pe platoul de filmare daca stim sau vrem,daca alegem sa continuam sa ne jucam rolul.
Eu am ales sa joc un singur rol,un singur personaj chiar daca atat cele pozitive cat si cele cu mai putine plusuri ma definesc.De fapt,nu joc...traiesc,traiesc rolul caci cu siguranta acum imi traiesc propriul film.Daca va fi unul bun nu stiu,daca va fi comedie,dragoste sau drama nu stiu,daca va fi nominalizat la Oscar nu stiu.....
tot ce stiu e ca acum viata mea e un film.Incerc doar sa ii gasesc si nume.
neBUN
Nu mi-a fost niciodata frica sa fiu nebuna.
Nu mi-a fost frica sa risc,sa nu fac ceea ce "trebuie",sa fac fata unei lumi ce mi se impotriveste,sa fiu privita altfel,sa fiu tinta prejudecatilor,sa pierd chestii materiale....nu mi-a fost frica sa aleg cu inima pentru ceva in care am crezut.
Ciudat....cand crezi ceva presupune ca te folosesti de procesele cognitive si drept urmare ar trebui sa actionezi conform lor.Dar nu,cand crezi in ceva e bine sa nu iti mai folosesti ratiunea ci inima si sa actionezi cum ea dicteaza.
Imi ascult inima mai mult ca oricand si Doamne frumos bate...si Doamne cum imi place sa dansez pe muzica ei in timp ce sunt privita...caci ma priveste....si Doamne cum ma face asta fericita.
Am ales sa fiu nebuna si sa las inima sa ma stapaneasca si bine e.
Rationalizata,analizata,comparata,verificata,si incercand sa-i ghicesc exact consecintele,nicio decizie nu iti garanteaza ca vei ramane fara regrete.
Traita...simtita...iubita...decizia luata ma face sa privesc printre poze,amintiri, scrisori,mesaje,diplome,restante si sa stiu ca am ales bine.
Asa ca imi traiesc nebunia si ma bucur de ea la maxim.Sunt recunoscatoare pentru ca pot sa fiu nebuna.
Sunt nebuna si imi traiesc visul.Stiu sa fiu asa si pt altii,nu doar pentru mine...stiu sa fiu nebuna pentru familie,pentru prieteni,pentru oameni pe care nu ii cunosc.Sunt nebuna pentru ca nu vreau regrete,pentru ca imi vreau fericirea in orice moment,pentru ca stiu ca pot face ceva pentru ceilalti,pentru ca merita..merit...meriti...meritati.
Si nu am nevoie de spital pentru a ma trata de asta,am nevoie doar de "acasa".
Si paradoxal,nebunia mea nu vine din pierderea capacitatilor cognitive,a celor ce stimuleaza si regleaza comportamentul...inca o data nebunia vine din inima.
Caci aleg cu inima.
Nu mi-a fost frica sa risc,sa nu fac ceea ce "trebuie",sa fac fata unei lumi ce mi se impotriveste,sa fiu privita altfel,sa fiu tinta prejudecatilor,sa pierd chestii materiale....nu mi-a fost frica sa aleg cu inima pentru ceva in care am crezut.
Ciudat....cand crezi ceva presupune ca te folosesti de procesele cognitive si drept urmare ar trebui sa actionezi conform lor.Dar nu,cand crezi in ceva e bine sa nu iti mai folosesti ratiunea ci inima si sa actionezi cum ea dicteaza.
Imi ascult inima mai mult ca oricand si Doamne frumos bate...si Doamne cum imi place sa dansez pe muzica ei in timp ce sunt privita...caci ma priveste....si Doamne cum ma face asta fericita.
Am ales sa fiu nebuna si sa las inima sa ma stapaneasca si bine e.
Rationalizata,analizata,comparata,verificata,si incercand sa-i ghicesc exact consecintele,nicio decizie nu iti garanteaza ca vei ramane fara regrete.
Traita...simtita...iubita...decizia luata ma face sa privesc printre poze,amintiri, scrisori,mesaje,diplome,restante si sa stiu ca am ales bine.
Asa ca imi traiesc nebunia si ma bucur de ea la maxim.Sunt recunoscatoare pentru ca pot sa fiu nebuna.
Sunt nebuna si imi traiesc visul.Stiu sa fiu asa si pt altii,nu doar pentru mine...stiu sa fiu nebuna pentru familie,pentru prieteni,pentru oameni pe care nu ii cunosc.Sunt nebuna pentru ca nu vreau regrete,pentru ca imi vreau fericirea in orice moment,pentru ca stiu ca pot face ceva pentru ceilalti,pentru ca merita..merit...meriti...meritati.
Si nu am nevoie de spital pentru a ma trata de asta,am nevoie doar de "acasa".
Si paradoxal,nebunia mea nu vine din pierderea capacitatilor cognitive,a celor ce stimuleaza si regleaza comportamentul...inca o data nebunia vine din inima.
Caci aleg cu inima.
pt tine....
