Ne place sa fim independente.Sa ne cumparam singure masca de par,sa ne platim partea noastra din nota de plata.Nu mai depindem de taxiuri,conducem si o facem chiar mai bine decat voi.Nu avem nevoie sa ne spuneti ca suntem frumoase,avem oglinda,iar mama ne-o zicea mereu cand eram copile.Fugim de dependenta,de ideea de "intretinuta".Preluam initiativa,dam intalniri,sarutam primele.Nu ne mai e rusine sa ne exprimam deschis sentimentele,dorintele.Ati invatat sa gatiti si sa dati cu aspiratorul.Nu a fost chiar asa greu misterul,nu?Luptam in locul vostru,stam deasupra.Ne place si noua berea,iar fetele care fumeaza au un aer aparte,tigara patata de ruj ne ofera putere si ne face chiar sexy.Suntem gardieni,conducatoare de tiruri,femei de afaceri,politicieni.
Purtam mai mereu blugi,tenesi,ne tundem scurt si dam mana cand ne intalnim cu cineva.
Nu mai rosim,nu mai coasem toata ziua,nu mai suntem neprihanite in noaptea nuntii.
Injuram,ne murdarim hainele si spunem "nu!".
Suntem puternice.Suntem "femei emancipate".
Dar dincolo de armura cu care suntem imbracate,dincolo de drepturile egale si imaginea creata,suntem femei.Si ascundem in piept o inima ce mai tresare cand ne spuneti ca suntem frumoase,niste obraji ce capata inca culoarea rosie dar o ascunde fondul de ten,niste maini firave ce nu pot tine sabia in mana.Se ascunde in noi dorinta de a fi privite senzual de un barbat fermecat de aerul nostru misterios.Dincolo de femeia determinata se ascunde fetita mofturoasa si rasfatata.Avem inca nevoie sa fim tinute in brate atunci cand adormim,sa ne inveliti noaptea si sa ne treziti sarutandu-ne.
Alegem tot cu inima oricat de rationale am vrea sa fim,ne pierdem cu firea cand va simtim bratele cuprinzandu-ne mijlocul.Ne verificam de doua ori dulapul cand ne dati intalnire,ne ardem picioarele cu ceara si ne smulgem sprancenele sa fim frumoase.Ne place sa ne priviti in timp ce ne jucam cu o suvita de par.
Purtam inca bucuria si darul de a va da viata.Ne place sa ne imbratisati si astfel sa ne simtim protejate.Caci noi,purtatoarele de emotii si lacrimi avem o nevoie acuta de a ne simti in siguranta si protejate.De asta ne plac povestile,caci printesele aveau dreptul sa fie vulnerabile si aparate de printi nu prea muschiulosi dar neinfricati si curajosi.Caci credeau in casatorie si in ideea de "a trai fericit pana la adanci batraneti" ce le asigura mediul asta de siguranta.
Suntem sensibile si capabile de iubit.Suntem puternice si neinfricate.Suntem naive si visatoare.
Dar nu purtam scuturi,costume anti-glont sau capacitatea de a nu pune putin suflet in orice facem.
Avem nevoie de voi feciori,barbati,reprezentanti ai sexului puternic..avem nevoie de voi...avem nevoie sa ne protejati.
My ABC
A apus
B banane
C copil
D Dumnezeu
E emotie
F fulger
G gingas
H har
I implicare
I inghetata
J jerbere
K kaizen
L legatura
M mare
N nu
O om
P provocare
R rock
S simplitate
T timp
T tara
U uricani
V vis
Z zuzi
B banane
C copil
D Dumnezeu
E emotie
F fulger
G gingas
H har
I implicare
I inghetata
J jerbere
K kaizen
L legatura
M mare
N nu
O om
P provocare
R rock
S simplitate
T timp
T tara
U uricani
V vis
Z zuzi
concentrat 100%
Imi plac oamenii intensi,pasionali,oamenii ce vor in dragoste totul sau nimic.
Sunt cei ce stiu ce inseamna povestile de iubire adevarate la orice varsta,sunt drepti si fideli si puri cand vine vorba de sentimente.
Dar sunt periculosi.Cu ei totul e mai intens,orice traire e dusa la extrem,sunt mereu la limita.
Ei nu stiu sa faca compromisuri si sa treaca cu vederea.Nu accepta jumatati.
Si atunci pot pierde tot.Caci nu se adapteaza intr-o lume in care ai nevoie de ceva grame de rautate,nu ii fac fata si lumea ii inghite.
Ei traiesc in extreme...si uneori le inverseaza.
Accepta asta...prefera nimic in locul celor putine sau multe si necurate.
Traiesc pe muchie de cutit...pot fi foarte fericiti sau distrusi.
