Si de ar fi si eu sa mor...nu vreau sa va intristati,sa cantati si sa jucati pana-n zori:)
Caci de ar fi sa mor stiu ca nu am regrete si..nothing else matters.
Stiu ca mi-am trait viata nebuneste,ca am fost libera chiar daca m-am ghidat dupa cateva reguli proprii caci ele mi-au dat de fapt libertate,stiu ca mi-am scris cei 21 de ani si mi-am facut o istorie a vietii,o poveste de spus unui necunoscut in tren,
intamplari de povestit la foc cu prietenii,pilde si fabule de dat copiilor,momente si schite de spus nepotilor.
Caci printre poze,brichete,scoici,inimi,bratari,carti si ceasuri privesc si stiu ca am facut tot ce mi-am dorit,am visat si am facut doar ce am vrut.Caci da,sunt rasfatata si fac doar ce vreau dar bine e rasfatata cum sunt sa nu am regrete.
Copil inca nu am facut,dar am fost dintotdeauna mama.
Casa nu am construit dar mi-am cautat mereu locul meu sa il numesc "acasa".
Copac...copac am plantat...i-am sapat groapa,mi-am murdarit mainile infingandu-i radacinile...am pus apa..si ceva dragoste.
Si da...am trait...21 de ani de iubire,sperante,vise, frica,zambete, naivitate, incertitudini,inocenta,puritate,suferinta,incercari,iluzii,teama,alergat,ridicat,continuat,nesiguranta,sacrificiu,satisfactie,provocari,panica,liniste,agitatie,caldura,frig...emotii,puritate,fericire,dragoste.
Si da...am trait pentru mine caci am stiut sa traiesc si pentru altcineva.
Si da..am ales mareu ce am crezut ca e bine dincolo de orice mandrie si prejudecata,
dincolo de riscuri,dincolo de urmari.
Si de-o fi si eu sa mor....mor impacata...si ce poate cineva sa vrea mai mult de atat de la moarte?Liniste..si oameni care ma vor privi in gand din cand in cand iar eu...voi fi aproape de voi.
hidratare
Stateam si ma asteptam ca EL sa ma faca iar sa alerg.Dar nu...nu...EL m-a chemat sa inot...cu EL.
Iar mai tarziu cand eu am inotat si EL ma cauta pe pod....m-a vazut inotand...si a sarit in apa dupa mine.
Si ma ineaca in fiecare zi.
Iar mai tarziu cand eu am inotat si EL ma cauta pe pod....m-a vazut inotand...si a sarit in apa dupa mine.
Si ma ineaca in fiecare zi.
Go Julieta,go!Or just stay....
Acum stau.Stau asa de ceva zile si voi mai sta cateva.Si e bine.
M-a speriat intotdeauna ideea de a sta.Ma gandeam la asta ca la un esec.Si cum mi-e frica de esec n-am stat cam de mult.Nici nu cred ca am stat vreodata de cand am invatat sa fac diferenta intre a sta si a merge.De fapt...alergat...caci eu asta am facut mereu...am alergat....
Mereu timpul meu era impartit si planificat,intotdeauna prindeam trenul in ultimul minut,timp pt masa nu prea stiu sa fi avut,nu imi amintesc cand am folosit ultima data verbul "a se plictisi" referindu-ma la mine si ma gandesc de fapt daca l-am folosit vreodata,nu mai stiu cum e doar sa pierzi timpul,sa freci menta,sa stai.
Acum mi-am facut timp pentru mine.Chiar daca e dedicat altora o parte mare din el,totusi e timp pentru mine.E timpul sa nu fac nimic.Si facand nimic fac de fapt mai mult decat am facut in tot crosul asta la care particip de atata vreme.Caci uneori nu trebuie sa alergi pentru a face ceva...uneori statul semnifica actiune.
Asa ca am hotarat sa imi fac timp pentru altceva dar cred ca de fapt altcineva a hotarat pentru mine caci copil rasfatat si iubit sunt.Asa ca stiu bine ca El a decis ca a venit vremea pentru mine sa ma opresc o clipa pentru a putea privi...pentru a putea vedea ca si altcineva priveste...ma priveste.
Este un timp pentru toate si acum e timpul LUI.Asa ca renunt la tot pentru putina vreme,iau o pauza pentru trait,imi iau concediu de visat.
Si nu mi-e frica sa stau chiar daca stau mai mult decat mi-am propus sa o fac,stau mai pasiv.Pentru ca atunci cand stau pot face lucruri pe care altfel nu le-as fi facut.Atunci cand te opresti din alergat poti observa ceea ce pana atunci abia zareai.Iar cel mai bun lucru la stat este ca poti sa iti asculti si inima.
Si de mi se parea proasta Julieta care isi petrecea o zi intreaga stand degeaba doar visand si asteptand numarand orele si minutele sa si-l vada pe Romeo si de o apreciam pe Estella cu ale ei mari sperante caci se juca cu dragostea si destinul si-l scria singura.....tare se mai schimba omul..sau opinia lui...caci tare o admir pe Julieta ca a stiut sa primeasca iubirea in viata ei,sa nu ii fie frica de ea,sa o aprecieze la timpul potrivit...sa traiasca si sa moara pentru a trai....
M-a speriat intotdeauna ideea de a sta.Ma gandeam la asta ca la un esec.Si cum mi-e frica de esec n-am stat cam de mult.Nici nu cred ca am stat vreodata de cand am invatat sa fac diferenta intre a sta si a merge.De fapt...alergat...caci eu asta am facut mereu...am alergat....
Mereu timpul meu era impartit si planificat,intotdeauna prindeam trenul in ultimul minut,timp pt masa nu prea stiu sa fi avut,nu imi amintesc cand am folosit ultima data verbul "a se plictisi" referindu-ma la mine si ma gandesc de fapt daca l-am folosit vreodata,nu mai stiu cum e doar sa pierzi timpul,sa freci menta,sa stai.