Exista 3 categorii de oameni,2 de iubiri si un cuvant ce sta la baza acestora:profunzime.
Desigur...mai este si superficialitate dar nu este de sine statator,nu este independent...exista doar in raport cu profunzimea reprezentand lipsa ei.
In functie de acest criteriu ne ghidam intreaga viata si astfel ne scriem singuri fericirea.Sau ne confruntam cu lipsa fericirii atunci cand lipsa profunzimii este deja lipsa.
O categorie de oameni este caracterizata de superficialitate sau corect spus:lipsa profunzimii.
Sunt oamenii care pun pret pe castig,sunt centrati pe sine iar ceilalti devin importanti doar atunci cand o noua achizitie trebuie sa impresioneze pe cineva,ceilalti fiind doar cei ce trebuie impresionati.
Sunt cei ce asteapta mereu sa li se faca cinste,cei ce nu fac fata unei discutii deschise,cei ce se ascund dupa degete cand gresesc fara sa aiba cea mai mica remuscare ca altcineva suporta consecintele.Sunt cei ce cred ca viata e scurta si trebuie traita intelegand prin asta sa profiti orice ocazie de a-ti folosi trupul,
sunt cei ce te asigura ca nu are rost sa crezi in dragoste ca experienta lor de viata ii face stie mai bine in ce sa crezi tu;te sfatuiesc prieteneste sa inseli tu decat sa fii prostul inselat.Ei judeca intreaga lume prin perspectiva unei singure persoane,renunta la vise,lupte si iubire pentru ca au fost o data dezamagiti,iti spun mereu ca lumea e rea,prietenii sunt pe interes si increderea lor nu o merita oricine.Ei au nevoie de explicatii caci privirile nu spun nimic,trandafirii reprezinta florile perfecte,iar o masina le-ar simplifica viata.
Previzibili...inodori,insipizi,incolori...fericiti.
Nu isi pun prea multe intrebari,nu se ingrijoreaza,ei iau lucrurile asa cum sunt.Dar situatia se schimba cand e vorba de el sau ea caci inexistenta increderii isi spune cuvantul.
Ei se consoleaza cu un "asta e",au mandrie nemarginita si nu stiu sa raspunda gesturilor aparent mici.Ei supravietuiesc si nu traiesc,ei stiu sa spuna "i love you" si nu "te iubesc" chiar si atunci cand o spun in romana.Se pare ca "pui" e persoana de suflet pt toti cei din categoria asta,uneori insa mai apare si 'pisi".Iesirile in parc reprezinta modul de a-si petrece timpul impreuna, parfumurile si papitoii cadourile.Totul e frumos si ca la carte si asta duce la o nunta cu furat mireasa, voal, marturii,scaune acoperite cu saten de aceeasi culoare cu baloanele....si multi trandafiri.Si dupa nunta dragostea mai dureaza 3 ani si apare un copil care e mai puternic decat dragostea lor caci doar el ii mai tine in aceeasi casa chiar daca pt nici unul casa nu e in totalitate "acasa".Si ea ii reproseaza lui ca uita mereu de aniversare,el se va revansa printr-un cadou scump si trandafiri....el ii reproseaza ca s-a ingrasat si ca nu se mai aranjeaza cum o facea inainte sa-l pacaleasca si sa o ia de sotie si ea il invata minte si nu-i mai gateste 2 zile....apoi face 4 feluri de mancare si astfel ii demonstreaza lui ce are la casa si ce nu stie el sa aprecieze.
Alta categorie este reprezentata de oamenii pe care ii caracterizeaza profunzimea insa in acelasi timp au si putina superficialitate.Superficialitatea o folosesc doar pt lucrurile superficiale prin natura lor si nu pt cele devenite astfel,o folosesc uneori si o folosesc in doze mici.O folosesc ca pe o nevoie,o conditie necesara pentru a trai,pentru a fi fericiti.Sunt oamenii buni cu doze mici si necesare de rautate.
Sunt cei ce apreciaza valorile morale,mai au principii,cred inca in lucrurile simple si curate.Traiesc prin iubire,se simt impliniti datorita familiei,apreciaza prieteniile.Ei mai cred in oameni,cred in puterea lor de a face ceva bun pt ceilalti,
cred in sinceritate,in partea buna din fiecare.Se implica,le pasa,ajuta.Nu vor arata niciodata superioritate fata de cineva mai putin norocos,nu evita mizeria,nu se feresc de suferinta.Ei lupta pt ceea ce cred,acorda a doua sansa,continua sa lupte si dupa dezamagire,nu fug de provocari,nu fug de durere.Se autoimbunatatesc dar accepta si ajutor,isi cunosc limitele,tind spre nonconformism,isi pun intrebari si cauta raspunsuri.Impart,iarta,asteapta,cedeaza.