E greu de trait cu ei si e periculos...dar daca ajungi sa o faci cum trebuie esti cel mai fericit!
Sunt cei ce stiu ce inseamna povestile de iubire adevarate la orice varsta,sunt drepti si fideli si puri cand vine vorba de sentimente.
Dar sunt periculosi.Cu ei totul e mai intens,orice traire e dusa la extrem,sunt mereu la limita.
Ei nu stiu sa faca compromisuri si sa treaca cu vederea.Nu accepta jumatati.
Si atunci pot pierde tot.Caci nu se adapteaza intr-o lume in care ai nevoie de ceva grame de rautate,nu ii fac fata si lumea ii inghite.
Ei traiesc in extreme...si uneori le inverseaza.
Accepta asta...prefera nimic in locul celor putine sau multe si necurate.
Traiesc pe muchie de cutit...pot fi foarte fericiti sau distrusi.
E greu de trait cu ei si e periculos...dar daca ajungi sa o faci cum trebuie esti cel mai fericit!
2 jerbere
Era rasfatata.Ii placea tare mult sa umble desculta si mereu canta.De la orice cuvant ea stia un cantec pe care il fredona cu zambetul pe buze si fara pic de acord.
Isi punea picioarele pe bord si deschidea geamul numai putin...cat sa simta ca e libera dar sa nu traga curent.
Era nebuna si facea dupa cum ii dicta inima.Nu stia niciodata ce voia de fapt.Ii placea stabilitatea si o cauta..apoi fugea de ceva stabil..pentru a cauta iar.
Era mereu ocupata,niciodata nu avea timp.Dormea mult,ca un bebelus uneori,pentru a recupera lungile perioade de alergat si lipsite de somn.
Plangea la filme dar ii placea sa faca pe dura.Zicea mereu ca e jumatate barbat.Nu-i placea sa isi arate sentimentele dar nu-si putea ascunde sensibilitatea.
Stia ca este iubita si asta ii dadea dreptul sa se alinte,sa faca cum vrea ea.Voia mereu sa-i ajute pe ceilalti dar ei nu-i placea sa fie ajutata.Era jumatatea ei de barbat ce o facea sa isi doreasca sa se descurce singura.Avea orgoliu dar ura ideea de orgoliu.Isi purta cu mandrie esarfele colorate,un fund obraznic si sanii imperfecti.
Desena fluturi pe orice si ii placea sa priveasca oamenii,erau ca o carte deschisa pentru ea...ii citea si din ei invata.Fugea la mare cand ii erau grei umerii si sufletul...
asculta muzica trista si se regasea in orice vers,gatea pentru altii.Inventa retete,dansa cand gatea si voia sa iasa totul mereu cat mai aproape de perfect.Voia sa faca multe si se enerva cand trebuia sa renunte la unele in favoarea altora.Niciodata nu i-a placut sa ia decizii.Nu stia sa aiba grija de obiecte.Zicea ca lucrurile scumpe pentru ea nu sunt de valoare si nu le purta grija.
Avea incredere in oricine.
Asa a fost si dimineata aceea.A avut incredere in el desi un fior a trecut-o cand i-a vorbit pentru prima data.Parea insa un om ce avea nevoie de ajutor si nimeni nu i-l oferise.Asa ca a acceptat sa mearga sa il ajute,inima ii spunea sa mearga si a ascultat-o.Stia ca e credula si se gandea mereu ca poate cineva va profita de faptul ca e puerila.Dar apoi se gandea ca nimeni nu poate sa te raneasca daca tu nu l-ai zgaria vreodata.
Se trezise mai tarziu si era oricum in intarziere mereu asa ca acum era ceva mai mult.Nu l-a mai trezit cum o face de obicei sa ia micul dejun impreuna caci nu avea timp si el dormea asa de frumos.De mult nu l-a mai privit dormind,erau in facultate atunci cand o facuse ultima data.Asa ca in dimineata aceea s-a oprit pentru a-l privi cateva secunde.L-a pupat apoi pe calcai,a baut un pahar de suc de portocale facut de seara,a luat o banana si a fugit pe scari cu un pantof in mana incercand sa inchida usa si sa se incalte in acelasi timp.Adora ziua de vineri la munca,stia ca vin iar micile excursii de weekend.
