Bilant 2011

Daca tot nu mai scriu pe aici, macar un rezumat al anului sa imi fac.
Am inceput 2011 la Uricani si il termin la Bacau. In rest l-am trait in Bucuresti, Vama si Praga.
Am terminat de decorat si renovat casa! Am dormitor vintage-provence cum mi-am dorit, baie semi spa, living elegant si bucatarie din lemn si piatra pe maro si accesorii verzi pentru a simti putin natura mai aproape.
Am facut un pas mare la serviciu: am inceput cursul AMI, castig bine,am avansat.
Am ajuns si anul asta in Vama de 1 mai si pentru Folk You, am vizitat Vulcanii Noroiosi, am trait o bucata de timp in Praga, am ajuns la cele doua case la cei patru parinti, i-am adus pe ei la noi si ne-au vazut casa.
M-am apucat de condus masini, mi-am luat masina de cusut, am decorat cu spor si m-am apucat de facut paine de casa!
Am cunoscut alti copii ce mi-au intrat in suflet,am legat alte prietenii cu oameni care stiu sa aprecieze un suflet deschis, am cunoscut oameni din intreaga lume. M-am lepadat de cateva persoane in schimb si am incetat sa mai fiu cea care face invitatii, da prima mesaje de sarbatori si cauta sa mentina vii prietenii muribunde.
Mi-am luat pantaloni de piele, vesta de piele cu tinte si m-am dat cu fundul de pamant pentru a doua oara crezand in dragoste! Si a durut!
Am inceput sa injur, nu reusesc in continuare sa ma trezesc dimineata, si rusinata recunosc ca vorbesc cu Dumnezeu mai putin.

Una peste alta, a fost un an bun, cu lucruri frumoase si zile senine. Trebuie insa sa imi reamintesc sa multumesc pentru ceea ce am. Pentru ca am atat de multe!

Am ajuns acasa. Dupa 1 an. Am fost cuprinsa de emotii si acum in continuare "every single cell in my body is happy". A fost cel mai lung an.
Interesant este ca nu am tanjit dupa casa. Nu mai simt ca mai apartin acestui loc. Am casa mea cu Cristi, decorata si "festesita",cum mama zice, dupa proprii pitici. Si e la 370 km departare. Pe ai mei i-am vazut tot anul, ne viziteaza ei acum caci noi am ajuns bucuresteni clasici ce fug un weekend la munte, nu-si potrivesc concediul de sarbatori, fac cursuri de calificare in timpul de mers acasa.
Si totusi o parte din mine este aici. Ma regasesc pe mine cand trag o gura din aerul asta.
Am cantat tot defileul, am analizat fiecare schimbare din orasele vecine, am chicotit cand am intrat in orasul meu, iar cand am ajuns in fata blocului a inceput Ozzy sa cante "Mama I'm coming home". Habar nu aveam ca este piesa asta pe cd, e un cd vechi si nebagat in seama! Asta e senzational mai Diaconescule.
Am avut nevoie de cateva minute sa fac un tur sa vad fiecare lucru schimbat din casa, am mancat o ciorba facuta de mama de fasole verde cu rantas si smantana ca doar e ardeleanca si o tocanita de cartofi si carnati si pogacele. Yamy yamy good for tummy! Mi-a aratat apoi mama ce mi-a luat pentru casa, ce draperii mi-a pregatit, fete de masa brodate, inimioare pentru dormitor si accesorii verzi pentru bucatarie. Ma cunoaste doar! I-am revazut toate paharele, farfuriile, supiere; chestii "sticlate", ceramice si tot portelanul, dar le-am vazut din alta perspectiva, cu alti ochi. Inainte nu le acordam atentie, acum le analizez si apreciez pe fiecare in parte. Se vede ca m-am asezat si eu la casa mea. Se vede ca am devenit femeie. Mi-a curatat mama fructe si m-a indopat, mi-a pus si strans masa cum facea mereu cand eram puiu ei mic. Mari zile de rasfat simt ca se apropie cu repeziciune. Tata imi da tarcoale si ma mai intreaba una, alta...doar sa ma mai auda. A inceput bineinteles cu grijile.. cum dorm, sa nu racesc, sa am perne si saltele 9 precum zice povestea. Mama are o grija majora: sa mananc! In rest, relaxati oamenii...ne-am incins la povesti si ne-am pus pe ras. Cand le povestesc ceva bag faza cu "asculta frate", "bai frate". Ei se uita la mine...Nu zic nimic. Doamne ce a facut Bucurestiul din mine!:)))
Cu Andra am vorbit la telefon. E departe si Craciunul asta. Cine o rasfata pe ea?
Stau acum la vechiul meu birou si scriu la si mai vechiul calculator. Pe birou am o zgarietura in forma de semiluna si una dreapta dar mai adanca. Uitasem de ele. Mi-au lipsit! Uitasem de multe chestii din casa. Dar ele sunt acolo...in inima mea. In dreapta pe geam vad muntii unde am hoinarit atata timp si orasul imbracat in haine de sarbatoare. Nu mai sunt clasicele becuri colorate dintre care cateva se ardeau si ramanea spatiul ala liber pe lungul sirag; acum sunt instalatiile alea tip furtun si luminitele ce cad precum stelele cazatoare. Nici vesnica si nelipsita zapada nu este.
Deschid usa stanga a dulapului pentru gunoi si dau sa apas pedala gunoiului. Dar aici e in dreapta gunoiul si nu are pedala. Apas butonul din dreapta de la telecomanda sa schimb posturile. Dar imi apare o chestie ciudata. Aici e in mijloc butonul de schimbat.Imi pun tastatura in brate caci corpul meu e obisnuit cu pozitia "laptopar".
Nu mai apartin locurilor astea. Si reflexele imi sunt setate pe Bucuresti.Dar sunt totusi acasa.
Si e bine.
E atat de bine!