Ei citesc printre randuri,nu explica pt ca privirile vorbesc,simbolurile sunt propozitii,iar gesturile sunt declaratii.Lor nu le e frica sa greseasca,nu se tem de lucrurile complicate iar daca nu sunt asa le complica ei,nu lasa pe altcineva sa le decida felul de a fi,incearca chiar daca esecul ii sperie,muncesc pentru a-si implini visul.Invata din urat,accepta critica pt ca sa creasca,isi accepta greselile.Improvizeaza atunci cand intervine hazardul,raspund la gesturi aparent mici,dau o palma pentru a avea ce mangaia.Nu cauta sa isi satisfaca nevoile
prin altii,nu cer mereu,nu castiga intotdeauna.
Aleg sa isi traiasca viata cum vor atata timp cat libertatea lor nu afecteaza libertatea celorlalti.Aleg sa tachineze atata timp cat nu jignesc.Aleg sa fie reci atata timp cat nu sunt indiferenti.
Iubesc intens si asta ii mentine vii,iar ploaia nu ii uda ci ii spala.Cadourile multe de dat nu inseamna bani multi de cheltuit ci prieteni multi.Lipsa unei masini nu inseamna mai putine gagici agatate ci mai multe lucruri de vazut,mai multi straini de cunoscut.Jobul nu reprezinta un sef enervant si ochi fixati pe un ceas ci munca in echipa,perseverenta,obstacole de depasit.Un ou la 2 persoane nu inseamna mai putin ci ideea de a imparti cu celalalt.Un pat micut pe care isi odihnesc trupul 2 persoane nu inseamna lipsa de comfort ci atingere.A nu avea bani pt haine in trend nu inseamna saracie ci sansa de a nu fi la fel.Lipsa trandafirilor din ocazii speciale nu inseamna dovezi mici de iubire....ci modalitatea de a dovedi iubirea prin iubire.
Categoria oamenilor ce nu cunosc decat semnificatia cuvantului profunzime e foarte mica si sortita nefericirii pt ca da,ei au o soarta.Rolul lor pe pamant este de a-i ajuta pe ceilalti,a-i invata,a-i proteja.Ei nu fac compromisuri,nu au notiunea de "eu".Ei traiesc prin ceilalti sau datorita lor,ei traiesc pentru ca ceilalti traiesc.Ei isi accepta conditia,stiu ca filmul lor se va termina cu "no happyend" si se resemneaza curajosi.Nu isi plang norocul,nu au sclipire in ochi si in zambet si ochii lor privesc adesea pamantul.Ei cearta din priviri,se hranesc din imbratisari dar vad iadul intr-o pata de culoare.Ei stiu tot...stiu mereu cine canta,stiu sa cante doar ca nu joaca.Ei stiu cine e de vina fara sa judece,se regasesc cand e luna plina si stau prea mult in pat.Ei sunt precum ingerii si asta o demonstreaza faptul ca se imbraca in alb chiar daca ploua.Ei sunt oamenii care ne invata sa ne cunoastem fericirea,sa ne-o cautam,sa ne bucuram de ea.Prin nefericirea la care sunt sortiti ei ne aduc noua fericirea.
Asa ca da...sunt 3 categorii de oameni si doar doua de iubiri caci ei nu cunosc iubirea chiar daca inconstient si pueril din cand in cand mai viseaza la asta.
Si un cuvant sta la baza lor si un cuvant ne ghideaza viata:profunzimea...
Desigur...mai este si superficialitate dar nu este de sine statator,nu este independent...exista doar in raport cu profunzimea reprezentand lipsa ei.
In functie de acest criteriu ne ghidam intreaga viata si astfel ne scriem singuri fericirea.Sau ne confruntam cu lipsa fericirii atunci cand lipsa profunzimii este deja lipsa.
O categorie de oameni este caracterizata de superficialitate sau corect spus:lipsa profunzimii.
Sunt oamenii care pun pret pe castig,sunt centrati pe sine iar ceilalti devin importanti doar atunci cand o noua achizitie trebuie sa impresioneze pe cineva,ceilalti fiind doar cei ce trebuie impresionati.
Sunt cei ce asteapta mereu sa li se faca cinste,cei ce nu fac fata unei discutii deschise,cei ce se ascund dupa degete cand gresesc fara sa aiba cea mai mica remuscare ca altcineva suporta consecintele.Sunt cei ce cred ca viata e scurta si trebuie traita intelegand prin asta sa profiti orice ocazie de a-ti folosi trupul,
sunt cei ce te asigura ca nu are rost sa crezi in dragoste ca experienta lor de viata ii face stie mai bine in ce sa crezi tu;te sfatuiesc prieteneste sa inseli tu decat sa fii prostul inselat.Ei judeca intreaga lume prin perspectiva unei singure persoane,renunta la vise,lupte si iubire pentru ca au fost o data dezamagiti,iti spun mereu ca lumea e rea,prietenii sunt pe interes si increderea lor nu o merita oricine.Ei au nevoie de explicatii caci privirile nu spun nimic,trandafirii reprezinta florile perfecte,iar o masina le-ar simplifica viata.