Acum mi-am facut timp pentru mine.Chiar daca e dedicat altora o parte mare din el,totusi e timp pentru mine.E timpul sa nu fac nimic.Si facand nimic fac de fapt mai mult decat am facut in tot crosul asta la care particip de atata vreme.Caci uneori nu trebuie sa alergi pentru a face ceva...uneori statul semnifica actiune.
Asa ca am hotarat sa imi fac timp pentru altceva dar cred ca de fapt altcineva a hotarat pentru mine caci copil rasfatat si iubit sunt.Asa ca stiu bine ca El a decis ca a venit vremea pentru mine sa ma opresc o clipa pentru a putea privi...pentru a putea vedea ca si altcineva priveste...ma priveste.
Este un timp pentru toate si acum e timpul LUI.Asa ca renunt la tot pentru putina vreme,iau o pauza pentru trait,imi iau concediu de visat.
Si nu mi-e frica sa stau chiar daca stau mai mult decat mi-am propus sa o fac,stau mai pasiv.Pentru ca atunci cand stau pot face lucruri pe care altfel nu le-as fi facut.Atunci cand te opresti din alergat poti observa ceea ce pana atunci abia zareai.Iar cel mai bun lucru la stat este ca poti sa iti asculti si inima.
Si de mi se parea proasta Julieta care isi petrecea o zi intreaga stand degeaba doar visand si asteptand numarand orele si minutele sa si-l vada pe Romeo si de o apreciam pe Estella cu ale ei mari sperante caci se juca cu dragostea si destinul si-l scria singura.....tare se mai schimba omul..sau opinia lui...caci tare o admir pe Julieta ca a stiut sa primeasca iubirea in viata ei,sa nu ii fie frica de ea,sa o aprecieze la timpul potrivit...sa traiasca si sa moara pentru a trai....
te cunosc
Imi traiesc existenta si mi-o fac viata...asta stiu sa fac si asta fac acum mai mult decat oricand.
Fericiea e a mea acum mai mult decat oricand si pentru prima data nu ma sperie si nu fug de ea.
Simplitatea e a ta...eu o complic.
Puritatea ne descrie.
Suflete bune avem.
Privirea o ai tu.Eu vin cu limba.
Totul in jur ramane la fel cand suntem...nimic nu dispare caci stiu sa ma bucur de tine si printre oameni si blocuri,pe strazi si festivaluri...totul in jur ramane la fel...doar noi suntem putin altfel
Ne pasa si ne doare.
Fugim amandoi,stam amandoi chiar daca o facem pe rand....caci celalalt nu o face cu noi,o face pentru noi...caci competitii nu exista,sustinere da...iar scopul alergaturii e oprirea cu ale ei miracole....iar scopul statului e pastrarea acelui loc unde se sta asa de bine...o fi acasa.
Ascultam impreuna,tot asa si stim.
Eu ma speri,tu ma lasi asa un pic si apoi imi vorbesti.
Eu sunt inca rasfatata si orgolioasa....tu ma rasfeti fara sa-mi alimentezi orgoliul.
Tu ai copilaria,eu am maturitatea...sau e invers?
Avem ratiune dar functionam cu iubire.
Stim sa fim noi,stim sa fim si eu sau tu.
Stim sa tacem pentru a intelege.
Stim cum arata dragostea,am vazut cum arata durerea.
Ne citim pe dos,pe spate,inchisi.
Esti raspuns la incertitudinile mele.
Te cunosc atat de bine dar tu tot ma surprinzi.
Ne lasam purtati de val caci Vama cu ale ei valuri purtatoare e a noastra.
M-ai lasat sa sarut buze gresite pentru a stii cand pe ale tale le musc ca sunt cele de mine bune.
Mi-ai fost apa si pielea mi-ai hidratat-o.
Ti-am aratat ca dragostea pluteste in aer.
M-ai dus acasa.
Ti-am aratat copiii..camera mea rosie...
M-ai certat,m-ai invatat.
M-ai facut sa spun ca am nevoie de imbratisare.
M-ai strigat mama fara sa stii ca pe cartea de identitate a sufletului asa sunt trecuta.
M-ai invatat sa ofer.
M-ai lasat si altora pentru a ma avea doar tu.
Ti-am dat o palma pentru a te mangaia apoi si m-ai lasat sa o fac chiar daca palma tindea spre pumn.
Si da...m-ai invatat sa inchid ochii.
Si stii...vad mai bine cand ii tin inchisi...te vad mai bine...te vad...esti;esti tu.
Fericiea e a mea acum mai mult decat oricand si pentru prima data nu ma sperie si nu fug de ea.
Simplitatea e a ta...eu o complic.
Puritatea ne descrie.
Suflete bune avem.
Privirea o ai tu.Eu vin cu limba.
Totul in jur ramane la fel cand suntem...nimic nu dispare caci stiu sa ma bucur de tine si printre oameni si blocuri,pe strazi si festivaluri...totul in jur ramane la fel...doar noi suntem putin altfel
Ne pasa si ne doare.
Fugim amandoi,stam amandoi chiar daca o facem pe rand....caci celalalt nu o face cu noi,o face pentru noi...caci competitii nu exista,sustinere da...iar scopul alergaturii e oprirea cu ale ei miracole....iar scopul statului e pastrarea acelui loc unde se sta asa de bine...o fi acasa.
Ascultam impreuna,tot asa si stim.
Eu ma speri,tu ma lasi asa un pic si apoi imi vorbesti.
Eu sunt inca rasfatata si orgolioasa....tu ma rasfeti fara sa-mi alimentezi orgoliul.
Tu ai copilaria,eu am maturitatea...sau e invers?
Avem ratiune dar functionam cu iubire.
Stim sa fim noi,stim sa fim si eu sau tu.
Stim sa tacem pentru a intelege.