Pentru cei ce au inca parte de naivitate..... bucurati-va de ea! Pentru ca atunci cand nu o mai ai....e greu.
De mic esti invatat sa fii cu capul pe umeri si sa nu ai credinte in lucruri curate caci sunt doar asemeni fetelor morgane. Dar refuzi sa te dai pe breazda si vrei tu sa arati lumii ca se inseala si poate sa ti se recunoasca cu ocazia asta drepturile de autor pentru faptul ca ai dat gaura la macaroana. Stii ca au dreptate... macar putin. Dar ai ceea ce se cheama ...incapatanare. Ei bine, cu simtul realitatii si cel al adaptabilitatii ajungi la aceeasi concluzie pe care o stiai de mic. Macar ai incercat. Serios? Cand stii ca al tau proiect cu lumea e sortit esecului inca din scutece da tu te dai peste cap pe ciment abia turnat se cheama incercare? Sau doar mandrie?
Ei bine nu mai conteaza....acum ai venit si tu in lumea reala. Poate ai fost intotdeauna dar intr-o perioada te-ai uitat la prea multe filme, ai citit prea multe carti si ti-ai acoperit ochii cand la TV era violenta. Ironic, nu? Caci doar tu esti violenta. Dar nu ti-ai acceptat inca asta, formatiunea reactionala si-a facut aparitia.
Ei bine, acum esti si tu ceea ce in termeni stiintifici se cheama "ioc naiv", ti-ai dat jos ochelarii colorati si ai inceput sa iti ajustezi asteptarile din care tai si tot tai caci mai raman doar "arile". Stiai deja ca dragoste curata nu exista, prietenie sincera doar la bere si minciuni omniprezente.
Mai lasa si tu foarfeca aia din mana!
Nu stiai insa ca si tu faci parte din acesti oameni. Ei bine, ti-ai pierdut naivitatea ( si nu numai ) intr-o noapte cand te lasai sedusa de un paznic de la D-GS.
Si uite asa naivitatea este doar un mecanism de aparare caci nu ai ajuns la stadiul de a-ti accepta partea rea din tine si l-ai sublimat in credinta ta in lucruri pure.
Vezi nea Freud? De mecanismul asta de aparare nu stiai. La dracu...is buna! Va invat si pe voi : NA-I-VI-TA-TE !
Deci...ceea ce trebuie sa te invete lumea nu este faptul ca lumea e rea si nu ii pasa de tine...ci ca tu faci parte din lumea asta rea si nu iti pasa de nimeni!