A fugit dupa metrou,nu l-a prins.A inceput sa isi puna iar vesnica intrebare "dar daca..."....Daca ar fi prins metroul si ajungea si ea la serviciu la timp si nu mai nimerea cu seful in lift sa vada iar ca a intarziat.Nu-i spunea niciodata nimic si tocmai ca nu ii reprosa nimic o speria.Si-a spus iar ca orice se intampla are un sens,asa obisnuia sa spuna cand pierdea metroul.A luat ziarul si a inceput sa il rasfoiasca.Nu citea stirile proaste asa ca a trecut la rubrica cu barfe despre vedete care o amuzau teribil.In metrou analiza oamenii si incerca sa le ghiceasca povestea.Ii placea cand ii vedea dimineata asa somnorosi si afundati in lectura ziarului.I se parea ca dimineata toti par a fi interesati doar de ei insisi,doar cativa care merg impreuna la serviciu si poarta o discutie ce taie tacerea metroului.
L-a vazut iar cantand la metrou pe baiatul ala si tare ii place cum canta.A vrut sa se opreasca sa ii puna si ea niste bani in palaria visinie dar nu gasea portofelul printre toate fleacurile din geanta asa ca a zis ca ii pune dupamasa cand se intoarce.
Astepta semaforul sa se faca verde cand un barbat cu ochi prea albastri si piele zbarcita i-a cerut ajutorul.
Au trecut 4 ani.El inca mai merge la ea cand trebuie sa ia o decizie,merge sa ii povesteasca de ceilalti.Ii duce mereu doua jerbere si le aseaza langa florile de gradina aduse de mama ei.
Nu mai plange.Dar ii e tot mai dor de mofturile ei,de ea imbracata in "rochita de printesa".Ii e dor de ea sa scape iar un telefon pe jos,sa doarma iar cu mana lui sub capul ei.De mica dormea cu mana ei sub cap,mai tarziu dormea cu a lui.Ii e dor sa joace mima in echipa cu ea,sa o vada iar nervoasa cand el isi da ochii peste cap caci e vorba iar de poze.Ii era dor sa o vada cumparandu-si haine de care se bucura ca de ceva valoros si plangandu-se apoi ca nu are unde sa le mai tina."Nu ma pot abtine" zicea si radea.
Oare ea stia?Si-a dat seama?Cum avea sa ii spuna lui daca stia?Cum avea sa reactioneze el?
Toata viata a asteptat asta,a scris despre asta si un cantec pe care nu l-a terminat nici acum.Nu asa era cantecul...nu medicul legist ii dadea vestea.
In cantecul lui era ea...desculta pe canapea cum o gaseste cand se intoarce de la munca,cu muzica si cu pastele la foc caci asteptau niste prieteni.El intra pe usa,punea cheile pe masa si striga cum o facea de obicei:"E printesa in castel?"
Ea atunci iesea zambind si il saruta pe orice bucatica a chipului.El o certa iar ca sta desculta si apoi o ridica in brate sa nu raceasca pe gresie,ea ii cuprindea soldurile cu picioarele si il saruta intens.Apoi radea si ii spunea "vezi...iar te-am vrajit..esti bleg".Il musca,il ciupea si ii spunea ca intr-o zi tot o sa-l manance.El si-o imagina apoi devenind serioasa,ochii lucindu-i si tradandu-i sentimentele,apoi zambind si miscandu-si mainile agitata si muscandu-si buza...el ar fi stiut atunci,dar ar fi lasat-o pe ea sa spuna doar pentru a o auzi pe ea.Medicul legist nu si-a muscat buza atunci cand i-a spus-o,avea niste pantofi ingrozitor de bine ingrijiti,iar chipul nu ii trada sentimentele.Asa ca a trebuit sa astepte ingrozit cuvintele lui.Picioarele lui nu le-a mai simtit dar a simtit parca picioarele ei cum ii cuprindeau iar soldurile.Vru sa ii atinga picioarele si pentru o clipa i-a vazut degetele cu unghiile mici si rosi de care il punea mereu sa traga pana pocnesc.Sub privirile neputincioase ale rudelor s-a asezat pe jos cu bratele la piept ca si cum ar fi imbratisat pe cineva.Doctorul se indreapta spre rude.Cu ochii ramasi pe placuta ce indica spre pediatrie,il auzea pe medic vorbind cu mama ei:
"Ar fi avut un copil,era insarcinata in luna a doua...."
Isi punea picioarele pe bord si deschidea geamul numai putin...cat sa simta ca e libera dar sa nu traga curent.
Era nebuna si facea dupa cum ii dicta inima.Nu stia niciodata ce voia de fapt.Ii placea stabilitatea si o cauta..apoi fugea de ceva stabil..pentru a cauta iar.
Era mereu ocupata,niciodata nu avea timp.Dormea mult,ca un bebelus uneori,pentru a recupera lungile perioade de alergat si lipsite de somn.
Plangea la filme dar ii placea sa faca pe dura.Zicea mereu ca e jumatate barbat.Nu-i placea sa isi arate sentimentele dar nu-si putea ascunde sensibilitatea.