Stim cum arata dragostea,am vazut cum arata durerea.
Ne citim pe dos,pe spate,inchisi.
Esti raspuns la incertitudinile mele.
Te cunosc atat de bine dar tu tot ma surprinzi.
Ne lasam purtati de val caci Vama cu ale ei valuri purtatoare e a noastra.
M-ai lasat sa sarut buze gresite pentru a stii cand pe ale tale le musc ca sunt cele de mine bune.
Mi-ai fost apa si pielea mi-ai hidratat-o.
Ti-am aratat ca dragostea pluteste in aer.
M-ai dus acasa.
Ti-am aratat copiii..camera mea rosie...
M-ai certat,m-ai invatat.
M-ai facut sa spun ca am nevoie de imbratisare.
M-ai strigat mama fara sa stii ca pe cartea de identitate a sufletului asa sunt trecuta.
M-ai invatat sa ofer.
M-ai lasat si altora pentru a ma avea doar tu.
Ti-am dat o palma pentru a te mangaia apoi si m-ai lasat sa o fac chiar daca palma tindea spre pumn.
Si da...m-ai invatat sa inchid ochii.
Si stii...vad mai bine cand ii tin inchisi...te vad mai bine...te vad...esti;esti tu.
casatoria...inainte si dupa
De cand ma stiu am auzit barbati ce se plang de enigmele femeilor,de toanele lor,de lipsa lor de stabilitate;totul incheindu-se cu celebra replica:"Cine le mai intelege pe femei?"
Corect.Nici eu nu ma inteleg in cele mai multe cazuri si Dumnezeu mi-e martor ca sunt femeie.
Dar problema nu este aceasta...problema este ca eu ma intreb cum poti vedea paiul din ochii altuia de barna din ochii tai?
Caci intrebarea mea e "A existat cineva sa ii inteleaga pe barbati?"
Toata tineretea si-o petrec incercand sa aduca marea in desert pentru femeia pe care o vor pana o duc pe ea in desert luand-o de sotie.Caci dupa nunta perioada de impresionat s-a terminat oficial si adio serenade sub balcon.
Tot inainte de nunta sunt fascinati ca au gasit o femeie cu care pot vorbi si faptul ca pe langa frumusete "ai ce vorbi cu ea" ii da pe spate.Dar ciudat cum calitatea asta se transforma in defect odata cu cuvantul "Da".Caci din ore petrecute doar ascultand-o pe ea cum zicea el ca ar sta devin ore petrecute auzind cum se plange de o colega de la servici,de soacra,de problemele ei existentiale in cele cateva minute cand isi opreste bormasina mentala caci trebuie sa ii mai ceara o portie din felul doi.
Inainte...ar face orice sa isi petreaca mai mult timp cu ea...dupa...ar face chiar orice sa isi petreaca mai mult timp cu ea...departe de el.
Inainte se chinuie tare sa faca impresie buna la soacra...dupa...isi mai vad soacra cand sotia nu a ajuns de la job si nu e nimic gatit.
Inainte sunt preocupati de copii...dupa..sunt atat de preocupati de copii incat se ingrijesc de viitorul lor si i-ar trimite la toate cursurile,taberele si jocurile posibile toata ziua.Iar daca tabara e in Africa e si mai bine.
Inainte adora sa se uite la filme impreuna...dupa...adora serile de film in doi caci asa poate trage un pui de somn fara ca ea sa observe caci ea e ocupata sa planga fiecare biet suflet inecat de pe Titanic si asta dureaza.
Inainte ar fi dat orice sa ramana la ea peste noapte...dupa da orice sa ramana sorasa la ea peste noapte ca uite asa mai doarme si el singur in sufragerie fara sa i se tina morala.
Inainte...ar fi cheltuit oricat pentru a-i face surpriza o calatorie intr-un loc special...dupa...ar cheltui tot pentru a-i face surpriza o calatorie intr-un loc unic...pe Luna.
Inainte...ar renunta la fumat datorita ei...dupa...mai mult...s-ar apuca de fumat din cauza ei.
Inainte...ii spune o data pe luna o poezie..dupa...ii spune in fiecare seara o poveste.
Inainte...o ia noaptea in oras si ii prezinta prietenii....dupa...ii aduce direct acasa pietenii noaptea.
Inainte...o ajuta sa se descalte...dupa...o incalta el direct.
Inainte e gelos pe prietene cand le acorda prea mult timp...dupa...le e recunoscator.
Inainte ar fi mers dupa ea pana la capatul pamantului...dupa...ar fi mers dupa ea pana la capatul pamantului sa se asigure ca ala e capatul
Inainte s-ar trezi la orice ora sa o vada...dupa s-ar trezi la orice ora sa n-o vada.
Asa ca..tinand cont de ceea ce se intampla "inainte" si "dupa" nu cred ca vreau sa stiu raspunsul la intrebarea ce ii pune in ipostaza incurcata pe barbati...caci parca nu as vrea sa inteleg.
Acest text nu este un pamflet si trebuie tratat ca atare.
Corect.Nici eu nu ma inteleg in cele mai multe cazuri si Dumnezeu mi-e martor ca sunt femeie.
Dar problema nu este aceasta...problema este ca eu ma intreb cum poti vedea paiul din ochii altuia de barna din ochii tai?
Caci intrebarea mea e "A existat cineva sa ii inteleaga pe barbati?"
Toata tineretea si-o petrec incercand sa aduca marea in desert pentru femeia pe care o vor pana o duc pe ea in desert luand-o de sotie.Caci dupa nunta perioada de impresionat s-a terminat oficial si adio serenade sub balcon.