Previzibili...inodori,insipizi,incolori...fericiti.
Nu isi pun prea multe intrebari,nu se ingrijoreaza,ei iau lucrurile asa cum sunt.Dar situatia se schimba cand e vorba de el sau ea caci inexistenta increderii isi spune cuvantul.
Ei se consoleaza cu un "asta e",au mandrie nemarginita si nu stiu sa raspunda gesturilor aparent mici.Ei supravietuiesc si nu traiesc,ei stiu sa spuna "i love you" si nu "te iubesc" chiar si atunci cand o spun in romana.Se pare ca "pui" e persoana de suflet pt toti cei din categoria asta,uneori insa mai apare si 'pisi".Iesirile in parc reprezinta modul de a-si petrece timpul impreuna, parfumurile si papitoii cadourile.Totul e frumos si ca la carte si asta duce la o nunta cu furat mireasa, voal, marturii,scaune acoperite cu saten de aceeasi culoare cu baloanele....si multi trandafiri.Si dupa nunta dragostea mai dureaza 3 ani si apare un copil care e mai puternic decat dragostea lor caci doar el ii mai tine in aceeasi casa chiar daca pt nici unul casa nu e in totalitate "acasa".Si ea ii reproseaza lui ca uita mereu de aniversare,el se va revansa printr-un cadou scump si trandafiri....el ii reproseaza ca s-a ingrasat si ca nu se mai aranjeaza cum o facea inainte sa-l pacaleasca si sa o ia de sotie si ea il invata minte si nu-i mai gateste 2 zile....apoi face 4 feluri de mancare si astfel ii demonstreaza lui ce are la casa si ce nu stie el sa aprecieze.
Alta categorie este reprezentata de oamenii pe care ii caracterizeaza profunzimea insa in acelasi timp au si putina superficialitate.Superficialitatea o folosesc doar pt lucrurile superficiale prin natura lor si nu pt cele devenite astfel,o folosesc uneori si o folosesc in doze mici.O folosesc ca pe o nevoie,o conditie necesara pentru a trai,pentru a fi fericiti.Sunt oamenii buni cu doze mici si necesare de rautate.
Sunt cei ce apreciaza valorile morale,mai au principii,cred inca in lucrurile simple si curate.Traiesc prin iubire,se simt impliniti datorita familiei,apreciaza prieteniile.Ei mai cred in oameni,cred in puterea lor de a face ceva bun pt ceilalti,
cred in sinceritate,in partea buna din fiecare.Se implica,le pasa,ajuta.Nu vor arata niciodata superioritate fata de cineva mai putin norocos,nu evita mizeria,nu se feresc de suferinta.Ei lupta pt ceea ce cred,acorda a doua sansa,continua sa lupte si dupa dezamagire,nu fug de provocari,nu fug de durere.Se autoimbunatatesc dar accepta si ajutor,isi cunosc limitele,tind spre nonconformism,isi pun intrebari si cauta raspunsuri.Impart,iarta,asteapta,cedeaza.
Ei citesc printre randuri,nu explica pt ca privirile vorbesc,simbolurile sunt propozitii,iar gesturile sunt declaratii.Lor nu le e frica sa greseasca,nu se tem de lucrurile complicate iar daca nu sunt asa le complica ei,nu lasa pe altcineva sa le decida felul de a fi,incearca chiar daca esecul ii sperie,muncesc pentru a-si implini visul.Invata din urat,accepta critica pt ca sa creasca,isi accepta greselile.Improvizeaza atunci cand intervine hazardul,raspund la gesturi aparent mici,dau o palma pentru a avea ce mangaia.Nu cauta sa isi satisfaca nevoile
prin altii,nu cer mereu,nu castiga intotdeauna.
Aleg sa isi traiasca viata cum vor atata timp cat libertatea lor nu afecteaza libertatea celorlalti.Aleg sa tachineze atata timp cat nu jignesc.Aleg sa fie reci atata timp cat nu sunt indiferenti.
Iubesc intens si asta ii mentine vii,iar ploaia nu ii uda ci ii spala.Cadourile multe de dat nu inseamna bani multi de cheltuit ci prieteni multi.Lipsa unei masini nu inseamna mai putine gagici agatate ci mai multe lucruri de vazut,mai multi straini de cunoscut.Jobul nu reprezinta un sef enervant si ochi fixati pe un ceas ci munca in echipa,perseverenta,obstacole de depasit.Un ou la 2 persoane nu inseamna mai putin ci ideea de a imparti cu celalalt.Un pat micut pe care isi odihnesc trupul 2 persoane nu inseamna lipsa de comfort ci atingere.A nu avea bani pt haine in trend nu inseamna saracie ci sansa de a nu fi la fel.Lipsa trandafirilor din ocazii speciale nu inseamna dovezi mici de iubire....ci modalitatea de a dovedi iubirea prin iubire.