Stia ca este iubita si asta ii dadea dreptul sa se alinte,sa faca cum vrea ea.Voia mereu sa-i ajute pe ceilalti dar ei nu-i placea sa fie ajutata.Era jumatatea ei de barbat ce o facea sa isi doreasca sa se descurce singura.Avea orgoliu dar ura ideea de orgoliu.Isi purta cu mandrie esarfele colorate,un fund obraznic si sanii imperfecti.
Desena fluturi pe orice si ii placea sa priveasca oamenii,erau ca o carte deschisa pentru ea...ii citea si din ei invata.Fugea la mare cand ii erau grei umerii si sufletul...
asculta muzica trista si se regasea in orice vers,gatea pentru altii.Inventa retete,dansa cand gatea si voia sa iasa totul mereu cat mai aproape de perfect.Voia sa faca multe si se enerva cand trebuia sa renunte la unele in favoarea altora.Niciodata nu i-a placut sa ia decizii.Nu stia sa aiba grija de obiecte.Zicea ca lucrurile scumpe pentru ea nu sunt de valoare si nu le purta grija.
Avea incredere in oricine.
Asa a fost si dimineata aceea.A avut incredere in el desi un fior a trecut-o cand i-a vorbit pentru prima data.Parea insa un om ce avea nevoie de ajutor si nimeni nu i-l oferise.Asa ca a acceptat sa mearga sa il ajute,inima ii spunea sa mearga si a ascultat-o.Stia ca e credula si se gandea mereu ca poate cineva va profita de faptul ca e puerila.Dar apoi se gandea ca nimeni nu poate sa te raneasca daca tu nu l-ai zgaria vreodata.
Se trezise mai tarziu si era oricum in intarziere mereu asa ca acum era ceva mai mult.Nu l-a mai trezit cum o face de obicei sa ia micul dejun impreuna caci nu avea timp si el dormea asa de frumos.De mult nu l-a mai privit dormind,erau in facultate atunci cand o facuse ultima data.Asa ca in dimineata aceea s-a oprit pentru a-l privi cateva secunde.L-a pupat apoi pe calcai,a baut un pahar de suc de portocale facut de seara,a luat o banana si a fugit pe scari cu un pantof in mana incercand sa inchida usa si sa se incalte in acelasi timp.Adora ziua de vineri la munca,stia ca vin iar micile excursii de weekend.
A fugit dupa metrou,nu l-a prins.A inceput sa isi puna iar vesnica intrebare "dar daca..."....Daca ar fi prins metroul si ajungea si ea la serviciu la timp si nu mai nimerea cu seful in lift sa vada iar ca a intarziat.Nu-i spunea niciodata nimic si tocmai ca nu ii reprosa nimic o speria.Si-a spus iar ca orice se intampla are un sens,asa obisnuia sa spuna cand pierdea metroul.A luat ziarul si a inceput sa il rasfoiasca.Nu citea stirile proaste asa ca a trecut la rubrica cu barfe despre vedete care o amuzau teribil.In metrou analiza oamenii si incerca sa le ghiceasca povestea.Ii placea cand ii vedea dimineata asa somnorosi si afundati in lectura ziarului.I se parea ca dimineata toti par a fi interesati doar de ei insisi,doar cativa care merg impreuna la serviciu si poarta o discutie ce taie tacerea metroului.
L-a vazut iar cantand la metrou pe baiatul ala si tare ii place cum canta.A vrut sa se opreasca sa ii puna si ea niste bani in palaria visinie dar nu gasea portofelul printre toate fleacurile din geanta asa ca a zis ca ii pune dupamasa cand se intoarce.
Astepta semaforul sa se faca verde cand un barbat cu ochi prea albastri si piele zbarcita i-a cerut ajutorul.
Au trecut 4 ani.El inca mai merge la ea cand trebuie sa ia o decizie,merge sa ii povesteasca de ceilalti.Ii duce mereu doua jerbere si le aseaza langa florile de gradina aduse de mama ei.
Nu mai plange.Dar ii e tot mai dor de mofturile ei,de ea imbracata in "rochita de printesa".Ii e dor de ea sa scape iar un telefon pe jos,sa doarma iar cu mana lui sub capul ei.De mica dormea cu mana ei sub cap,mai tarziu dormea cu a lui.Ii e dor sa joace mima in echipa cu ea,sa o vada iar nervoasa cand el isi da ochii peste cap caci e vorba iar de poze.Ii era dor sa o vada cumparandu-si haine de care se bucura ca de ceva valoros si plangandu-se apoi ca nu are unde sa le mai tina."Nu ma pot abtine" zicea si radea.
Oare ea stia?Si-a dat seama?Cum avea sa ii spuna lui daca stia?Cum avea sa reactioneze el?