Tot inainte de nunta sunt fascinati ca au gasit o femeie cu care pot vorbi si faptul ca pe langa frumusete "ai ce vorbi cu ea" ii da pe spate.Dar ciudat cum calitatea asta se transforma in defect odata cu cuvantul "Da".Caci din ore petrecute doar ascultand-o pe ea cum zicea el ca ar sta devin ore petrecute auzind cum se plange de o colega de la servici,de soacra,de problemele ei existentiale in cele cateva minute cand isi opreste bormasina mentala caci trebuie sa ii mai ceara o portie din felul doi.
Inainte...ar face orice sa isi petreaca mai mult timp cu ea...dupa...ar face chiar orice sa isi petreaca mai mult timp cu ea...departe de el.
Inainte se chinuie tare sa faca impresie buna la soacra...dupa...isi mai vad soacra cand sotia nu a ajuns de la job si nu e nimic gatit.
Inainte sunt preocupati de copii...dupa..sunt atat de preocupati de copii incat se ingrijesc de viitorul lor si i-ar trimite la toate cursurile,taberele si jocurile posibile toata ziua.Iar daca tabara e in Africa e si mai bine.
Inainte adora sa se uite la filme impreuna...dupa...adora serile de film in doi caci asa poate trage un pui de somn fara ca ea sa observe caci ea e ocupata sa planga fiecare biet suflet inecat de pe Titanic si asta dureaza.
Inainte ar fi dat orice sa ramana la ea peste noapte...dupa da orice sa ramana sorasa la ea peste noapte ca uite asa mai doarme si el singur in sufragerie fara sa i se tina morala.
Inainte...ar fi cheltuit oricat pentru a-i face surpriza o calatorie intr-un loc special...dupa...ar cheltui tot pentru a-i face surpriza o calatorie intr-un loc unic...pe Luna.
Inainte...ar renunta la fumat datorita ei...dupa...mai mult...s-ar apuca de fumat din cauza ei.
Inainte...ii spune o data pe luna o poezie..dupa...ii spune in fiecare seara o poveste.
Inainte...o ia noaptea in oras si ii prezinta prietenii....dupa...ii aduce direct acasa pietenii noaptea.
Inainte...o ajuta sa se descalte...dupa...o incalta el direct.
Inainte e gelos pe prietene cand le acorda prea mult timp...dupa...le e recunoscator.
Inainte ar fi mers dupa ea pana la capatul pamantului...dupa...ar fi mers dupa ea pana la capatul pamantului sa se asigure ca ala e capatul
Inainte s-ar trezi la orice ora sa o vada...dupa s-ar trezi la orice ora sa n-o vada.
Asa ca..tinand cont de ceea ce se intampla "inainte" si "dupa" nu cred ca vreau sa stiu raspunsul la intrebarea ce ii pune in ipostaza incurcata pe barbati...caci parca nu as vrea sa inteleg.
Acest text nu este un pamflet si trebuie tratat ca atare.
viata bate filmul
Intotdeauna mi-am trait viata ca intr-un film.
Am constientizat-o atunci cand cineva mi-a spus-o.
Dar nu...eu nu mi-am trait viata ca intr-un film...eu mi-am trait-o asemeni multor filme.
De mica am fost Veronica.Pentru ca aveam coditele ei de par cret si rochita colorata si oamenii imi spuneau ca seman cu ea.Dar pofta de viata e ceea ce ne face la fel.. credinta in vise,cercul de prieteni,momentele de egoism.Insa dincolo de orice, inocenta ne aseamana.
Adolescenta mi-am gasit-o in Amelie,fata preocupata de a face ceva pentru ceilalti, fata care cauta iubirea de care fuge in acelasi timp si care isi gaseste fericirea in lucruri marunte.
Am fost si baiatul din "Pay it forward" in adolescenta si am incercat sa o dau mai departe.
Am jucat in multe filme in perioada in care am iubit si altfel.Am fost Sophie din "Love me if you dare" caci fara provocari nu am putut trai.Am fost Meredith din "Grey's Anatomy" pentru puterea de a renunta la mandria ei pentru a-i cere sa o aleaga pe ea.Am fost Sara din "Sweet November" caci mi-am ales baieti si barbati pe care i-am lasat sa traiasca dupa visele mele pana au mai crezut ei din nou in ale lor.
Am fost "Masinistul" Reznik caci mi-am negat realitatea.Sunt Cecilia din "Atonement" pentru ca stiu sa depasesc orice prejudecata si sa ma las dusa de val atunci cand e vorba de EL.Am fost fiecare nebun din "Zbor deasupra unui cuib de cuci".Sunt Patch Adams caci nu imi plac lucrurile clasice,sobre;adopt nonconformismul incercand sa fac o lume putin mai buna.Sunt Mike si Sulley din "Monsters Inc" caci cred ca putem obtine ceea ce vrem fara sa ii ranim pe ceilalti,fara sa ii facem sa planga."The pursuit of hapiness" este dovada clara a credintei mele ca nimic nu se intampla fara motiv si trebuie doar sa asteptam sa aflam sensul momentelor de durere.Sunt Coffey caci aparentele mele pot insela si daca se intampla risc sa pasesc pe "Green Mile".Sunt Noah din "Notebook" pentru ca pentru El intotdeauna ma voi intoarce."Hitch" caci ii pot fura meseria.Sunt Joel din "Eternal Sunshine of the Spotless Mind" caci niciodata nu mi-am negat iubirea desi dupa dezamagire tentatii au existat.Precum Viktor stiu sa improvizez si sa ma adaptez atunci cand viata ma blocheaza in "Terminal".Creez iluzii...si asta poate ma face "The Illusionist"."Deja Vu"...caci mi se intampla tot mai des.Sunt Pita din "Man on fire" caci reusesc sa trec de armura fiecarei inimi."If Only"..caci invat sa traiesc fiecare zi ca si cum alta nu va mai fi.Am "A Beautiful Mind" caci imi constientizez nebunia precum John."Memento" caci ma descopar mereu."Sliding Doors" imi ofera raspuns pentru vesnica si obsedanta mea intrebare "dar daca.....?"A walk to remember" caci cliseele de care ma feresc atat de mult sunt bune uneori.Fac show precum Truman caci imi traiesc si imi scriu viata,dar dincolo de asta exista si un regizor ce intervine cand incerc sa ii schimb radical cursul.Sunt Hall trecut de faza "shallow" pentru ca atunci cand ma trezesc din vraja frumusetii interioare stiu sa stau in continuare indiferent de greutatea consecintelor."Trainspotting" caci si mie imi place heroina chiar daca folosesc alt fel de heroina.Sunt "The kite runner" Hassan caci apreciez prietenia si stiu sa fac sacrificii pt prieteni chiar daca au un caracter unilateral."Donnie Darko" pentru ca explicatiile incurca.Sunt Preston caci as renunta la Prozium pentru a-mi regasi "Equilibrium".Buscapé si Dadinho caci lupta pentru a-si indeplini visul chiar si dincolo de "City of God",chiar daca visul e un cosmar.Sunt Lisa pentru ca stiu sa evit atunci cand el vrea mai mult si aleg mereu "Carari intortocheate"."El Orfanato" pune in centru ideea ca voi fi alaturi de copiii mei mai presus de orice.Numele filmului este cu siguranta sugestiv.