Categoria oamenilor ce nu cunosc decat semnificatia cuvantului profunzime e foarte mica si sortita nefericirii pt ca da,ei au o soarta.Rolul lor pe pamant este de a-i ajuta pe ceilalti,a-i invata,a-i proteja.Ei nu fac compromisuri,nu au notiunea de "eu".Ei traiesc prin ceilalti sau datorita lor,ei traiesc pentru ca ceilalti traiesc.Ei isi accepta conditia,stiu ca filmul lor se va termina cu "no happyend" si se resemneaza curajosi.Nu isi plang norocul,nu au sclipire in ochi si in zambet si ochii lor privesc adesea pamantul.Ei cearta din priviri,se hranesc din imbratisari dar vad iadul intr-o pata de culoare.Ei stiu tot...stiu mereu cine canta,stiu sa cante doar ca nu joaca.Ei stiu cine e de vina fara sa judece,se regasesc cand e luna plina si stau prea mult in pat.Ei sunt precum ingerii si asta o demonstreaza faptul ca se imbraca in alb chiar daca ploua.Ei sunt oamenii care ne invata sa ne cunoastem fericirea,sa ne-o cautam,sa ne bucuram de ea.Prin nefericirea la care sunt sortiti ei ne aduc noua fericirea.
Asa ca da...sunt 3 categorii de oameni si doar doua de iubiri caci ei nu cunosc iubirea chiar daca inconstient si pueril din cand in cand mai viseaza la asta.
Si un cuvant sta la baza lor si un cuvant ne ghideaza viata:profunzimea...
cand intervine hazardul
M-am crezut mereu scenarist al propriei vieti.Nu am acceptat ideea de soarta de frica sa nu-mi scuz greselile si frica prin asta.Am vrut mereu sa imi construiesc o poveste cu happyend,o poveste ce implica insa si balauri,zmei,sfinte duminici,spani si vrajitoare.Numai pungute cu doi bani nu voiam in povestea mea.Am fost mereu constienta ca dincolo de felul in care aleg sa imi scriu povestea cineva..poate cei de la corectura...poate de la editura...cineva are cuvantul decisiv.Exista cineva care ma lasa sa imi schitez personajele dar El le coloreaza,ma lasa sa imi scriu scenariul dar El il imbunatateste,ma lasa sa aleg cum sa iubesc dar El imi alege omul potrivit pt a reusi sa ii faca fata cantitatii,marimii,intestitatii dragostei mele...omul cu care sa traiesc totul la extrem,aproape de excesiv dar inca in sfera normalului,la limita sacrului si totusi un pic de superficialitate.El are grija sa imi gaseasca omul care e capabil sa vada o singura fata desi priveste zeci,omul care mai crede in lucruri nepatate,cel pt care viata traita nu inseamna curve chiar daca e casatorit, omul care isi gaseste atragatoare femeia cand ea era cateva kilograme ramase dupa nasterea piticului,barbatul al carui umor nu reprezinta glumele facute cu baietii la biliard pe seama nevestei ce sta acasa cu copilul,tatal care atunci cand iese in parc se joaca cu copilul si nu isi citeste ziarul,cel care nu-si ironizeaza sotia cand plange la "Sweet November",cel ce nu ii cere nevestei sa isi vopseasca parul cum ii place lui,cel pt care concediu este asociat cu distractie si atunci cand e doar cu familia.E omul care la petrecerea de burlaci danseaza cu gagicile angajate dar nu se culca cu nici una folosind scuza ca in cateva ore e insurat si nu va mai putea.E omul care nu accepta avansurile colegei sexy de la birou si ii arata poza de pe desktop cu pustanul lui ce il asteapta acasa sa mearga impreuna la basket.E omul pe care un pantalon mulat si ceva piele si buze puternic colorate nu il fac sa isi ascunda verigheta in buzunar.E omul care vede prietenele sotiei asa cum isi vede si prietenii si nu personaje in fantezii.
E barbatul care isi protejeaza femeia de orice ar rani-o,e cel care o lasa libera dar ii stabileste limite,e cel care o doreste indiferent de varsta.E cel pt care copilul nu e un dracusor,e cel ce bea o bere cu baiatul lui si il lasa sa poarte blugii rupti si parul lung.E barbatul care nu isi face soacra hoasca batrana,e cel ce nu prefera laptopul in locul unei plimbari cu ea,e cel care o pupa atunci cand vine..cand pleaca.
E barbatul ce crede cu toata fiinta lui in dragostea adevarata,in suflete pereche,in casatorie ca legatura sfanta si pe viata,in suflete curate,in copii,in oameni buni, in chimia dintre oameni,in privire,in povesti,in fericirea venita din simplitatea vietii,in ceilalti,in el,in mine..in noi.