Toata viata a asteptat asta,a scris despre asta si un cantec pe care nu l-a terminat nici acum.Nu asa era cantecul...nu medicul legist ii dadea vestea.
In cantecul lui era ea...desculta pe canapea cum o gaseste cand se intoarce de la munca,cu muzica si cu pastele la foc caci asteptau niste prieteni.El intra pe usa,punea cheile pe masa si striga cum o facea de obicei:"E printesa in castel?"
Ea atunci iesea zambind si il saruta pe orice bucatica a chipului.El o certa iar ca sta desculta si apoi o ridica in brate sa nu raceasca pe gresie,ea ii cuprindea soldurile cu picioarele si il saruta intens.Apoi radea si ii spunea "vezi...iar te-am vrajit..esti bleg".Il musca,il ciupea si ii spunea ca intr-o zi tot o sa-l manance.El si-o imagina apoi devenind serioasa,ochii lucindu-i si tradandu-i sentimentele,apoi zambind si miscandu-si mainile agitata si muscandu-si buza...el ar fi stiut atunci,dar ar fi lasat-o pe ea sa spuna doar pentru a o auzi pe ea.Medicul legist nu si-a muscat buza atunci cand i-a spus-o,avea niste pantofi ingrozitor de bine ingrijiti,iar chipul nu ii trada sentimentele.Asa ca a trebuit sa astepte ingrozit cuvintele lui.Picioarele lui nu le-a mai simtit dar a simtit parca picioarele ei cum ii cuprindeau iar soldurile.Vru sa ii atinga picioarele si pentru o clipa i-a vazut degetele cu unghiile mici si rosi de care il punea mereu sa traga pana pocnesc.Sub privirile neputincioase ale rudelor s-a asezat pe jos cu bratele la piept ca si cum ar fi imbratisat pe cineva.Doctorul se indreapta spre rude.Cu ochii ramasi pe placuta ce indica spre pediatrie,il auzea pe medic vorbind cu mama ei:
"Ar fi avut un copil,era insarcinata in luna a doua...."
alb sau negru
E vorba de decizii...decizii corecte..decizii gresite.
Ne construim singuri destinul,ne alegem singuri calea.
Dumnezeu ne ofera drumuri,autostrazi,trotuare,intersectii...noi ne alegem masina si apoi calea.Drumul conteaza mult caci in functie de asta ne sunt stabilite limitele de viteze.Tot drumurile ne pot strica masina.
Atunci cand nu hotaram pentru noi,o fac altii.Si de putine ori o fac bine.
Decizile gresite sunt periculoase,in special daca iti constientizezi capacitatea de a-ti scrie soarta. Si in momentul in care am ales gresit,o lupta are loc in noi.Ne frustram,ne consumam si de multe ori ne-am dori ca in momentele astea sa fi fost copii de bogatani si sa ne permitem anumite greseli,sa dea o masina peste noi,ne dorim intr-un fel masochist sa se intample ceva care sa depaseasca proportiile greselii noastre pentru a uita astfel de ea.Dar e usor asa.Ar fi prea usor,am fi lasi caci renuntam la lupta.
Deciziile gresite reprezinta calea buna de a invata sa le luam pe cele bune.Doare putin,dar avem nevoie de asta sa crestem,e o durere necesara.
Atunci cand iei o decizie,ai curajul de a-ti forma viitorul.Si cand vom ajunge in viitorul pe care ni-l cream,e bine sa privesti in urma si sa fii mandru ca esti ce esti datorita tie.
M-am confruntat cu o serie de decizii ce trebuiau luate in ultima perioada.Mereu am avut un plan,am analizat si m-am gandit la consecinte.Mereu am ales bine,mereu am facut lucrurile perfect.Acum...nu stiu.Nu stiu daca am stiut sa aleg bine,nu stiu daca deciziile mele le voi regreta.Dar de-o fi sa regret ceva in viata,prefer sa regret ceva ce am facut decat ceva ce nu am facut.
Se spune ca un plan bun te ajuta sa iei o decizie mai usor.Impulsivitatea nu e benefica.Dar perfectiunea nu te invata asa multe.E ok sa gresesti,e ok sa alegi gresit.Pentru ca atunci cand alegi gresit vezi clar varianta corecta si stii data viitoare.
Nu sunt linistita,inauntru meu ma macina gandul ca deciziile mele din ultima vreme nu au fost bune.
Apoi analizez ce am obtinut,daca am facut tot ce mi-am dorit,daca sunt fericita.Si raspunsul e da.
Asa ca imi permit sa iau multe decizii gresite in multe domenii ale vietii....caci stiu ca datorita lor am luat decizia corecta in singurul domeniu al vietii ce conteaza cu adevarat.
Si privindu-mi greselile ma sperii putin.Sacrificiile nu mi-au placut niciodata.