"88 minutes'...desi cred ca am ceva mai mult.Sunt Holly ce ia un "Mic dejun la Tiffany's" doar pentru 'little black dress'.Voi fi privita de ochi precum cei ai lui Jamal de catre "Vagabondul milionar" al meu .
Sunt Skeeter caci "Bedtime Stories" pe care mi le ziceam singura pentru a nu adormi s-au transformat in povesti reale ce ma mentin treaza,vie.
Cred ca ma regasesc in fiecare film bun sau prost si cred ca toti ne regasim in filme mai mult sau mai putin.Important e personajul in care ne regasim sau rolul pe care alegem sa il jucam.Caci scenariul e scris dar avem libertatea de a ne alege personajul pentru care vrem sa dam proba.Problema este atunci cand nu suntem pe platoul de filmare daca stim sau vrem,daca alegem sa continuam sa ne jucam rolul.
Eu am ales sa joc un singur rol,un singur personaj chiar daca atat cele pozitive cat si cele cu mai putine plusuri ma definesc.De fapt,nu joc...traiesc,traiesc rolul caci cu siguranta acum imi traiesc propriul film.Daca va fi unul bun nu stiu,daca va fi comedie,dragoste sau drama nu stiu,daca va fi nominalizat la Oscar nu stiu.....
tot ce stiu e ca acum viata mea e un film.Incerc doar sa ii gasesc si nume.
Am constientizat-o atunci cand cineva mi-a spus-o.
Dar nu...eu nu mi-am trait viata ca intr-un film...eu mi-am trait-o asemeni multor filme.
De mica am fost Veronica.Pentru ca aveam coditele ei de par cret si rochita colorata si oamenii imi spuneau ca seman cu ea.Dar pofta de viata e ceea ce ne face la fel.. credinta in vise,cercul de prieteni,momentele de egoism.Insa dincolo de orice, inocenta ne aseamana.
Adolescenta mi-am gasit-o in Amelie,fata preocupata de a face ceva pentru ceilalti, fata care cauta iubirea de care fuge in acelasi timp si care isi gaseste fericirea in lucruri marunte.
Am fost si baiatul din "Pay it forward" in adolescenta si am incercat sa o dau mai departe.
Am jucat in multe filme in perioada in care am iubit si altfel.Am fost Sophie din "Love me if you dare" caci fara provocari nu am putut trai.Am fost Meredith din "Grey's Anatomy" pentru puterea de a renunta la mandria ei pentru a-i cere sa o aleaga pe ea.Am fost Sara din "Sweet November" caci mi-am ales baieti si barbati pe care i-am lasat sa traiasca dupa visele mele pana au mai crezut ei din nou in ale lor.
Am fost "Masinistul" Reznik caci mi-am negat realitatea.Sunt Cecilia din "Atonement" pentru ca stiu sa depasesc orice prejudecata si sa ma las dusa de val atunci cand e vorba de EL.Am fost fiecare nebun din "Zbor deasupra unui cuib de cuci".Sunt Patch Adams caci nu imi plac lucrurile clasice,sobre;adopt nonconformismul incercand sa fac o lume putin mai buna.Sunt Mike si Sulley din "Monsters Inc" caci cred ca putem obtine ceea ce vrem fara sa ii ranim pe ceilalti,fara sa ii facem sa planga."The pursuit of hapiness" este dovada clara a credintei mele ca nimic nu se intampla fara motiv si trebuie doar sa asteptam sa aflam sensul momentelor de durere.Sunt Coffey caci aparentele mele pot insela si daca se intampla risc sa pasesc pe "Green Mile".Sunt Noah din "Notebook" pentru ca pentru El intotdeauna ma voi intoarce."Hitch" caci ii pot fura meseria.Sunt Joel din "Eternal Sunshine of the Spotless Mind" caci niciodata nu mi-am negat iubirea desi dupa dezamagire tentatii au existat.Precum Viktor stiu sa improvizez si sa ma adaptez atunci cand viata ma blocheaza in "Terminal".Creez iluzii...si asta poate ma face "The Illusionist"."Deja Vu"...caci mi se intampla tot mai des.Sunt Pita din "Man on fire" caci reusesc sa trec de armura fiecarei inimi."If Only"..caci invat sa traiesc fiecare zi ca si cum alta nu va mai fi.Am "A Beautiful Mind" caci imi constientizez nebunia precum John."Memento" caci ma descopar mereu."Sliding Doors" imi ofera raspuns pentru vesnica si obsedanta mea intrebare "dar daca.....?"A walk to remember" caci cliseele de care ma feresc atat de mult sunt bune uneori.Fac show precum Truman caci imi traiesc si imi scriu viata,dar dincolo de asta exista si un regizor ce intervine cand incerc sa ii schimb radical cursul.Sunt Hall trecut de faza "shallow" pentru ca atunci cand ma trezesc din vraja frumusetii interioare stiu sa stau in continuare indiferent de greutatea consecintelor."Trainspotting" caci si mie imi place heroina chiar daca folosesc alt fel de heroina.Sunt "The kite runner" Hassan caci apreciez prietenia si stiu sa fac sacrificii pt prieteni chiar daca au un caracter unilateral."Donnie Darko" pentru ca explicatiile incurca.Sunt Preston caci as renunta la Prozium pentru a-mi regasi "Equilibrium".Buscapé si Dadinho caci lupta pentru a-si indeplini visul chiar si dincolo de "City of God",chiar daca visul e un cosmar.Sunt Lisa pentru ca stiu sa evit atunci cand el vrea mai mult si aleg mereu "Carari intortocheate"."El Orfanato" pune in centru ideea ca voi fi alaturi de copiii mei mai presus de orice.Numele filmului este cu siguranta sugestiv.