Si chiar daca pare un pic off-topic...cugeta un pic...nu e:
La intrebarea unui cititor fidel al blogului dedicat dragostei inexistente: " sa imi las relatia actuala pentru un tip cu care pana ieri nu am mai vorbit de 2 ani si nu m-am vazut de 5, dar care inca ma iubeste?", psihologul raspunde: " alege-l pe cel care te minte mai bine."

A, nu stiati de la ce vine D-ul de mai sus? Dragoste bai. Poi cum asa daca e inexistenta? Daca tu ai depasit acest stadiu, nu uita: mai exista naivi printre noi!
Deci D e de la dragoste dragi copii si e asa frumoasa!!!!!

Iar pentru cei ce citesc din greseala blogul de fata si nu inteleg ce e cu atatea posturi ba ca exista dragoste, ba ca nu..... am un raspuns.
Da, sunt si instabila emotional, sunt ambivalenta si putin plecata de acasa.... dar ce e mai important si mai relevant....postul e un pamflet si trebuie tratat ca atare!
Care din ele? Ala cu dragostea ce exista sau ala cu dragostea ce ba exista?
Ei bine......

Hmmm...2 mirosuri ador pe lume si pe amandoua le gasesc in aer acum. Putin cam mult pentru simturile mele simple si obisnuite cu randul, asa, ca la gradinita. Dar sa ne facem de cap asa, macar de 2 ori pe an!



iar celalat e , evident, ploaia! :)

putin independenti caci mergem singuri dar inca lipiti de mama si tata, inca muscam (mai mult eu), o crestere fizica rapida fata de anul trecut, galagiosi si plini de viata, dornici de a descoperi cat mai multe, incepem sa intelegem ce e in jurul nostru, stim cu siguranta ce nu vrem, avem chef de joaca si voie buna.si am mai invatat un cuvant nou: "puiu".
am facut si noi 2 ani.

Pauza de la alb. Merg cu 130 la ora spre albastru.
Vama, venim!

Copila fiind ma imaginam la casa mea cu al meu ales si cu ai mei si ai lui veniti in vizita. Si uite cum se concretizeaza. De Paste mi s-a adunat familia la masa.
Ai mei ne-au vazut casuta pentru prima data. Nu e gata. Este inca de lucru, mai e de decorat si spart. Dar e a noastra.
M-am pregatit din timp sa fac o masa gustoasa dar si frumoasa pentru a-mi rasfata mamicile si pentru a-i satura pe tatici. M-am decis sa fie ceva diferit. Si am ales peste si branzeturi. De pe google, din auzite, din combinatiile mele a iesit asa:
Antreuri: bruscheti cu somon afumat, cu pesto si rosii cherri, pate de peste, salata de ton cu porumb in cupe de coaja de lamaie, felii de grau expandat cu crema de unt si icre daneze, frunze de salata umplute cu crema de urda, smantana si curry, sfecla cu felii de branza, platou cu brie cu fructe uscate si mango, oua de prepelita, pasta de avocado, surimi, fishfingers.
Mai apoi, mult mai apoi caci se cerea imperios o pauza, am servit orez cu legume mexicane sau legume simple precum brocoli, varza de Bruxelles, ciuperci cu fructe de mare, inele de calamar si scoici. Am servit cu sosuri de usturoi, de hrean, tzatziki si cu andive.
Am feliat, tocat si aranjat un platou cu fructe pe care mai apoi le-am imbracat pe rand in haine de gala de ciocolata. Cu aparatul de fondue pe masa, cu ciocolata ce se topea in liniste si in unt in vazul tuturor la foc nici prea mare, nici prea mic, ne infingeam cu pasiune fructele pe furculite si le tavaleam fara zgarcenie in crema ce se unduia cu mare curaj in fata noastra.
Masa am imbracat-o in mantie alba, servetele albe de bumbac le-am infasurat si legat cu dantela alba. In coji de oua am avut plantat grau verde, iar in altele erau flori albe proaspete. In suporturi albe de oua am pus oua rosii, iar pe fiecare servet statea culcata cate o lalea rosie.