Dar il privesc pe EL si sunt fericita;caci am luat decizia corecta ce imi formeaza viitorul.
Ne construim singuri destinul,ne alegem singuri calea.
Dumnezeu ne ofera drumuri,autostrazi,trotuare,intersectii...noi ne alegem masina si apoi calea.Drumul conteaza mult caci in functie de asta ne sunt stabilite limitele de viteze.Tot drumurile ne pot strica masina.
Atunci cand nu hotaram pentru noi,o fac altii.Si de putine ori o fac bine.
Decizile gresite sunt periculoase,in special daca iti constientizezi capacitatea de a-ti scrie soarta. Si in momentul in care am ales gresit,o lupta are loc in noi.Ne frustram,ne consumam si de multe ori ne-am dori ca in momentele astea sa fi fost copii de bogatani si sa ne permitem anumite greseli,sa dea o masina peste noi,ne dorim intr-un fel masochist sa se intample ceva care sa depaseasca proportiile greselii noastre pentru a uita astfel de ea.Dar e usor asa.Ar fi prea usor,am fi lasi caci renuntam la lupta.
Deciziile gresite reprezinta calea buna de a invata sa le luam pe cele bune.Doare putin,dar avem nevoie de asta sa crestem,e o durere necesara.
Atunci cand iei o decizie,ai curajul de a-ti forma viitorul.Si cand vom ajunge in viitorul pe care ni-l cream,e bine sa privesti in urma si sa fii mandru ca esti ce esti datorita tie.
M-am confruntat cu o serie de decizii ce trebuiau luate in ultima perioada.Mereu am avut un plan,am analizat si m-am gandit la consecinte.Mereu am ales bine,mereu am facut lucrurile perfect.Acum...nu stiu.Nu stiu daca am stiut sa aleg bine,nu stiu daca deciziile mele le voi regreta.Dar de-o fi sa regret ceva in viata,prefer sa regret ceva ce am facut decat ceva ce nu am facut.
Se spune ca un plan bun te ajuta sa iei o decizie mai usor.Impulsivitatea nu e benefica.Dar perfectiunea nu te invata asa multe.E ok sa gresesti,e ok sa alegi gresit.Pentru ca atunci cand alegi gresit vezi clar varianta corecta si stii data viitoare.
Nu sunt linistita,inauntru meu ma macina gandul ca deciziile mele din ultima vreme nu au fost bune.
Apoi analizez ce am obtinut,daca am facut tot ce mi-am dorit,daca sunt fericita.Si raspunsul e da.
Asa ca imi permit sa iau multe decizii gresite in multe domenii ale vietii....caci stiu ca datorita lor am luat decizia corecta in singurul domeniu al vietii ce conteaza cu adevarat.
Si privindu-mi greselile ma sperii putin.Sacrificiile nu mi-au placut niciodata.
Dar il privesc pe EL si sunt fericita;caci am luat decizia corecta ce imi formeaza viitorul.
ma intelegi
iti multumesc caci ma intelegi cum nimeni nu ar fi putut s-o faca.
ca nu ma lasi,ca ma inveti mereu sa ne rezolvam certurile.
iti multumesc ca pot sa iti spun orice desi mi se pare pana si mie greu de spus si absurd.
stii ca o fac caci tin la tine si nu vreau sa te pierd...nu vreau sa ajung sa ma las incurcata de nimicuri cand vine vorba sa te iubesc.
asa ca ti le spun.si sa nu crezi ca nu vad cum te straduiesti.
iti multumesc caci cu tine pot fi printesa.
caci cu tine pot avea eu nevoie de imbratisari,pot fi vulnerabila si te las sa ma vezi asa.
cu tine ma simt protejata de un barbat.
cu tine am invatat sa fac primul pas,sa nu evit.
cu tine pot sa gresesc,cu tine pot sa fiu femeie.
ma cunosti fara sa spun ceva,te cunosc de cum te-am vazut.
pot sa iti zic de visele mele asa cum ii spuneam numai lui tata,pot sa fiu si sa imi spui iar "pustoaica" cum tot numai tata o facea.
cu tine vreau sa ma vad inca o suta de ani si dincolo de ani pamantesti.
cu tine pot fi indragostita si sa fie ok.
cu tine intru in zona de provocare.
cu tine mi-am implinit visele de fetita.
tu imi vorbesti mereu despre ce nu stiu si imi explici si ma inveti.asta e minunat caci cu ceilalti eu fac asta.
cu tine pot fi eu mereu chiar daca nu mi-a iesit culoarea parului cum am vrut si tu ma placi asa.
cu tine pot spune pe bune "te iubesc".
iti multumesc caci ma intelegi cum nimeni nu ar fi putut s-o faca.