"88 minutes'...desi cred ca am ceva mai mult.Sunt Holly ce ia un "Mic dejun la Tiffany's" doar pentru 'little black dress'.Voi fi privita de ochi precum cei ai lui Jamal de catre "Vagabondul milionar" al meu .
Sunt Skeeter caci "Bedtime Stories" pe care mi le ziceam singura pentru a nu adormi s-au transformat in povesti reale ce ma mentin treaza,vie.
Cred ca ma regasesc in fiecare film bun sau prost si cred ca toti ne regasim in filme mai mult sau mai putin.Important e personajul in care ne regasim sau rolul pe care alegem sa il jucam.Caci scenariul e scris dar avem libertatea de a ne alege personajul pentru care vrem sa dam proba.Problema este atunci cand nu suntem pe platoul de filmare daca stim sau vrem,daca alegem sa continuam sa ne jucam rolul.
Eu am ales sa joc un singur rol,un singur personaj chiar daca atat cele pozitive cat si cele cu mai putine plusuri ma definesc.De fapt,nu joc...traiesc,traiesc rolul caci cu siguranta acum imi traiesc propriul film.Daca va fi unul bun nu stiu,daca va fi comedie,dragoste sau drama nu stiu,daca va fi nominalizat la Oscar nu stiu.....
tot ce stiu e ca acum viata mea e un film.Incerc doar sa ii gasesc si nume.
neBUN
Nu mi-a fost niciodata frica sa fiu nebuna.
Nu mi-a fost frica sa risc,sa nu fac ceea ce "trebuie",sa fac fata unei lumi ce mi se impotriveste,sa fiu privita altfel,sa fiu tinta prejudecatilor,sa pierd chestii materiale....nu mi-a fost frica sa aleg cu inima pentru ceva in care am crezut.
Ciudat....cand crezi ceva presupune ca te folosesti de procesele cognitive si drept urmare ar trebui sa actionezi conform lor.Dar nu,cand crezi in ceva e bine sa nu iti mai folosesti ratiunea ci inima si sa actionezi cum ea dicteaza.
Imi ascult inima mai mult ca oricand si Doamne frumos bate...si Doamne cum imi place sa dansez pe muzica ei in timp ce sunt privita...caci ma priveste....si Doamne cum ma face asta fericita.
Am ales sa fiu nebuna si sa las inima sa ma stapaneasca si bine e.
Rationalizata,analizata,comparata,verificata,si incercand sa-i ghicesc exact consecintele,nicio decizie nu iti garanteaza ca vei ramane fara regrete.
Traita...simtita...iubita...decizia luata ma face sa privesc printre poze,amintiri, scrisori,mesaje,diplome,restante si sa stiu ca am ales bine.
Asa ca imi traiesc nebunia si ma bucur de ea la maxim.Sunt recunoscatoare pentru ca pot sa fiu nebuna.
Sunt nebuna si imi traiesc visul.Stiu sa fiu asa si pt altii,nu doar pentru mine...stiu sa fiu nebuna pentru familie,pentru prieteni,pentru oameni pe care nu ii cunosc.Sunt nebuna pentru ca nu vreau regrete,pentru ca imi vreau fericirea in orice moment,pentru ca stiu ca pot face ceva pentru ceilalti,pentru ca merita..merit...meriti...meritati.
Si nu am nevoie de spital pentru a ma trata de asta,am nevoie doar de "acasa".
Si paradoxal,nebunia mea nu vine din pierderea capacitatilor cognitive,a celor ce stimuleaza si regleaza comportamentul...inca o data nebunia vine din inima.
Caci aleg cu inima.
Nu mi-a fost frica sa risc,sa nu fac ceea ce "trebuie",sa fac fata unei lumi ce mi se impotriveste,sa fiu privita altfel,sa fiu tinta prejudecatilor,sa pierd chestii materiale....nu mi-a fost frica sa aleg cu inima pentru ceva in care am crezut.
Ciudat....cand crezi ceva presupune ca te folosesti de procesele cognitive si drept urmare ar trebui sa actionezi conform lor.Dar nu,cand crezi in ceva e bine sa nu iti mai folosesti ratiunea ci inima si sa actionezi cum ea dicteaza.
Imi ascult inima mai mult ca oricand si Doamne frumos bate...si Doamne cum imi place sa dansez pe muzica ei in timp ce sunt privita...caci ma priveste....si Doamne cum ma face asta fericita.
Am ales sa fiu nebuna si sa las inima sa ma stapaneasca si bine e.
Rationalizata,analizata,comparata,verificata,si incercand sa-i ghicesc exact consecintele,nicio decizie nu iti garanteaza ca vei ramane fara regrete.