Am petrecut frumos. Am fost la biserica, am luat lumina, am impartit cadouri.
Au fost momente frumoase. Mi-a lipsit doar Andra.

Si nu pot sa-l uit pe tata cum in Gara de Nord ii multumea in parte fiecarui taximetrist ce ii propunea un drum cu taxi si ii spunea politicos ca nu e cazul.
Daca mergi in gara si ii vezi pe toti taximetristii cum se bat in oferte si cum nimeni nu ii baga in seama, nu le arunca nici macar o privire daca nu sunt interesati de un taxi, intelegi gestul lui tata.

Fridayish Chocolatish Muffinsish

la multi ani Nichi!

Faptul ca avem nevoie de drama in viata noastra pentru a functiona in parametrii normali nu mai e o noutate. Ca drama asta o cautam si o vrem pentru ca prea mult bine inseamna rau si ca unii spun ca fara asta nu am sti sa apreciem ceea ce avem e deja dovedit stiintific de fiecare dintre noi in experimentele pe care viata le intreprindre cu noi coordonand.
Dar, ca in orice lucru, dincolo de nevoie e placere.
In toata suferinta si durerea ne gasim satisfactie. E greu de acceptat si digerat asta. Dar adevarat.
Gandindu-ma la fostele relatii, imi dau seama ce imi lipseste. Fluturii in stomac? Emotie legata de primul sarut? Neah....Ceea ce imi lipseste e perioada de dupa separarea sufletelor, de zilele confuze si sentimentele opuse, de nesiguranta si planuri marete de un nou inceput.
Ma ingrioreaza un lucru doar. Aproape ca exclud cu totalitate posibilitatea de a mai trece printr-o separare. Si ma intreb: n-o sa mai am parte de astfel de sentimente?
Hmmm.....

Ma voi hrani in schimb cu blogurile scrise de astfel de oameni. Scriu atat de bine. Asta pentru ca o fac cu sufletul si fara cenzura. Pentru ca in astfel de momente iti lasi inima dezvelita, la vedere si esti, poate pentru prima data, sincer. Esti in transa, in alta stare, alt nivel si alta lume. Rea sau buna, depinde de perspectiva, sublima pentru unii, iad pentru altii.
Si www.soulblog.ro e primul lucru ce imi vine in minte.
Nu a mai scris de mult......cred ca a ajuns si el definitiv si irevocabil in lumea celor iubiti.

ce faci atunci cand minti atat de mult si usor incat ajungi si tu sa crezi sincer si sa traiesti in lumea pe care ti-ai creat-o?

Mai mult decat oricand am pofta de NOU. Mi-e dor de cuvantul INCEPUT. Si de emotiile ciudate aduse odata cu el si de anxietatea si frica de NECUNOSCUT.
Ma obosesc oamenii din jurul meu ce traiesc in aceeasi rutina, ce cred in chestii exacte si se ghideaza dupa reguli. Imi vine sa le strig sa priveasca dincolo de peretii pe care isi scrijelesc cu unghia formule. Traiesc in lumea lor plina cu teorii si teoreme si PIERD putin cate putin TOT!
Si pentru tot ce imi pare rau este ca ma tin si pe mine prizoniera in experimentul asta al lor. Caci azi cu egoism si indiferenta spun ca azi e vorba de MINE.
Si mai mult decat oricand am pofta de NOU. Si straniu dar cuvantul INCEPUT nu ma sperie. Caci ma simt LIBERA si gata sa o iau de la capat de zeci de ori.
Si poate o sa o fac.


Let my heart go
Or let this heart be still

sendVIS :)

Am fost la Ateneu. Pentru prima data. Nu pot sa spun decat....wow.
Parca un pic mi-as fi dorit sa fi crescut in Bucuresti sa fi avut parte de asa ceva. Doar un pic.
Ascultand cum oamenii aia grozavi ii aduc pe scena pe Haydn, Mozart si Beethoven prin vioara, pian si violoncel, am inteles inca o data ce inseamna frumosul pe care Dumnezeu l-a lasat pe pamant.
Iar sala mi s-a parut ca o regina pe care o privesti doar cate putin pe furis si sfios si care pur si simplu te face sa iti doresti sa pui pe tine cele mai bune vesminte in semn de respect.

