Copila fiind ma imaginam la casa mea cu al meu ales si cu ai mei si ai lui veniti in vizita. Si uite cum se concretizeaza. De Paste mi s-a adunat familia la masa.
Ai mei ne-au vazut casuta pentru prima data. Nu e gata. Este inca de lucru, mai e de decorat si spart. Dar e a noastra.
M-am pregatit din timp sa fac o masa gustoasa dar si frumoasa pentru a-mi rasfata mamicile si pentru a-i satura pe tatici. M-am decis sa fie ceva diferit. Si am ales peste si branzeturi. De pe google, din auzite, din combinatiile mele a iesit asa:
Antreuri: bruscheti cu somon afumat, cu pesto si rosii cherri, pate de peste, salata de ton cu porumb in cupe de coaja de lamaie, felii de grau expandat cu crema de unt si icre daneze, frunze de salata umplute cu crema de urda, smantana si curry, sfecla cu felii de branza, platou cu brie cu fructe uscate si mango, oua de prepelita, pasta de avocado, surimi, fishfingers.
Mai apoi, mult mai apoi caci se cerea imperios o pauza, am servit orez cu legume mexicane sau legume simple precum brocoli, varza de Bruxelles, ciuperci cu fructe de mare, inele de calamar si scoici. Am servit cu sosuri de usturoi, de hrean, tzatziki si cu andive.
Am feliat, tocat si aranjat un platou cu fructe pe care mai apoi le-am imbracat pe rand in haine de gala de ciocolata. Cu aparatul de fondue pe masa, cu ciocolata ce se topea in liniste si in unt in vazul tuturor la foc nici prea mare, nici prea mic, ne infingeam cu pasiune fructele pe furculite si le tavaleam fara zgarcenie in crema ce se unduia cu mare curaj in fata noastra.
Masa am imbracat-o in mantie alba, servetele albe de bumbac le-am infasurat si legat cu dantela alba. In coji de oua am avut plantat grau verde, iar in altele erau flori albe proaspete. In suporturi albe de oua am pus oua rosii, iar pe fiecare servet statea culcata cate o lalea rosie.

Am petrecut frumos. Am fost la biserica, am luat lumina, am impartit cadouri.
Au fost momente frumoase. Mi-a lipsit doar Andra.

Si nu pot sa-l uit pe tata cum in Gara de Nord ii multumea in parte fiecarui taximetrist ce ii propunea un drum cu taxi si ii spunea politicos ca nu e cazul.
Daca mergi in gara si ii vezi pe toti taximetristii cum se bat in oferte si cum nimeni nu ii baga in seama, nu le arunca nici macar o privire daca nu sunt interesati de un taxi, intelegi gestul lui tata.

Fridayish Chocolatish Muffinsish

la multi ani Nichi!

Faptul ca avem nevoie de drama in viata noastra pentru a functiona in parametrii normali nu mai e o noutate. Ca drama asta o cautam si o vrem pentru ca prea mult bine inseamna rau si ca unii spun ca fara asta nu am sti sa apreciem ceea ce avem e deja dovedit stiintific de fiecare dintre noi in experimentele pe care viata le intreprindre cu noi coordonand.
Dar, ca in orice lucru, dincolo de nevoie e placere.
In toata suferinta si durerea ne gasim satisfactie. E greu de acceptat si digerat asta. Dar adevarat.
Gandindu-ma la fostele relatii, imi dau seama ce imi lipseste. Fluturii in stomac? Emotie legata de primul sarut? Neah....Ceea ce imi lipseste e perioada de dupa separarea sufletelor, de zilele confuze si sentimentele opuse, de nesiguranta si planuri marete de un nou inceput.
Ma ingrioreaza un lucru doar. Aproape ca exclud cu totalitate posibilitatea de a mai trece printr-o separare. Si ma intreb: n-o sa mai am parte de astfel de sentimente?
Hmmm.....

Ma voi hrani in schimb cu blogurile scrise de astfel de oameni. Scriu atat de bine. Asta pentru ca o fac cu sufletul si fara cenzura. Pentru ca in astfel de momente iti lasi inima dezvelita, la vedere si esti, poate pentru prima data, sincer. Esti in transa, in alta stare, alt nivel si alta lume. Rea sau buna, depinde de perspectiva, sublima pentru unii, iad pentru altii.
Si www.soulblog.ro e primul lucru ce imi vine in minte.
Nu a mai scris de mult......cred ca a ajuns si el definitiv si irevocabil in lumea celor iubiti.