n-am crezut ca pot sa ajung vreodata asa. atat de cufundata in munca, incat sa nu am pur si simplu timp fizic de parinti, de el, de mine.
intotdeauna mi-i inchipuiam pe oamenii astia fiind la costum, in birouri incarcate cu documente si avand secretare. ei bine, nu e deoc asa. caci lucrand cu oamenii si pentru oameni, poti usor sa ajungi sa ii uiti si sa nu ai timp de ai tai. facand mult bine altora, iti daunezi tie si celor din jur. paradoxal.
cu tenesi si parul impletit, dar am devenit unul din acei oameni.
e greu sa traiesc asa. eu nu sunt asa. eu voiam familie si apoi pe celelalte. am gresit prioritatile. cineva sa imi spuna stop, eu nu stiu sa o fac. cineva sa ma invete iar ce conteaza.

si de ziua mea primesc cercei. de la amandoi.
al meu imi da cercei cu swarovski, floricele.
celalalt imi da cercei in forma de chitara din hard rock cafe.
atat de reprezentativ. exact asa ar fi viata mea langa fiecare.... precum cerceii.
eu am facut deja alegerea. incerc doar sa traiesc cu ea caci n-am fost niciodata o fata swarovski, dar ma obisnuiesc. desi uneori mi-e dor sa aud o chitara.