Parca alegem zilele astea. Dar nu. Si uite Dragobetele ne-a adus patul de dormitor.
Azi m-am trezit in patul cel nou si mare. Am tras draperiile si apoi am lenevit. Fiind duminica am fi rasfoit ziarele, dar suntem in 2011 asa ca rasfoim blogurile, fiecare de pe laptopul lui. Apoi vom lua micul dejun la pat...vom face salata de vinete si paine prajita cu creme bonjour si brie. Si uite... melodia ce o ascult acum in timp ce scriu despre patul nostru e Bed for love. Nici pe asta n-am ales-o. E random.
It's our bed for love where my fears turn into endless kisses.
De cand ma stiu, n-am avut timp sa ma opresc sa iau mai mult de o gura de aer. Imi bagam putin oxigen proaspat in plamani si apoi...gata, la lupta!
Uite, acum vin si spun: AM TIMP!
M-am oprit din caruselul asta ce se invartea cu o viteza ametitoare. Am pasit incet pe pamant si am reinceput sa ma bucur de ce imi place.
Si uite-ma ajunsa la o faza in viata la care, vorba Alinei...."as mai sta".
Am jobul ideal. E drept, visele mele devin acum scurtmetraje caci ceasul suna ceva (mult) mai devreme.....dar...e perfect! Ma duc cu drag si spor, iubesc fiecare clipa petrecuta cu copiii. Simt ca ofer, simt ca las ceva in urma mea. Iar eu ma dezvolt si cresc parca tot putin cate putin in fiecare ziulica. E un job ce ma provoaca, ce ma lasa sa imi folosesc la maxim creativitatea si unde invat intr-un mod asa cum imi place mie..deloc conventional. E treaba serioasa si am responsabilitati. Dar imi place.
Dupa job sunt absolut libera.
Asa ca citesc. Citesc mult. Imi era dor de asta. Petrec vreme prin librarii si iau acasa carti singure si le ofer eu un camin pe rafturile mele si in suflet.
Apoi gatesc. Adoooor sa fac asta. Asa ca citesc bloguri de gatit si mai incerc ceva nou. Imi place cand miroase casa a drojdie si placinta si pizza. Mai lucrez inca la painica de casa.
Din cand in cand mai handmade-uiesc un cercelus, o brosa. Mai rar, dar inca.
Mai nou pictez. Nu ca as avea talent, dar imi place. Asa ca pictez mese, vaze, oglinzi. Si apoi le dau. Pe toate.
Merg la teatru. Des. Asta imi lipsea cu adevarat.
Suntem in faza de decorat casuta asa ca petrec timp in magazinele de constructii. Si bineinteles ca sunt ikea, bam boo si sarra blu addicted ceea ce inseamna o gasca de tmp pe acolo. Si o casa plina de cosuri si cosulete, borcanele de condimente, de biscuiti, lumanarele si altele. Asa ca micile decoratii interioare sunt noul meu deliciu din ultimul timp.
Ies des. Bere cu prietenii, vizite, pe la concerte, adunari la jocuri, evenimente si cu multe altele inainte!
Am timp si de sport. Mai ies la alergat, role....aaa...si cam atat!
Si muzica cat cuprinde! "Friends" fara numar (de fapt..cu numar..inca 2 sezoane) si filme bune! Timp pentru o veritabila vanatoare de haine si ocazii pentru scos in marea societate pe toate.
Am si ceva planuri si noi proiecte. Vreau sa imi iau(intr-un final) carnetul de A, vreau masina de cusut!
Ce sa spun....AM TIMP! Doamne si ce imi mai place!
Uite, acum vin si spun: AM TIMP!
M-am oprit din caruselul asta ce se invartea cu o viteza ametitoare. Am pasit incet pe pamant si am reinceput sa ma bucur de ce imi place.
Si uite-ma ajunsa la o faza in viata la care, vorba Alinei...."as mai sta".
Am jobul ideal. E drept, visele mele devin acum scurtmetraje caci ceasul suna ceva (mult) mai devreme.....dar...e perfect! Ma duc cu drag si spor, iubesc fiecare clipa petrecuta cu copiii. Simt ca ofer, simt ca las ceva in urma mea. Iar eu ma dezvolt si cresc parca tot putin cate putin in fiecare ziulica. E un job ce ma provoaca, ce ma lasa sa imi folosesc la maxim creativitatea si unde invat intr-un mod asa cum imi place mie..deloc conventional. E treaba serioasa si am responsabilitati. Dar imi place.
Dupa job sunt absolut libera.
Asa ca citesc. Citesc mult. Imi era dor de asta. Petrec vreme prin librarii si iau acasa carti singure si le ofer eu un camin pe rafturile mele si in suflet.
Apoi gatesc. Adoooor sa fac asta. Asa ca citesc bloguri de gatit si mai incerc ceva nou. Imi place cand miroase casa a drojdie si placinta si pizza. Mai lucrez inca la painica de casa.