ca nu ma lasi,ca ma inveti mereu sa ne rezolvam certurile.
iti multumesc ca pot sa iti spun orice desi mi se pare pana si mie greu de spus si absurd.
stii ca o fac caci tin la tine si nu vreau sa te pierd...nu vreau sa ajung sa ma las incurcata de nimicuri cand vine vorba sa te iubesc.
asa ca ti le spun.si sa nu crezi ca nu vad cum te straduiesti.
iti multumesc caci cu tine pot fi printesa.
caci cu tine pot avea eu nevoie de imbratisari,pot fi vulnerabila si te las sa ma vezi asa.
cu tine ma simt protejata de un barbat.
cu tine am invatat sa fac primul pas,sa nu evit.
cu tine pot sa gresesc,cu tine pot sa fiu femeie.
ma cunosti fara sa spun ceva,te cunosc de cum te-am vazut.
pot sa iti zic de visele mele asa cum ii spuneam numai lui tata,pot sa fiu si sa imi spui iar "pustoaica" cum tot numai tata o facea.
cu tine vreau sa ma vad inca o suta de ani si dincolo de ani pamantesti.
cu tine pot fi indragostita si sa fie ok.
cu tine intru in zona de provocare.
cu tine mi-am implinit visele de fetita.
tu imi vorbesti mereu despre ce nu stiu si imi explici si ma inveti.asta e minunat caci cu ceilalti eu fac asta.
cu tine pot fi eu mereu chiar daca nu mi-a iesit culoarea parului cum am vrut si tu ma placi asa.
cu tine pot spune pe bune "te iubesc".
iti multumesc caci ma intelegi cum nimeni nu ar fi putut s-o faca.
despre viata
avem nevoie cu totii de un contract de valori.
un contract care sa ne ajute in anumite momente ale vietii,sa ne ghideze,sa ne ofere raspunsuri la dileme.un contract care sa ne ajute sa ne fie bine tuturor...si noua,si celor cu care interactionam.
sa facem completari in el periodic,sa il citim din faptele noastre.
avem nevoie sa credem in oameni.sa credem chiar daca nu-i cunoastem,sa nu pornim cu ideea ca ne poate rani un necunoscut si sa ne luam toate masurile de precautie si sa pierdem astfel siguranta, sa fim mereu asemeni celor ce dorm cu cutitul sub perna.Caci putem sa credem in el,putem sa il invatam cum sa fie.Atunci cand primesti incredere te simti obligat sa fii un om de incredere,sa nu dezamagesti.Un mediu lipsit de incredere nu are cum sa te faca sa vrei sa castigi increderea cuiva.E un mediu in care zici cu usurinta ca iti bagi picioarele si renunti..caci nimeni nu vrea sa traiasca intr-un mediu nesanatos.
oamenii ni se arata asa cum ii vedem.iar daca ne dezamagesc merita a doua sansa.caci atunci cand oferi a doua sansa o faci pentru tine caci nu-ti pierzi un prieten,o faci pentru el caci il ajuti sa isi repare greseala,il ajuti sa fie un om mai bun si ii ajuti si pe ceilalti invatandu-l sa nu repete greseala fata de altii;ii feresti pentru ca stii cum e si nu vrei asta si pentru altii.
suntem priceputi cu totii la ceva,dar intotdeauna e cineva care stie sa faca bine ceva la care tu nu te pricepi.si tu esti bun la ceva ce el nu e,asa ca impreuna puteti face lucruri marete.
noi oamenii avem 3 zone in care pasim:zone de confort,provocare si panica.In zona de confort suntem bine,feriti de multe pericole.dar nici nu crestem.ramanem la acelasi nivel,ne plafonam,regresam chiar.si dupa un timp,daca ramanem doar in zona asta devenim tristi si invatam sa ne multumim cu putin.in zona de provocare riscam.riscam sa fim dezamagiti,sa ne doara, dar doar asa ajungi sa te depasesti,sa te dezvolti.asa iti cunosti limitele si incerci sa treci peste ele.inveti si doar asa capeti experienta vietii si maturitate.in zona asta poti fi fericit.e bine sa oscilam intre cele doua zone caci zona panicii e tare periculoasa si deloc ajutatoare sau buna.e zona in care suntem noi stapaniti si reactionam in mod ciudat si de nerecunoscut.e zona marcata cu rosu,indicata cu "danger" si bine de evitat.
teama de viitor si de esec ne face sa nu stim ce vrem.pe busola noastra sageata de directie indica ba spre sud,ba spre vest.sageata nordului doar indica nordul mereu caci asta ii e scopul dar adesea nu vedem cine e nordul in viata noastra necesar pentru a ne fixa bine si sageata de directie.asa ca poti avea busola,harta,dar daca sageata de directie nu e fixata corespunzator....te ratacesti.