E barbatul care isi protejeaza femeia de orice ar rani-o,e cel care o lasa libera dar ii stabileste limite,e cel care o doreste indiferent de varsta.E cel pt care copilul nu e un dracusor,e cel ce bea o bere cu baiatul lui si il lasa sa poarte blugii rupti si parul lung.E barbatul care nu isi face soacra hoasca batrana,e cel ce nu prefera laptopul in locul unei plimbari cu ea,e cel care o pupa atunci cand vine..cand pleaca.
E barbatul ce crede cu toata fiinta lui in dragostea adevarata,in suflete pereche,in casatorie ca legatura sfanta si pe viata,in suflete curate,in copii,in oameni buni, in chimia dintre oameni,in privire,in povesti,in fericirea venita din simplitatea vietii,in ceilalti,in el,in mine..in noi.
inchid ochii caci l-am gasit
Dragostea este explicatia prezentei mele printre pamanteni.Altfel...as fi zeita.
Dragostea ma distruge,ma doare,ma stapaneste.
Dar dragostea ma face sa renasc...sa ma transform din nou in zeita pentru ca apoi sa iau parte la ceva divin.
Fara dragoste nu as fi eu...fara dragoste ma pot transforma in simpla vietuitoare... fara dragoste as fi doar trup si putina ratiune.
Nu as sti ce altceva sa fac daca n-as iubi.Nu as sti sa fiu eu...nu mi-as mai justifica existenta.
Ca orice femeie care iubeste si pierde iubirea as deveni explicatie pt umilinta.Caci atunci cand pierzi dragostea te pierzi pe tine.Si ajungi sa nu mai crezi in tine,sa nu te recunosti cand propria reflectie ti-o privesti,incetezi sa mai visezi.Visezi in continuare... dar nu te mai vezi printesa si print calare pe motor negru nu crezi ca vreodata te va mai gasi.Asa ca visezi in continuare...dar crezi ca sunt doar vise,nu mai ai putere si curaj sa incerci sa le traiesti,iar uneori...uneori te temi sa te mai vezi si actor in visul tau.Si uiti sa te privesti in oglinda sa-ti vezi chipul frumos si cu prea putine riduri pt a renunta la vise.Iar daca iti faci curaj sa te privesti,nu te mai recunosti si tare iti place chipul ce te priveste,tare plin de senzualitate,feminitate si frumusete e...si bine ar fi de ai stii ca e al tau.
Dar nu chipul ti-e strain.Caci valorile,principiile si tot in ce mai credeai cand altceva in afara de credinta nu aveai ti-e acum strain.Si uiti ca de fapt tu esti zeita...si ajungi aproape sa te vinzi pe tine cu tot cu chipul tau frumos si credinta ta....doar trupul nu ti-l vinzi desi uneori un gand te bate.Si te scoti la vanzare...pt o cafea...si tu nici macar nu bei cafea.
Faramiturile ce au mai ramas din tine nu te lasa sa fii om rau...caci cateva faramituri de om bun vor castiga mereu in fata raului tot.Si in unele momente mai ceri si un biscuite la cafea,uneori vrei sa o bei din servicii din palate caci te mai crezi uneori printesa;dar nu cafeaua ti-e grija...caci cafeaua tie nu ti-a placut niciodata asa ca nici nu o vei bea probabil...grija ti-e fraierul care ti-o da caci si asta ti-a indulcit-o cu cateva lingurite din sufletul lui.Si Doamne cum iti mai faci tu griji de sufletul fraierului...caci sufletul tau de mult nu mai are nevoie de griji si linguritele sunt doar picaturi intr-o cascada pentru tine.
Dar fraiera esti si tu si sufletul tau tu nu il pui pe lingurite,de obicei il servesti pe tava.Asa ca vrei sa vezi cum e sa fii smecher…cum e sa bei cafele cu suflet si sufletul sa ti-l tii cald in cuptor caci pe tava se mai raceste…vrei sa uiti de principii…de credinte…de iubire…de tine. Vrei sa fii desteapta caci proasta prea mult ai fost…vrei sa te scufunzi in minciuna si mizerie…vrei sa renunti la tine…si nu te mai poti salva…si alegi sa iti modifici scenariul pt filmul tau si sa il transformi in poveste clasica de Hollywood.
Dar uneori nu ne scriem noi scenariul.Sau il scriem dar omul care matura platoul de filmare schimba intersectia personajelor.Si brusc povestea devine captivanta,brusc aflam sensul pe care nu-l intelegeam…si intrebarea “ce caut eu in viata mea?!?” pe care ai gandit-o atat de des in ultimul timp devine expresia “welcome to my life”.Si i-o spui prietenilor caci acum esti iar tu…i-o spui lui..si ti-o spui in special tie. Pentru ca tu ai fost plecata pt un timp din viata ta…si ti-ai lasat un alter ego impulsiv sa ia deciziile….Si de mult asteapta el asta caci tocmai impulsiv nu e,dovada stand planurile atent elaborate si bine ascunse. Si pe cand egoul inconstient si razbunator se pregateste sa preia controlul… cand el decide sa iti arda ultimul petec de moralitate si compasiune….cand disperarea mai are un pic si devine un mod de viata…cand esti la un pas de a-ti vinde sufletul si iubirea ta curata si divina pt o cafea amara…..atunci apare EL. Si da…e calare..calare pe motorul lui negru .Si da…ma salveaza…ma salveaza de mine caci la un pas eram sa fiu trasa in groapa lor…doua maini de ma mai trageau reuseau sa ma faca a lor…reuseau sa ma faca sa le accept indiferenta,prefacatoria,parsivitatea,parvenirea…
Cand toti ma trageau in groapa,cand nici eu nu am mai avut rabdare si putere sa mai lupt,cand imi cautam funie se ies ca deja ma vedeam cazuta…dar atunci a venit el si m-a salvat.
