Anul 2018 a fost cu siguranta un an magic! Realizarea anului si a vietii: Amelie!
In sfarsit, rostul meu in lume si sensul vietii s-au infaptuit. Minunea e in asteptare.
Am devenit mama si asta este tot ce conteaza. Mama in asteptare momentan. Dar simt cum puiul meu e deja in contact si relatie cu mine, comunica si asculta.
M-am pregatit intens pentru aceasta etapa, iar ultimul pas de pe lista l-am indeplinit: Camino.
Am facut Camino, singura, asa cum mi-am propus, din Porto pana in Santiago de Compostela.
Am cunoscut oameni minunati pe drum, mi-am reevaluat atuurile, limitele, am discutat mult cu mine si m-am mandrit ca am reusit sa fac asta si altele pana in acel moment, in viata, in general.
O alta mare realizare a fost apartamentul cel nou luat, casa copiilor nostri. Si a fost foarte multa munca si bataie de cap renovatul si mutatul, dar cu ajutorul alor nostri, am reusit. Si acum stam in casa noua, care deja a devenit caminul nostru si pe care o gandim si pregatim sa fie child friendly.
La capitolul calatorit, vizitat si actiune, am fost la skiat in Sinaia, am reusit sa ajung in sfarsit la Hotelul de gheata, la Castelul de lut de pe Valea Zanelor, am fost la pescuit, la mare, la noi, la Corbu la inceput de vara, in Gura Portitei pe la sfarsit de vara si in 2 mai si Vama in mijlocul verii cu oameni noi, fara Cristi, luand masina si conducand pentru prima data la mare fara el, in Bulgaria in Tyulenevo, iar dupa sesiune am fugit iar la mare, in Constanta si Mamaia si am retrait clipele copilariei in Satul de vacanta unde m-am dat pe toate nebuniile si trenuletele posibile.
In august am avut iar o vacanta de vis si am facut un tur: Bulgaria, Macedonia, Albania, Muntenegru, Croatia, Bosnia, Serbia. In vacanta, la mare, am facut-o si pe Amelie. Nu stim daca in Albania sau in Croatia. Iar la finalul vacantei, am trecut pe la Uricani si am sarbatorit-o pe bunica, la 80 de ani si m-am intalnit cu mai toti copiii verisorilor de prin afara, pe care nu ii mai vazusem de ani de zile sau pe care chiar nu ii cunosteam. Anul acesta, de ziua mea am vizitat locuri frumoase din tara noastra.
Am fost si in Alba Iulia in vara cu scopurile profesionale si am descoperit frumosul oras in care am revenit apoi de 1 decembrie pentru a sarbatori centenarul Marii Uniri.
Profesional, am mai tinut o conferinta la MIB, una la Alba Iulia, am renuntat la Bricolaje si ma pregatesc sa predau carma conducerii pe educativ. FFimportant - mi-am dat defiitivatul pentru care am invatat de am rupt si am obtinut o nota ff buna.
In septembrie am auzit inima copilului pentru prima data si a fost extrem de emotionant. In octombrie am trecut printr-o cumpana, cand m-am speriat rau de tot ca puiul meu nu e bine. Dar este. E sanatoasa si foarte frumoasa. Si am vazut-o din nou la eccografia din decembrie, de trimestru II, cand micuta a facut cu mana. Si avem prima ei poza clara, cu chipul ei bland si calm, imagine care o sa imi ramana toata viata intiparita pe creier si in inima.
A fost un an in care m-am uitat la foarte multe filme romanesti, la Black Mirror si Teoria Big Bang.
Pentru anul urmator nu imi doresc absolut nimic in afara de normalitate. Imi doresc sa fie totul ok la nastere, sa fie fetita sanatoasa si sa stiu ce am de facut pentru puiul mic din punct de vedere fiziologic. Sa ii asigur cu succes nevoile acestea fiziologice de baza, caci pe cele psihologice stiu ca le voi indeplini. Si stiu ca voi fi o mama "good enough" pentru copilul meu.
M-am pregatit, i-am luat cele necesare, o astept cu rabdare, bucurie si toata iubirea din mine.