Weekendul asta am ales sa fac o detoxifiere, a trupului, a mintii. Vine primavara cu a ei prospetime si parca tare bine mi-ar prinde si mie.
Am inceput cu cele trupesti. Asa ca am gatit supa crema de morcovi cu portocale, legume cu peste, am baut nectar si am mancat numai iaurt si fructe. Am iesit in parc cu rolele, la gimnastica.
Pentru partea cealalta am ales teatru, opera si mult citit.
Maine e ziua de teatru. La teatru e fascinant totul, insa momentul cand aplauzele inunda sala te face sa traiesti o experienta unica, ca si cum pentru o clipa tot respectul, aprecierea si mai presus de toate recunostinta s-au adunat acolo pentru a fi impartite de oameni; iar oamenii le pot oferi doar impreunandu-si mainile.

E buna detoxifierea asta. Poate ar trebui sa o incerc putin si pentru suflet.

Ce-mi mai place luna asta!
O meritam din plin. Pentru ca numai noi stim sa fim tari si atat de fragede in acelasi timp, sa plangem si sa radem ca nebunele! Pentru ca daruim viata si pentru ca suntem incurcate si dam putin farmec oricarui lucru. Pentru ca primavara vine mai repede cand noi zambim si florile sunt mai frumoase cand sunt in mainile noastre.

Mi-am umplut camera cu florile pe care le-am primit. Le-am asezat pe categorii, pe culori si dupa miros. Mi-am pus o floare la ureche si mi-am vazut de treaba prin casa asa. Si cel mai mult...am daruit flori femeilor.

Iar pentru mama, pentru ca e asa departe, nu am flori, dar am cateva versuri:

"mama-i cantec,
mama-i soare,
mama-i dulce alinare,
mama-i zambet,
mama-i vis,
mama-i floare de cais.
mama-i raza,
mama-i dor,
mama-i aripa in zbor,
mama-i toate cate sunt,
e iubire pe pamant!"

Parca alegem zilele astea. Dar nu. Si uite Dragobetele ne-a adus patul de dormitor.
Azi m-am trezit in patul cel nou si mare. Am tras draperiile si apoi am lenevit. Fiind duminica am fi rasfoit ziarele, dar suntem in 2011 asa ca rasfoim blogurile, fiecare de pe laptopul lui. Apoi vom lua micul dejun la pat...vom face salata de vinete si paine prajita cu creme bonjour si brie. Si uite... melodia ce o ascult acum in timp ce scriu despre patul nostru e Bed for love. Nici pe asta n-am ales-o. E random.
It's our bed for love where my fears turn into endless kisses.

De cand ma stiu, n-am avut timp sa ma opresc sa iau mai mult de o gura de aer. Imi bagam putin oxigen proaspat in plamani si apoi...gata, la lupta!
Uite, acum vin si spun: AM TIMP!
M-am oprit din caruselul asta ce se invartea cu o viteza ametitoare. Am pasit incet pe pamant si am reinceput sa ma bucur de ce imi place.
Si uite-ma ajunsa la o faza in viata la care, vorba Alinei...."as mai sta".
Am jobul ideal. E drept, visele mele devin acum scurtmetraje caci ceasul suna ceva (mult) mai devreme.....dar...e perfect! Ma duc cu drag si spor, iubesc fiecare clipa petrecuta cu copiii. Simt ca ofer, simt ca las ceva in urma mea. Iar eu ma dezvolt si cresc parca tot putin cate putin in fiecare ziulica. E un job ce ma provoaca, ce ma lasa sa imi folosesc la maxim creativitatea si unde invat intr-un mod asa cum imi place mie..deloc conventional. E treaba serioasa si am responsabilitati. Dar imi place.
Dupa job sunt absolut libera.
Asa ca citesc. Citesc mult. Imi era dor de asta. Petrec vreme prin librarii si iau acasa carti singure si le ofer eu un camin pe rafturile mele si in suflet.
Apoi gatesc. Adoooor sa fac asta. Asa ca citesc bloguri de gatit si mai incerc ceva nou. Imi place cand miroase casa a drojdie si placinta si pizza. Mai lucrez inca la painica de casa.
Din cand in cand mai handmade-uiesc un cercelus, o brosa. Mai rar, dar inca.
Mai nou pictez. Nu ca as avea talent, dar imi place. Asa ca pictez mese, vaze, oglinzi. Si apoi le dau. Pe toate.
Merg la teatru. Des. Asta imi lipsea cu adevarat.
Suntem in faza de decorat casuta asa ca petrec timp in magazinele de constructii. Si bineinteles ca sunt ikea, bam boo si sarra blu addicted ceea ce inseamna o gasca de tmp pe acolo. Si o casa plina de cosuri si cosulete, borcanele de condimente, de biscuiti, lumanarele si altele. Asa ca micile decoratii interioare sunt noul meu deliciu din ultimul timp.
Ies des. Bere cu prietenii, vizite, pe la concerte, adunari la jocuri, evenimente si cu multe altele inainte!
Am timp si de sport. Mai ies la alergat, role....aaa...si cam atat!
Si muzica cat cuprinde! "Friends" fara numar (de fapt..cu numar..inca 2 sezoane) si filme bune! Timp pentru o veritabila vanatoare de haine si ocazii pentru scos in marea societate pe toate.
Am si ceva planuri si noi proiecte. Vreau sa imi iau(intr-un final) carnetul de A, vreau masina de cusut!
Ce sa spun....AM TIMP! Doamne si ce imi mai place!