Din cand in cand mai handmade-uiesc un cercelus, o brosa. Mai rar, dar inca.
Mai nou pictez. Nu ca as avea talent, dar imi place. Asa ca pictez mese, vaze, oglinzi. Si apoi le dau. Pe toate.
Merg la teatru. Des. Asta imi lipsea cu adevarat.
Suntem in faza de decorat casuta asa ca petrec timp in magazinele de constructii. Si bineinteles ca sunt ikea, bam boo si sarra blu addicted ceea ce inseamna o gasca de tmp pe acolo. Si o casa plina de cosuri si cosulete, borcanele de condimente, de biscuiti, lumanarele si altele. Asa ca micile decoratii interioare sunt noul meu deliciu din ultimul timp.
Ies des. Bere cu prietenii, vizite, pe la concerte, adunari la jocuri, evenimente si cu multe altele inainte!
Am timp si de sport. Mai ies la alergat, role....aaa...si cam atat!
Si muzica cat cuprinde! "Friends" fara numar (de fapt..cu numar..inca 2 sezoane) si filme bune! Timp pentru o veritabila vanatoare de haine si ocazii pentru scos in marea societate pe toate.
Am si ceva planuri si noi proiecte. Vreau sa imi iau(intr-un final) carnetul de A, vreau masina de cusut!
Ce sa spun....AM TIMP! Doamne si ce imi mai place!
Astazi orasul meu de suflet este in doliu. Si sufletul meu odata cu el.
Am vazut la stiri pe toate programele oameni din oras. De obicei ii vad pe strada, la cumparaturi sau seara la un suc. De obicei sunt veseli, zambesc sau doar preocupati cu ganduri sau prieteni. Azi i-am vazut la stiri urlandu-si durerea, plangandu-si suferinta si cu inima zdrobita. Baietii, sotii sau fratii lor au murit.
Explozie in mina.
Dincolo de jocurile politice de care se vorbeste la stiri...de vinovati...de compensatiile materiale oferite familiilor... cine le intelege suferinta?
Am crescut in orasul asta. Vedeam cum minerii se duc la "sut", ii vedeam cum autobuzul ii intoarce. Aveau contur negru la ochi asa cum iti lasa creionul dermatograf...doar ca era carbunele. Vedeam nevestele lor sau mamele care ii asteptau la fereastra. Stiam povestile lor, stiam cum isi impart mancarea - "suplimentele" in mina, stiam cum se aduna la o bere dupa sut. Stiam ce greu e schimbul 4 cand lucrezi noaptea in mina, stiam ce greu e schimbul unu cand lucrezi de la 4 dimineata. Stiam infatisarea minelor, stiam mirosul carbunelui.
Cand intri in subteran, stii doar ca intri, nu daca si iesi.
Tata a lucrat la mina. Nu a intrat in subteran, nu a fost miner, insa mina e mina. In schimb avea o lampa de miner, ma jucam cu ea uneori.
Imi amintesc cum de fiecare data cand pleca aveam grija sa ii dau un pupic, aveam grija si ma tineam treaza cand era de noapte sa nu il ratez. Imi amintesc cum mama il astepta uitandu-se dupa el pe geam cu 10 minute inainte sa ajunga autobuzul.
Astazi 5 femei si-au asteptat in zadar la fereastra sotii. 4 copii nu isi vor mai vedea tatal. 1 copil se va naste fara tata.
Orasul e in doliu. Si sufletul meu la fel.
Astazi...astazi minerii nu au avut "Noroc Bun".
Am vazut la stiri pe toate programele oameni din oras. De obicei ii vad pe strada, la cumparaturi sau seara la un suc. De obicei sunt veseli, zambesc sau doar preocupati cu ganduri sau prieteni. Azi i-am vazut la stiri urlandu-si durerea, plangandu-si suferinta si cu inima zdrobita. Baietii, sotii sau fratii lor au murit.
Explozie in mina.
Dincolo de jocurile politice de care se vorbeste la stiri...de vinovati...de compensatiile materiale oferite familiilor... cine le intelege suferinta?
Am crescut in orasul asta. Vedeam cum minerii se duc la "sut", ii vedeam cum autobuzul ii intoarce. Aveau contur negru la ochi asa cum iti lasa creionul dermatograf...doar ca era carbunele. Vedeam nevestele lor sau mamele care ii asteptau la fereastra. Stiam povestile lor, stiam cum isi impart mancarea - "suplimentele" in mina, stiam cum se aduna la o bere dupa sut. Stiam ce greu e schimbul 4 cand lucrezi noaptea in mina, stiam ce greu e schimbul unu cand lucrezi de la 4 dimineata. Stiam infatisarea minelor, stiam mirosul carbunelui.
Cand intri in subteran, stii doar ca intri, nu daca si iesi.