Sa fie un an amelicesc!
In sfarsit, rostul meu in lume si sensul vietii s-au infaptuit. Minunea e in asteptare.
Am devenit mama si asta este tot ce conteaza. Mama in asteptare momentan. Dar simt cum puiul meu e deja in contact si relatie cu mine, comunica si asculta.
M-am pregatit intens pentru aceasta etapa, iar ultimul pas de pe lista l-am indeplinit: Camino.
Am facut Camino, singura, asa cum mi-am propus, din Porto pana in Santiago de Compostela.
Am cunoscut oameni minunati pe drum, mi-am reevaluat atuurile, limitele, am discutat mult cu mine si m-am mandrit ca am reusit sa fac asta si altele pana in acel moment, in viata, in general.
O alta mare realizare a fost apartamentul cel nou luat, casa copiilor nostri. Si a fost foarte multa munca si bataie de cap renovatul si mutatul, dar cu ajutorul alor nostri, am reusit. Si acum stam in casa noua, care deja a devenit caminul nostru si pe care o gandim si pregatim sa fie child friendly.
La capitolul calatorit, vizitat si actiune, am fost la skiat in Sinaia, am reusit sa ajung in sfarsit la Hotelul de gheata, la Castelul de lut de pe Valea Zanelor, am fost la pescuit, la mare, la noi, la Corbu la inceput de vara, in Gura Portitei pe la sfarsit de vara si in 2 mai si Vama in mijlocul verii cu oameni noi, fara Cristi, luand masina si conducand pentru prima data la mare fara el, in Bulgaria in Tyulenevo, iar dupa sesiune am fugit iar la mare, in Constanta si Mamaia si am retrait clipele copilariei in Satul de vacanta unde m-am dat pe toate nebuniile si trenuletele posibile.
In august am avut iar o vacanta de vis si am facut un tur: Bulgaria, Macedonia, Albania, Muntenegru, Croatia, Bosnia, Serbia. In vacanta, la mare, am facut-o si pe Amelie. Nu stim daca in Albania sau in Croatia. Iar la finalul vacantei, am trecut pe la Uricani si am sarbatorit-o pe bunica, la 80 de ani si m-am intalnit cu mai toti copiii verisorilor de prin afara, pe care nu ii mai vazusem de ani de zile sau pe care chiar nu ii cunosteam. Anul acesta, de ziua mea am vizitat locuri frumoase din tara noastra.
Am fost si in Alba Iulia in vara cu scopurile profesionale si am descoperit frumosul oras in care am revenit apoi de 1 decembrie pentru a sarbatori centenarul Marii Uniri.
Profesional, am mai tinut o conferinta la MIB, una la Alba Iulia, am renuntat la Bricolaje si ma pregatesc sa predau carma conducerii pe educativ. FFimportant - mi-am dat defiitivatul pentru care am invatat de am rupt si am obtinut o nota ff buna.
In septembrie am auzit inima copilului pentru prima data si a fost extrem de emotionant. In octombrie am trecut printr-o cumpana, cand m-am speriat rau de tot ca puiul meu nu e bine. Dar este. E sanatoasa si foarte frumoasa. Si am vazut-o din nou la eccografia din decembrie, de trimestru II, cand micuta a facut cu mana. Si avem prima ei poza clara, cu chipul ei bland si calm, imagine care o sa imi ramana toata viata intiparita pe creier si in inima.
A fost un an in care m-am uitat la foarte multe filme romanesti, la Black Mirror si Teoria Big Bang.
Pentru anul urmator nu imi doresc absolut nimic in afara de normalitate. Imi doresc sa fie totul ok la nastere, sa fie fetita sanatoasa si sa stiu ce am de facut pentru puiul mic din punct de vedere fiziologic. Sa ii asigur cu succes nevoile acestea fiziologice de baza, caci pe cele psihologice stiu ca le voi indeplini. Si stiu ca voi fi o mama "good enough" pentru copilul meu.
M-am pregatit, i-am luat cele necesare, o astept cu rabdare, bucurie si toata iubirea din mine.
Sa fie un an amelicesc!