De Valentine's Day ne-am cumparat prima mobila din casuta noastra. Si uite asa am mai mobilat un pic incaperile dragostei noastre.
Nu cred in Valentine's Day dar cred in iubire!
Happy Furniture's Day!!!!!

Astazi orasul meu de suflet este in doliu. Si sufletul meu odata cu el.
Am vazut la stiri pe toate programele oameni din oras. De obicei ii vad pe strada, la cumparaturi sau seara la un suc. De obicei sunt veseli, zambesc sau doar preocupati cu ganduri sau prieteni. Azi i-am vazut la stiri urlandu-si durerea, plangandu-si suferinta si cu inima zdrobita. Baietii, sotii sau fratii lor au murit.
Explozie in mina.
Dincolo de jocurile politice de care se vorbeste la stiri...de vinovati...de compensatiile materiale oferite familiilor... cine le intelege suferinta?
Am crescut in orasul asta. Vedeam cum minerii se duc la "sut", ii vedeam cum autobuzul ii intoarce. Aveau contur negru la ochi asa cum iti lasa creionul dermatograf...doar ca era carbunele. Vedeam nevestele lor sau mamele care ii asteptau la fereastra. Stiam povestile lor, stiam cum isi impart mancarea - "suplimentele" in mina, stiam cum se aduna la o bere dupa sut. Stiam ce greu e schimbul 4 cand lucrezi noaptea in mina, stiam ce greu e schimbul unu cand lucrezi de la 4 dimineata. Stiam infatisarea minelor, stiam mirosul carbunelui.
Cand intri in subteran, stii doar ca intri, nu daca si iesi.
Tata a lucrat la mina. Nu a intrat in subteran, nu a fost miner, insa mina e mina. In schimb avea o lampa de miner, ma jucam cu ea uneori.
Imi amintesc cum de fiecare data cand pleca aveam grija sa ii dau un pupic, aveam grija si ma tineam treaza cand era de noapte sa nu il ratez. Imi amintesc cum mama il astepta uitandu-se dupa el pe geam cu 10 minute inainte sa ajunga autobuzul.
Astazi 5 femei si-au asteptat in zadar la fereastra sotii. 4 copii nu isi vor mai vedea tatal. 1 copil se va naste fara tata.
Orasul e in doliu. Si sufletul meu la fel.
Astazi...astazi minerii nu au avut "Noroc Bun".