Tata a lucrat la mina. Nu a intrat in subteran, nu a fost miner, insa mina e mina. In schimb avea o lampa de miner, ma jucam cu ea uneori.
Imi amintesc cum de fiecare data cand pleca aveam grija sa ii dau un pupic, aveam grija si ma tineam treaza cand era de noapte sa nu il ratez. Imi amintesc cum mama il astepta uitandu-se dupa el pe geam cu 10 minute inainte sa ajunga autobuzul.
Astazi 5 femei si-au asteptat in zadar la fereastra sotii. 4 copii nu isi vor mai vedea tatal. 1 copil se va naste fara tata.
Orasul e in doliu. Si sufletul meu la fel.
Astazi...astazi minerii nu au avut "Noroc Bun".
Dragostea este mai puternica decât moartea.
Chiar daca as cunoaste limbile oamenilor si ale îngerilor, daca nu as avea dragoste, glasul Meu ar suna ca o tingire goala de alama. Chiar daca as spune ce va veni si as cunoaste toate secretele si toata întelepciunea, si chiar daca as avea credinta puternica precum furtuna care ridica muntii din locul lor, dar nu as avea dragoste, Eu nu as fi nimic. Si chiar daca as da toate bunurile Mele pentru a-i hrani pe saraci si as da tot focul pe care l-am primit de la Tatal Meu, dar nu as avea dragoste, nu as fi de folos în nici un fel. Dragostea este rabdatoare. Dragostea nu este invidioasa, nu lucreaza rau, nu cunoaste mândrie, nu este aspra si nici egoista; este înceata la mânie si nu nascoceste nici o rautate; ea nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de dreptate. Dragostea apara totul, dragostea crede totul, dragostea spera totul, dragostea suporta totul si niciodata nu se epuizeaza; doar limbile vor înceta si cunoasterea va dispare. Pentru ca avem adevarul în parte si avem dreptate în parte si gresim în parte. Dar când deplinatatea perfectiunii va veni, tot ceea ce este partial va deveni Totul. Când omul era copil, el vorbea ca un copil, întelegea ca un copil, gândea ca un copil; dar când a devenit om, el a dat deoparte toate lucrurile copilaresti. Acum vedem prin ceata si prin afirmatii întunecoase. Acum cunoastem partial, dar când vom fi venit în fata lui Dumnezeu nu vom mai cunoaste în parte, ci exact asa cum am fost învatati de El. Si acum, ramân acestea trei: credinta, speranta si dragoste, dar cea mai mare dintre acestea este dragostea.
Pentru Florin, Antonio, Alberto, Ani, Ema, Alexandra si Andrei care vorbesc ca un copil, inteleg ca un copil, gandesc ca un copil.
Multumesc pentru dragostea voastra pura, neconditionata, divina.
Fara voi glasul meu suna ca o tingire goala de alama.
Va iubesc si asa voi face si mai departe.
Chiar daca as cunoaste limbile oamenilor si ale îngerilor, daca nu as avea dragoste, glasul Meu ar suna ca o tingire goala de alama. Chiar daca as spune ce va veni si as cunoaste toate secretele si toata întelepciunea, si chiar daca as avea credinta puternica precum furtuna care ridica muntii din locul lor, dar nu as avea dragoste, Eu nu as fi nimic. Si chiar daca as da toate bunurile Mele pentru a-i hrani pe saraci si as da tot focul pe care l-am primit de la Tatal Meu, dar nu as avea dragoste, nu as fi de folos în nici un fel. Dragostea este rabdatoare. Dragostea nu este invidioasa, nu lucreaza rau, nu cunoaste mândrie, nu este aspra si nici egoista; este înceata la mânie si nu nascoceste nici o rautate; ea nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de dreptate. Dragostea apara totul, dragostea crede totul, dragostea spera totul, dragostea suporta totul si niciodata nu se epuizeaza; doar limbile vor înceta si cunoasterea va dispare. Pentru ca avem adevarul în parte si avem dreptate în parte si gresim în parte. Dar când deplinatatea perfectiunii va veni, tot ceea ce este partial va deveni Totul. Când omul era copil, el vorbea ca un copil, întelegea ca un copil, gândea ca un copil; dar când a devenit om, el a dat deoparte toate lucrurile copilaresti. Acum vedem prin ceata si prin afirmatii întunecoase. Acum cunoastem partial, dar când vom fi venit în fata lui Dumnezeu nu vom mai cunoaste în parte, ci exact asa cum am fost învatati de El. Si acum, ramân acestea trei: credinta, speranta si dragoste, dar cea mai mare dintre acestea este dragostea.
Pentru Florin, Antonio, Alberto, Ani, Ema, Alexandra si Andrei care vorbesc ca un copil, inteleg ca un copil, gandesc ca un copil.
Multumesc pentru dragostea voastra pura, neconditionata, divina.
Fara voi glasul meu suna ca o tingire goala de alama.
Va iubesc si asa voi face si mai departe.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