Traita...simtita...iubita...decizia luata ma face sa privesc printre poze,amintiri, scrisori,mesaje,diplome,restante si sa stiu ca am ales bine.
Asa ca imi traiesc nebunia si ma bucur de ea la maxim.Sunt recunoscatoare pentru ca pot sa fiu nebuna.
Sunt nebuna si imi traiesc visul.Stiu sa fiu asa si pt altii,nu doar pentru mine...stiu sa fiu nebuna pentru familie,pentru prieteni,pentru oameni pe care nu ii cunosc.Sunt nebuna pentru ca nu vreau regrete,pentru ca imi vreau fericirea in orice moment,pentru ca stiu ca pot face ceva pentru ceilalti,pentru ca merita..merit...meriti...meritati.
Si nu am nevoie de spital pentru a ma trata de asta,am nevoie doar de "acasa".
Si paradoxal,nebunia mea nu vine din pierderea capacitatilor cognitive,a celor ce stimuleaza si regleaza comportamentul...inca o data nebunia vine din inima.
Caci aleg cu inima.
pt tine....
Exista 3 categorii de oameni,2 de iubiri si un cuvant ce sta la baza acestora:profunzime.
Desigur...mai este si superficialitate dar nu este de sine statator,nu este independent...exista doar in raport cu profunzimea reprezentand lipsa ei.
In functie de acest criteriu ne ghidam intreaga viata si astfel ne scriem singuri fericirea.Sau ne confruntam cu lipsa fericirii atunci cand lipsa profunzimii este deja lipsa.
O categorie de oameni este caracterizata de superficialitate sau corect spus:lipsa profunzimii.
Sunt oamenii care pun pret pe castig,sunt centrati pe sine iar ceilalti devin importanti doar atunci cand o noua achizitie trebuie sa impresioneze pe cineva,ceilalti fiind doar cei ce trebuie impresionati.
Sunt cei ce asteapta mereu sa li se faca cinste,cei ce nu fac fata unei discutii deschise,cei ce se ascund dupa degete cand gresesc fara sa aiba cea mai mica remuscare ca altcineva suporta consecintele.Sunt cei ce cred ca viata e scurta si trebuie traita intelegand prin asta sa profiti orice ocazie de a-ti folosi trupul,
sunt cei ce te asigura ca nu are rost sa crezi in dragoste ca experienta lor de viata ii face stie mai bine in ce sa crezi tu;te sfatuiesc prieteneste sa inseli tu decat sa fii prostul inselat.Ei judeca intreaga lume prin perspectiva unei singure persoane,renunta la vise,lupte si iubire pentru ca au fost o data dezamagiti,iti spun mereu ca lumea e rea,prietenii sunt pe interes si increderea lor nu o merita oricine.Ei au nevoie de explicatii caci privirile nu spun nimic,trandafirii reprezinta florile perfecte,iar o masina le-ar simplifica viata.
Previzibili...inodori,insipizi,incolori...fericiti.
Nu isi pun prea multe intrebari,nu se ingrijoreaza,ei iau lucrurile asa cum sunt.Dar situatia se schimba cand e vorba de el sau ea caci inexistenta increderii isi spune cuvantul.
Ei se consoleaza cu un "asta e",au mandrie nemarginita si nu stiu sa raspunda gesturilor aparent mici.Ei supravietuiesc si nu traiesc,ei stiu sa spuna "i love you" si nu "te iubesc" chiar si atunci cand o spun in romana.Se pare ca "pui" e persoana de suflet pt toti cei din categoria asta,uneori insa mai apare si 'pisi".Iesirile in parc reprezinta modul de a-si petrece timpul impreuna, parfumurile si papitoii cadourile.Totul e frumos si ca la carte si asta duce la o nunta cu furat mireasa, voal, marturii,scaune acoperite cu saten de aceeasi culoare cu baloanele....si multi trandafiri.Si dupa nunta dragostea mai dureaza 3 ani si apare un copil care e mai puternic decat dragostea lor caci doar el ii mai tine in aceeasi casa chiar daca pt nici unul casa nu e in totalitate "acasa".Si ea ii reproseaza lui ca uita mereu de aniversare,el se va revansa printr-un cadou scump si trandafiri....el ii reproseaza ca s-a ingrasat si ca nu se mai aranjeaza cum o facea inainte sa-l pacaleasca si sa o ia de sotie si ea il invata minte si nu-i mai gateste 2 zile....apoi face 4 feluri de mancare si astfel ii demonstreaza lui ce are la casa si ce nu stie el sa aprecieze.
Alta categorie este reprezentata de oamenii pe care ii caracterizeaza profunzimea insa in acelasi timp au si putina superficialitate.Superficialitatea o folosesc doar pt lucrurile superficiale prin natura lor si nu pt cele devenite astfel,o folosesc uneori si o folosesc in doze mici.O folosesc ca pe o nevoie,o conditie necesara pentru a trai,pentru a fi fericiti.Sunt oamenii buni cu doze mici si necesare de rautate.
Sunt cei ce apreciaza valorile morale,mai au principii,cred inca in lucrurile simple si curate.Traiesc prin iubire,se simt impliniti datorita familiei,apreciaza prieteniile.Ei mai cred in oameni,cred in puterea lor de a face ceva bun pt ceilalti,
cred in sinceritate,in partea buna din fiecare.Se implica,le pasa,ajuta.Nu vor arata niciodata superioritate fata de cineva mai putin norocos,nu evita mizeria,nu se feresc de suferinta.Ei lupta pt ceea ce cred,acorda a doua sansa,continua sa lupte si dupa dezamagire,nu fug de provocari,nu fug de durere.Se autoimbunatatesc dar accepta si ajutor,isi cunosc limitele,tind spre nonconformism,isi pun intrebari si cauta raspunsuri.Impart,iarta,asteapta,cedeaza.