El era singurul pe care am vrut sa-l trag in groapa cu mine caci pana atunci pe toti ii feream,el a fost singurul care m-a cunoscut sarutand buze gresite,el a fost singurul pentru care nu m-am facut frumoasa,el m-a cunoscut cu parul cret,el nu m-a vazut alergand,el e prost cum altul nu voi mai gasi si stie ca si eu sunt la fel,el ma place si cu si fara cercei si ma va placea si tunsa scurt,el e acru pt nevoia mea de dulce,el m-a invatat iar semnificatia increderii,el m-a pus cu botul pe labe,el e imprevizibil,el se stramba si isi face codite cu rite,el poarta geaca de piele si haine aiurea caci nu are nevoie de compensatii,el imi venereaza fiecare fir de par si bucatica de piele,el e copil caci inima imi spune dar si eu sunt copil caci ratiunea lui ii spune,el stie ca iubirea se consuma la intensitate inalta pana la nori si totul in jur dispare si isi pierde importanta cand suntem noi,el stie sa ma priveasca si doar din privirea lui ma simt protejata,el e primul al carui tricou il port pe pielea incinsa de buze potrivite,el imi intelege muzica si prietenii,el stie sa ma tina in brate,el e singurul pt care am simtit ca poate sa-mi fie EL si am avut nevoie de cateva ore sa o vad desi el imi cerea rabdare,el stie sa imi dea libertate pt a ma intoarce la el,el ma duce in Vama sa eliberam fluturii ce ii tineam prizonieri in camera mea rosie,el imi face viata film si nu mi-o mai traiesc ca in filme caci ma ajuta sa imi scriu propriul film,el mi-a dat lumea mea nebuna peste cap si doar pe el pot sa il descriu atat cand nu mi-o cere fara sa-l fi cunoscut cum e printre pamanteni,el e singurul copil caruia nu-I plac jucariile,el imi intareste credinta in dragostea divina,el ma face sa-mi traiesc la maxim secundele,el stie sa imi inchida ochii atunci cand ma saruta…caci l-am gasit.
Si nu...nu mi-am gasit nasul....mi-am gasit sotul.:)
Dragostea ma distruge,ma doare,ma stapaneste.
Dar dragostea ma face sa renasc...sa ma transform din nou in zeita pentru ca apoi sa iau parte la ceva divin.
Fara dragoste nu as fi eu...fara dragoste ma pot transforma in simpla vietuitoare... fara dragoste as fi doar trup si putina ratiune.
Nu as sti ce altceva sa fac daca n-as iubi.Nu as sti sa fiu eu...nu mi-as mai justifica existenta.
Ca orice femeie care iubeste si pierde iubirea as deveni explicatie pt umilinta.Caci atunci cand pierzi dragostea te pierzi pe tine.Si ajungi sa nu mai crezi in tine,sa nu te recunosti cand propria reflectie ti-o privesti,incetezi sa mai visezi.Visezi in continuare... dar nu te mai vezi printesa si print calare pe motor negru nu crezi ca vreodata te va mai gasi.Asa ca visezi in continuare...dar crezi ca sunt doar vise,nu mai ai putere si curaj sa incerci sa le traiesti,iar uneori...uneori te temi sa te mai vezi si actor in visul tau.Si uiti sa te privesti in oglinda sa-ti vezi chipul frumos si cu prea putine riduri pt a renunta la vise.Iar daca iti faci curaj sa te privesti,nu te mai recunosti si tare iti place chipul ce te priveste,tare plin de senzualitate,feminitate si frumusete e...si bine ar fi de ai stii ca e al tau.
Dar nu chipul ti-e strain.Caci valorile,principiile si tot in ce mai credeai cand altceva in afara de credinta nu aveai ti-e acum strain.Si uiti ca de fapt tu esti zeita...si ajungi aproape sa te vinzi pe tine cu tot cu chipul tau frumos si credinta ta....doar trupul nu ti-l vinzi desi uneori un gand te bate.Si te scoti la vanzare...pt o cafea...si tu nici macar nu bei cafea.
