in urma cu ceva timp am renuntat sa ma mai numesc un copil. pot spune ca metamorfoza s-a infaptuit si m-am transformat usor si cu grija intr-o femeie. da, o femeie care iubeste.
mi-am incheiat socotelile cu copilaria, mi-am retrait-o in simulari si mi-am luat adio de la ea in conditii pasnice. o singura afacere insa a ramas neincheiata: inghetata polar.
imi aminteam forma ei - ca pachetul de unt si gustul divin. atat! ca era de vanilie, ciocolata nu stiu. stiu doar ca era spectacol!
am oftat mult dupa ea si am incercat sa gasesc oameni care au cunoscut-o si pe care i-a sedus si apoi parasit precum a facut cu mine. voiam sa-mi mai vars din durere, sa ma inteleaga cineva si sa-mi aline dorul. nu am gasit. am povestit in stanga si in dreapta de ea, in sate si orase. nimeni nu auzise si nu vazuse nimic.
ajunsese o iluzie, o inghetata morgana si pentru o vreme ajunsesem sa cred ca de fapt e un rod al imaginatiei mele, o plasmuire a eului meu pentru a trece mai usor peste momentele din copilarie cand tata nu ma lasa sa mananc nimic inghetat. si cand adevarul incepeam sa il cred, cand inghetata era acceptatat ca un mecanism de aparare al eului, cand gandul imi era impacat si eu resemnata - iat-o: in frigiderul din supermarket! in acelasi pachet in forma de unt, cu acelasi nume, cu aceeasi consistenta de se topeste jumate si o lingi de pe degete si ambalaj!
am luat din fiecare aroma cate una; vanilie, ciocolata si banane. vanilie! asta era cea pe care o cautam ca o nebuna. bineinteles ca am mancat-o de pe degete, de pe ambalaj si de pe mine.
as minti daca as spune ca de atunci o cumpar si o consum mereu. ar fi un happy end, dar nu e asa.
si totusi.
uite asa mi-am incheiat afacerile cu copilaria, sunt gata. da, stiu...voi fi mereu copilul cuiva, in suflet sunt tot copil si bla bla. eu vorbesc de realitate acum. si realitatea e ca am devenit femeie. femeie gata de a da nastere unui copil. in suflet si in trup. doar ca aleg sa mai astept. dar sunt gata.
oare ce se mai intampla cu Koukou-roukou si Kiss?
mi-am incheiat socotelile cu copilaria, mi-am retrait-o in simulari si mi-am luat adio de la ea in conditii pasnice. o singura afacere insa a ramas neincheiata: inghetata polar.
imi aminteam forma ei - ca pachetul de unt si gustul divin. atat! ca era de vanilie, ciocolata nu stiu. stiu doar ca era spectacol!
am oftat mult dupa ea si am incercat sa gasesc oameni care au cunoscut-o si pe care i-a sedus si apoi parasit precum a facut cu mine. voiam sa-mi mai vars din durere, sa ma inteleaga cineva si sa-mi aline dorul. nu am gasit. am povestit in stanga si in dreapta de ea, in sate si orase. nimeni nu auzise si nu vazuse nimic.
ajunsese o iluzie, o inghetata morgana si pentru o vreme ajunsesem sa cred ca de fapt e un rod al imaginatiei mele, o plasmuire a eului meu pentru a trece mai usor peste momentele din copilarie cand tata nu ma lasa sa mananc nimic inghetat. si cand adevarul incepeam sa il cred, cand inghetata era acceptatat ca un mecanism de aparare al eului, cand gandul imi era impacat si eu resemnata - iat-o: in frigiderul din supermarket! in acelasi pachet in forma de unt, cu acelasi nume, cu aceeasi consistenta de se topeste jumate si o lingi de pe degete si ambalaj!
am luat din fiecare aroma cate una; vanilie, ciocolata si banane. vanilie! asta era cea pe care o cautam ca o nebuna. bineinteles ca am mancat-o de pe degete, de pe ambalaj si de pe mine.
as minti daca as spune ca de atunci o cumpar si o consum mereu. ar fi un happy end, dar nu e asa.
si totusi.
uite asa mi-am incheiat afacerile cu copilaria, sunt gata. da, stiu...voi fi mereu copilul cuiva, in suflet sunt tot copil si bla bla. eu vorbesc de realitate acum. si realitatea e ca am devenit femeie. femeie gata de a da nastere unui copil. in suflet si in trup. doar ca aleg sa mai astept. dar sunt gata.
oare ce se mai intampla cu Koukou-roukou si Kiss?
