2020
Un an ca niciun altul.
Ianuarie - L-am inceput in Anglia. Ajunsi inapoi in Bucuresti, am petrecut timp cu parintii, am fost "ceruti" de nasi
Intoarsa in tara, am participat la petrecerea lui Razvan unde am avut posibilitatea sa imi descarc un pic din furia legata de gasca. Putin si discret, asa ca a mai ramas. Planificat excursia in Roma.
Februarie - Prima zapada pt Ame, intalniri si dans babywearing. Excursie la Sinaia de ziua Andrei, Ame a inceput sa ii spuna Ada. Au inceput stirile despre raspandire corona in Europa, s-a anulat zborul spre Roma
Martie - A inceput pandemia. Si nebunia. Stat in casa mult, gatit si luat masa impreuna, petrecut momente minunate in 3. Ame a inceput sa mearga. Am iesit la padure si in alte locuri mai putin aglomerate si permise pentru vizita in situatia actuala, a raspandirii covid.
Aprilie - Carantina ne-a tinut in casa. Ieseam afara cu portia, 30 min pe zi, cu declaratie si teama. Cu purtat manusi, masti, distantare sociala. Su cu Pastele sarbatorit doar in 3, pentru prima data din cauza asta. Apoi sarbatorit Ame pentru 1 an. Am facut tort si ne-am bucurat impreuna de aceasta zi. A doua zi am plecat spre Uricani.
Mai - o luna acasa, cu aer curat, cu plimbari pe munte, cu flashbackuri din copilarie, cu trait amintiri in casa parintilor prin prisma lui Ame
Iunie - cautari pentru achizitionare casa, citit mult, intors in Bucuresti. Plecat la Fantanele spre finalul lunii pentru vara aceasta.
Iulie - viata simpla la sat, cu picioarele goale prin iarba, cu multa ploaie, mult soare, jucat in curte, plimbari la padure, plimbari cu caii. Vizita lui Radu si a Amaliei. Sfarsit de iulie - vizita la Vatra Dornei, facut trasee montane, vizitat Bucovina.
August - vizita Andra si Robert, plecat la mare si intalnit cu prieteni, hoinarit in Delta Dunarii si plimbat Ame cu barca, trasee in muntii Macin, intors la tara si vizita parintii
Septembrie - plimbare la Piatra Neamt pentru a-l sarbatori pe Cristi, traseu montan, karting. La final de luna ne-am intors la Bucuresti.
Octombrie - nunta Amalia si Radu, nasit. Plecat la Uricani pentru iarna asta si cat a mai ramas din toamna. Sfarsit de octombrie - toxinfectie alimentara, confirmat poxitiv covid.
Noimbrie - Cea mai frumoasa veste primita. Andra va avea un bebe. Plimbari multe pe munte, urcat in Parang de ziua mea cu micuta in marsupiu, plimbat pe muntii Valcan, in Straja, pestera Bolii etc.
Decembrie - Sarbatori in familie. Cumparat schiuri si schiat des in Straja si descoperit partii noi si avansat la schiat.
Am umblat mult anul asta cu casa in spinare. Am simtit ca nu am nevoie de foarte multe si am experimentat viata in afara Bucurestiului. Uitasem cum e. Am redescoperit simplitatea si bunatatea oamnilor. Viata usoara, chiar daca e grea, fara complicatii, cu firescul ei, cu tihna si timp. Am redescoperit timpul, a primit o alta valoare. Iar acum, cand timpul acesta al meu cu Ame, doar noi, e pe sfarsite, parca il vad din nou zburand. Si imi vine sa urlu: Mai stai timpule, mai stai! Mai ai putintica rabdare! Mai lasa-mi un pic fata mica, sa o tin in brate, sa imi mai doarma pe piept, sa mai suga la țățâ, sa mai doarma doar cu "Nani, nani, puiul mamii." Mai stai timpule, ma stai. Lasa-mi fata inca un pic sa mai miroasa a bebelus alaptat, sa ma urmareasca la baie si oriunde as merge in casa, sa ma vrea cu nesaț la citit impreuna povesti, sa ma mai strige Daia si sa ma lase sa o mai port in marsupiu. Mai stai, timpule si apoi iti da-voi un alt bebelus cu care poti alerga in brate, cu care sa te grabesti sa traiesti frumos. Acum, doar fii, nu mai fugi. Lasa-mi fetita inca un ragaz sa o miros, sa o pup, in brate sa o strang. Mai stai, timpule.
Anul 2021 va veni cu schimbari. Eu si Ame vom incepe si reincepe gradinita. De mana, amandoua. Cu bucurie si incredere. Dar pana atunci, mai stai timpule, mai stai. Si poate la vara iti voi mai da un bebelus.