Faramiturile ce au mai ramas din tine nu te lasa sa fii om rau...caci cateva faramituri de om bun vor castiga mereu in fata raului tot.Si in unele momente mai ceri si un biscuite la cafea,uneori vrei sa o bei din servicii din palate caci te mai crezi uneori printesa;dar nu cafeaua ti-e grija...caci cafeaua tie nu ti-a placut niciodata asa ca nici nu o vei bea probabil...grija ti-e fraierul care ti-o da caci si asta ti-a indulcit-o cu cateva lingurite din sufletul lui.Si Doamne cum iti mai faci tu griji de sufletul fraierului...caci sufletul tau de mult nu mai are nevoie de griji si linguritele sunt doar picaturi intr-o cascada pentru tine.
Dar fraiera esti si tu si sufletul tau tu nu il pui pe lingurite,de obicei il servesti pe tava.Asa ca vrei sa vezi cum e sa fii smecher…cum e sa bei cafele cu suflet si sufletul sa ti-l tii cald in cuptor caci pe tava se mai raceste…vrei sa uiti de principii…de credinte…de iubire…de tine. Vrei sa fii desteapta caci proasta prea mult ai fost…vrei sa te scufunzi in minciuna si mizerie…vrei sa renunti la tine…si nu te mai poti salva…si alegi sa iti modifici scenariul pt filmul tau si sa il transformi in poveste clasica de Hollywood.
Dar uneori nu ne scriem noi scenariul.Sau il scriem dar omul care matura platoul de filmare schimba intersectia personajelor.Si brusc povestea devine captivanta,brusc aflam sensul pe care nu-l intelegeam…si intrebarea “ce caut eu in viata mea?!?” pe care ai gandit-o atat de des in ultimul timp devine expresia “welcome to my life”.Si i-o spui prietenilor caci acum esti iar tu…i-o spui lui..si ti-o spui in special tie. Pentru ca tu ai fost plecata pt un timp din viata ta…si ti-ai lasat un alter ego impulsiv sa ia deciziile….Si de mult asteapta el asta caci tocmai impulsiv nu e,dovada stand planurile atent elaborate si bine ascunse. Si pe cand egoul inconstient si razbunator se pregateste sa preia controlul… cand el decide sa iti arda ultimul petec de moralitate si compasiune….cand disperarea mai are un pic si devine un mod de viata…cand esti la un pas de a-ti vinde sufletul si iubirea ta curata si divina pt o cafea amara…..atunci apare EL. Si da…e calare..calare pe motorul lui negru .Si da…ma salveaza…ma salveaza de mine caci la un pas eram sa fiu trasa in groapa lor…doua maini de ma mai trageau reuseau sa ma faca a lor…reuseau sa ma faca sa le accept indiferenta,prefacatoria,parsivitatea,parvenirea…
Cand toti ma trageau in groapa,cand nici eu nu am mai avut rabdare si putere sa mai lupt,cand imi cautam funie se ies ca deja ma vedeam cazuta…dar atunci a venit el si m-a salvat.
El era singurul pe care am vrut sa-l trag in groapa cu mine caci pana atunci pe toti ii feream,el a fost singurul care m-a cunoscut sarutand buze gresite,el a fost singurul pentru care nu m-am facut frumoasa,el m-a cunoscut cu parul cret,el nu m-a vazut alergand,el e prost cum altul nu voi mai gasi si stie ca si eu sunt la fel,el ma place si cu si fara cercei si ma va placea si tunsa scurt,el e acru pt nevoia mea de dulce,el m-a invatat iar semnificatia increderii,el m-a pus cu botul pe labe,el e imprevizibil,el se stramba si isi face codite cu rite,el poarta geaca de piele si haine aiurea caci nu are nevoie de compensatii,el imi venereaza fiecare fir de par si bucatica de piele,el e copil caci inima imi spune dar si eu sunt copil caci ratiunea lui ii spune,el stie ca iubirea se consuma la intensitate inalta pana la nori si totul in jur dispare si isi pierde importanta cand suntem noi,el stie sa ma priveasca si doar din privirea lui ma simt protejata,el e primul al carui tricou il port pe pielea incinsa de buze potrivite,el imi intelege muzica si prietenii,el stie sa ma tina in brate,el e singurul pt care am simtit ca poate sa-mi fie EL si am avut nevoie de cateva ore sa o vad desi el imi cerea rabdare,el stie sa imi dea libertate pt a ma intoarce la el,el ma duce in Vama sa eliberam fluturii ce ii tineam prizonieri in camera mea rosie,el imi face viata film si nu mi-o mai traiesc ca in filme caci ma ajuta sa imi scriu propriul film,el mi-a dat lumea mea nebuna peste cap si doar pe el pot sa il descriu atat cand nu mi-o cere fara sa-l fi cunoscut cum e printre pamanteni,el e singurul copil caruia nu-I plac jucariile,el imi intareste credinta in dragostea divina,el ma face sa-mi traiesc la maxim secundele,el stie sa imi inchida ochii atunci cand ma saruta…caci l-am gasit.
Si nu...nu mi-am gasit nasul....mi-am gasit sotul.:)
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
