De 2 zile ma uit la romance. De buna voie si nesilita de nimeni.
Mai grav e ca ma mai apuca si plansul si rasul uitandu-ma. Bine, nu in acelasi timp. Adica..e de bine...pentru film. Sunt obisnuita cu exteriorizari din astea dubioase ca deh...ma uit numai la drame si animatii....dar totusi...romance?
Printre altele am vazut "He's Just Not That Into You". De 2 ori.
Iar partea cu Alex cand merge la Gigi acasa....de vreo 15.
Nici la "The Shawshank Redemption" nu m-am uitat atat.
De vina pentru acele multe vizionari ale mariei sale nu se datoreaza scenariului, actorilor sau chestii de genul. Si incercand sa imi explic si eu de ce am facut asta, am realizat ca ceea ce mi-a oferit filmul a fost speranta. Speranta si puterea de a crede mai departe intr-un final fericit, intr-un el, indiferent prin cata durere ai trecut sau de cate ori ai avut inima franta. Chiar daca eu il am pe el. Iti intareste credinta.
Si ma intreb: oare nu suntem in adancul nostru cu toate putin (sau mai mult) din Gigi? Nu am asteptat oare toate, de la blonda la bruneta si de la miniona la 1.80 sa sune telefonul si il tineam in preajma noastra chiar daca mergeam la baie? Nu ne-am facut frumoase pentru a iesi cu tipi de 2 lei(asta am aflat mai tarziu)pentru ca ne cautam printul? Nu am cautat pretexte tampite pentru a-l face pe el sa faca primul pas pentru ca e prea complicat pentru a spune pur si simplu ce vrem? Nu am facut apoi sa para simplu si ne-am luat inima in dinti incercand sa spunem ce vrem dar am cautat iar pretexte jalnice? Nu ne-am gasit explicatii pe care le-am si crezut in caz ca ceva nu a fost ok?
Gigi pare o fata prostuta, fara orgoliu sau mandrie si mereu indragostita.
Dar e in noi toate. Pentru ca de fapt Gigi e o bucata din noi, dar sincera.
Oricat de mult o negam, oricat de adanc o ascundem si oricat de inabordabile, greu de cucerit si lady "eu nu sun niciodata" suntem..... acolo in noi...poate in inima...e o bucata din Gigi.
E o bucata care spera. Spera la un final fericit, la un el.
E bucata care crede si viseaza, care simte, se implica si incearca.
E bucata care nu renunta. La dragoste.

Si uite-ma pe mine incercand sa o descopar pe Gigi din mine prin postul asta.... si uite-ma cum o neg inca de la inceput avertizand ca m-am uitat....dar vaaaiii....am mai si plans la o romance.
Dar stii ce?
Ceva mi-a placut la filmul asta.
Si cred ca o sa ma mai uit de 15 ori la faza in care Alex se ridica pe varfuri si spune:"I can do that stuff too."
Cause I "never,ever gave up hope".

Sarbatorile vin...Sarbatorile vin...:)
Asta inseamna ceva mai multa liniste, altruism, daruire si iubire. Pentru ca in perioada asta parca toata lumea are gandurile inghetate si nu le-a mai ramas decat sa actioneze cum inima le zice daca cealalta nu e available.
Ceea ce e bine. Chiar daca minunea tine doar o luna.
Asa ca avem parte si noi de ceva mai multa...liniste cel putin. Si timp petrecut in familie, in familia mica deocamdata.
Weekendul asta am stat si pe acasa si am mancat pe paine "lie to me" si "grey's anatomy", impreuna cu portocale sa fie de sezon. Apoi am mancat pe bune. Am facut pasta de avocado, calamar cu orez cu porumb si ciuperci, pizza, suc de morcovi, de mar si portocale.
Ne-am plimbat amandoi, am facut cumparaturi de Craciun pentru cei dragi de acasa, ne-am bucurat de bunatatile de la casutele de lemn din parc cum ar fi placinta cu branza sau cu nuca. Am cumparat coronite de brad pe care le-am impodobit cu felii de portocale uscate pe calorifer, cu scortisoara, conuri si ghinde, fundite si lumanari. Le vom oferi cadouri pentru a mirosi a brad curat si in alte case unde oamenii au uitat de el. Stim noi cateva.
Am chemat apoi prieteni in casa..iar apoi la teatru...
Suna totul atat de bine...pentru ca se apropie sarbatorile....vine si zapada....dar eu vin mai tarziu acasa mama.
Iar Andra....e departe anul asta.
Ti-au crescut fetele. Si stiu ca asa stau lucrurile, ca asa trebuie sa fie si ca sunteti fericiti pentru noi. Dar nu putem nega tata...e primul Craciun ce nu il facem impreuna. E prima data cand nu te cert tata ca nu pui instalatia perfect in brad sau cand nu te pun sa te gatesti un pic mama ca ne vin colindatori in casa.
Veti scoate voi valiza visinie cu podoabe de pe balcon, veti pune voi funde pe coronita si lumanarile pe hol, veti asculta voi colindatorii de la biserica si veti gusta voi prajitura Raffaello. Va fi bine. Dar tot ma intreb : cui ii mai puneti voi pijamale anul asta sub brad?

Biscuiti cu unt, vin in costum de sarbatoare, craciunite si o nuia. Mosu'. Mos Nicolae.