Dragostea este mai puternica decât moartea.
Chiar daca as cunoaste limbile oamenilor si ale îngerilor, daca nu as avea dragoste, glasul Meu ar suna ca o tingire goala de alama. Chiar daca as spune ce va veni si as cunoaste toate secretele si toata întelepciunea, si chiar daca as avea credinta puternica precum furtuna care ridica muntii din locul lor, dar nu as avea dragoste, Eu nu as fi nimic. Si chiar daca as da toate bunurile Mele pentru a-i hrani pe saraci si as da tot focul pe care l-am primit de la Tatal Meu, dar nu as avea dragoste, nu as fi de folos în nici un fel. Dragostea este rabdatoare. Dragostea nu este invidioasa, nu lucreaza rau, nu cunoaste mândrie, nu este aspra si nici egoista; este înceata la mânie si nu nascoceste nici o rautate; ea nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de dreptate. Dragostea apara totul, dragostea crede totul, dragostea spera totul, dragostea suporta totul si niciodata nu se epuizeaza; doar limbile vor înceta si cunoasterea va dispare. Pentru ca avem adevarul în parte si avem dreptate în parte si gresim în parte. Dar când deplinatatea perfectiunii va veni, tot ceea ce este partial va deveni Totul. Când omul era copil, el vorbea ca un copil, întelegea ca un copil, gândea ca un copil; dar când a devenit om, el a dat deoparte toate lucrurile copilaresti. Acum vedem prin ceata si prin afirmatii întunecoase. Acum cunoastem partial, dar când vom fi venit în fata lui Dumnezeu nu vom mai cunoaste în parte, ci exact asa cum am fost învatati de El. Si acum, ramân acestea trei: credinta, speranta si dragoste, dar cea mai mare dintre acestea este dragostea.


Pentru Florin, Antonio, Alberto, Ani, Ema, Alexandra si Andrei care vorbesc ca un copil, inteleg ca un copil, gandesc ca un copil.
Multumesc pentru dragostea voastra pura, neconditionata, divina.
Fara voi glasul meu suna ca o tingire goala de alama.
Va iubesc si asa voi face si mai departe.

Bilant 2010
Dincolo de examene, nopti nedormite, boli, gripe si infectii si o mare dezamagire... anul asta mi-am gasit casa...am ajuns acasa.
Am terminat facultatea, mi-am vizitat marea in mod repetat, am avut curaj sa imi fac breton si am ajuns in sfarsit la Folk You, m-am imbatat rau pentru prima data, am picat, am avansat in ale jobului etape, am gatit intens, am mai iesit un pic din tara, am calarit, am atins un nou varf, am fost cu colinda, mi-am petrecut pentru prima data Craciunul departe de casa, am facut loc altor copii in viata mea, am devenit matusa iar si de data asta de 2 ori, am devenit dependenta de "Friends", n-am fost in tabara dupa ceva ani buni, am cheltuit mai mult, am citit mai mult, am iesit la teatru foarte mult, am mai lucrat la limbile altor meleaguri si m-am mai maturizat o leaca, am daruit, m-am bucurat....am trait si bineinteles ca am iubit!
A fost un an bun!

Sarut, zambeste citind si dezvelind pe rand randurile
Vino'n lumea mea unde versuri modeleaza gandurile
Te iau din nou de mana sa te plimb printr-o poveste
Personajul principal stim amandoi cine este :)
Da! Tu! Uite, aici, acum, singura in rol de muza
Radiezi culori in versuri ce nu se pot reda pe panza
Picurand totusi pe foaie alcatuiesc o creatie
Pe care noi jucam in teatrul de imaginatie
Priveste plaja din Vama, de amintiri e presarata
Cum as putea sa uit unde te-am vazut prima data
Sau cum ne-am privit amandoi plini de bucurie
Cand tu erai mami si Betty'mi zice "tati" mie
Zambetele schimbate cand mergeam unde vroiam
Imaginea ta - privind in jos de pe Transfagarasan
Aceeasi mare linistita vazuta la bulgari in port
Noi doi adormind de'atatea ori imbratisati in cort
Cum am uitat impreuna in acelasi timp de scoala
Cum te incalzeam la piept incercata de raceala
Si uite, petrecem impreuna inca un Craciun
Si ne facem amandoi un viitor mult mai bun
Poate nu as fi putut sa iti spun atatea'n fata
Esti cel mai frumos cadou in fiecare dimineata
Daca sufletu-i o cana, mi-l umpli de bucurie
Iti multumesc ca m-ai facut sa cred iar in magie!

24.12.2010