e nevoie de perseverenta pentru a ajunge unde vrei.asemeni unei stanci,intalnesti obstacole;uneori prizele nu sunt usor de gasit sau nu stim sa ne folosim de cele 3 puncte necesare pentru a escalada.uneori nu tinem coarda intre maini si atunci poate deveni periculos.trebuie sa avem mereu insa hamul bine pus pe noi,nodurile bine facute si dorinta de a ajunge sus in varf pentru a simti sentimentul de satisfactie,pentru a respira alt aer,pentru a incerca poate frica si dorinta de a o stapani,depasi.
la sfarsit trebuie sa facem un angajament...sa ne angajam ca mergem inainte cu ce am inceput bine.si putem sa ne acordam o diploma...e bine sa ne si apreciem..caci meritam.
un contract care sa ne ajute in anumite momente ale vietii,sa ne ghideze,sa ne ofere raspunsuri la dileme.un contract care sa ne ajute sa ne fie bine tuturor...si noua,si celor cu care interactionam.
sa facem completari in el periodic,sa il citim din faptele noastre.
avem nevoie sa credem in oameni.sa credem chiar daca nu-i cunoastem,sa nu pornim cu ideea ca ne poate rani un necunoscut si sa ne luam toate masurile de precautie si sa pierdem astfel siguranta, sa fim mereu asemeni celor ce dorm cu cutitul sub perna.Caci putem sa credem in el,putem sa il invatam cum sa fie.Atunci cand primesti incredere te simti obligat sa fii un om de incredere,sa nu dezamagesti.Un mediu lipsit de incredere nu are cum sa te faca sa vrei sa castigi increderea cuiva.E un mediu in care zici cu usurinta ca iti bagi picioarele si renunti..caci nimeni nu vrea sa traiasca intr-un mediu nesanatos.
oamenii ni se arata asa cum ii vedem.iar daca ne dezamagesc merita a doua sansa.caci atunci cand oferi a doua sansa o faci pentru tine caci nu-ti pierzi un prieten,o faci pentru el caci il ajuti sa isi repare greseala,il ajuti sa fie un om mai bun si ii ajuti si pe ceilalti invatandu-l sa nu repete greseala fata de altii;ii feresti pentru ca stii cum e si nu vrei asta si pentru altii.
suntem priceputi cu totii la ceva,dar intotdeauna e cineva care stie sa faca bine ceva la care tu nu te pricepi.si tu esti bun la ceva ce el nu e,asa ca impreuna puteti face lucruri marete.
noi oamenii avem 3 zone in care pasim:zone de confort,provocare si panica.In zona de confort suntem bine,feriti de multe pericole.dar nici nu crestem.ramanem la acelasi nivel,ne plafonam,regresam chiar.si dupa un timp,daca ramanem doar in zona asta devenim tristi si invatam sa ne multumim cu putin.in zona de provocare riscam.riscam sa fim dezamagiti,sa ne doara, dar doar asa ajungi sa te depasesti,sa te dezvolti.asa iti cunosti limitele si incerci sa treci peste ele.inveti si doar asa capeti experienta vietii si maturitate.in zona asta poti fi fericit.e bine sa oscilam intre cele doua zone caci zona panicii e tare periculoasa si deloc ajutatoare sau buna.e zona in care suntem noi stapaniti si reactionam in mod ciudat si de nerecunoscut.e zona marcata cu rosu,indicata cu "danger" si bine de evitat.
teama de viitor si de esec ne face sa nu stim ce vrem.pe busola noastra sageata de directie indica ba spre sud,ba spre vest.sageata nordului doar indica nordul mereu caci asta ii e scopul dar adesea nu vedem cine e nordul in viata noastra necesar pentru a ne fixa bine si sageata de directie.asa ca poti avea busola,harta,dar daca sageata de directie nu e fixata corespunzator....te ratacesti.
e nevoie de perseverenta pentru a ajunge unde vrei.asemeni unei stanci,intalnesti obstacole;uneori prizele nu sunt usor de gasit sau nu stim sa ne folosim de cele 3 puncte necesare pentru a escalada.uneori nu tinem coarda intre maini si atunci poate deveni periculos.trebuie sa avem mereu insa hamul bine pus pe noi,nodurile bine facute si dorinta de a ajunge sus in varf pentru a simti sentimentul de satisfactie,pentru a respira alt aer,pentru a incerca poate frica si dorinta de a o stapani,depasi.
la sfarsit trebuie sa facem un angajament...sa ne angajam ca mergem inainte cu ce am inceput bine.si putem sa ne acordam o diploma...e bine sa ne si apreciem..caci meritam.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