Ei citesc printre randuri,nu explica pt ca privirile vorbesc,simbolurile sunt propozitii,iar gesturile sunt declaratii.Lor nu le e frica sa greseasca,nu se tem de lucrurile complicate iar daca nu sunt asa le complica ei,nu lasa pe altcineva sa le decida felul de a fi,incearca chiar daca esecul ii sperie,muncesc pentru a-si implini visul.Invata din urat,accepta critica pt ca sa creasca,isi accepta greselile.Improvizeaza atunci cand intervine hazardul,raspund la gesturi aparent mici,dau o palma pentru a avea ce mangaia.Nu cauta sa isi satisfaca nevoile
prin altii,nu cer mereu,nu castiga intotdeauna.
Aleg sa isi traiasca viata cum vor atata timp cat libertatea lor nu afecteaza libertatea celorlalti.Aleg sa tachineze atata timp cat nu jignesc.Aleg sa fie reci atata timp cat nu sunt indiferenti.
Iubesc intens si asta ii mentine vii,iar ploaia nu ii uda ci ii spala.Cadourile multe de dat nu inseamna bani multi de cheltuit ci prieteni multi.Lipsa unei masini nu inseamna mai putine gagici agatate ci mai multe lucruri de vazut,mai multi straini de cunoscut.Jobul nu reprezinta un sef enervant si ochi fixati pe un ceas ci munca in echipa,perseverenta,obstacole de depasit.Un ou la 2 persoane nu inseamna mai putin ci ideea de a imparti cu celalalt.Un pat micut pe care isi odihnesc trupul 2 persoane nu inseamna lipsa de comfort ci atingere.A nu avea bani pt haine in trend nu inseamna saracie ci sansa de a nu fi la fel.Lipsa trandafirilor din ocazii speciale nu inseamna dovezi mici de iubire....ci modalitatea de a dovedi iubirea prin iubire.
Categoria oamenilor ce nu cunosc decat semnificatia cuvantului profunzime e foarte mica si sortita nefericirii pt ca da,ei au o soarta.Rolul lor pe pamant este de a-i ajuta pe ceilalti,a-i invata,a-i proteja.Ei nu fac compromisuri,nu au notiunea de "eu".Ei traiesc prin ceilalti sau datorita lor,ei traiesc pentru ca ceilalti traiesc.Ei isi accepta conditia,stiu ca filmul lor se va termina cu "no happyend" si se resemneaza curajosi.Nu isi plang norocul,nu au sclipire in ochi si in zambet si ochii lor privesc adesea pamantul.Ei cearta din priviri,se hranesc din imbratisari dar vad iadul intr-o pata de culoare.Ei stiu tot...stiu mereu cine canta,stiu sa cante doar ca nu joaca.Ei stiu cine e de vina fara sa judece,se regasesc cand e luna plina si stau prea mult in pat.Ei sunt precum ingerii si asta o demonstreaza faptul ca se imbraca in alb chiar daca ploua.Ei sunt oamenii care ne invata sa ne cunoastem fericirea,sa ne-o cautam,sa ne bucuram de ea.Prin nefericirea la care sunt sortiti ei ne aduc noua fericirea.
Asa ca da...sunt 3 categorii de oameni si doar doua de iubiri caci ei nu cunosc iubirea chiar daca inconstient si pueril din cand in cand mai viseaza la asta.
Si un cuvant sta la baza lor si un cuvant ne ghideaza viata:profunzimea...
Desigur...mai este si superficialitate dar nu este de sine statator,nu este independent...exista doar in raport cu profunzimea reprezentand lipsa ei.
In functie de acest criteriu ne ghidam intreaga viata si astfel ne scriem singuri fericirea.Sau ne confruntam cu lipsa fericirii atunci cand lipsa profunzimii este deja lipsa.
O categorie de oameni este caracterizata de superficialitate sau corect spus:lipsa profunzimii.
Sunt oamenii care pun pret pe castig,sunt centrati pe sine iar ceilalti devin importanti doar atunci cand o noua achizitie trebuie sa impresioneze pe cineva,ceilalti fiind doar cei ce trebuie impresionati.
Sunt cei ce asteapta mereu sa li se faca cinste,cei ce nu fac fata unei discutii deschise,cei ce se ascund dupa degete cand gresesc fara sa aiba cea mai mica remuscare ca altcineva suporta consecintele.Sunt cei ce cred ca viata e scurta si trebuie traita intelegand prin asta sa profiti orice ocazie de a-ti folosi trupul,
sunt cei ce te asigura ca nu are rost sa crezi in dragoste ca experienta lor de viata ii face stie mai bine in ce sa crezi tu;te sfatuiesc prieteneste sa inseli tu decat sa fii prostul inselat.Ei judeca intreaga lume prin perspectiva unei singure persoane,renunta la vise,lupte si iubire pentru ca au fost o data dezamagiti,iti spun mereu ca lumea e rea,prietenii sunt pe interes si increderea lor nu o merita oricine.Ei au nevoie de explicatii caci privirile nu spun nimic,trandafirii reprezinta florile perfecte,iar o masina le-ar simplifica viata.
Previzibili...inodori,insipizi,incolori...fericiti.
Nu isi pun prea multe intrebari,nu se ingrijoreaza,ei iau lucrurile asa cum sunt.Dar situatia se schimba cand e vorba de el sau ea caci inexistenta increderii isi spune cuvantul.
Ei se consoleaza cu un "asta e",au mandrie nemarginita si nu stiu sa raspunda gesturilor aparent mici.Ei supravietuiesc si nu traiesc,ei stiu sa spuna "i love you" si nu "te iubesc" chiar si atunci cand o spun in romana.Se pare ca "pui" e persoana de suflet pt toti cei din categoria asta,uneori insa mai apare si 'pisi".Iesirile in parc reprezinta modul de a-si petrece timpul impreuna, parfumurile si papitoii cadourile.Totul e frumos si ca la carte si asta duce la o nunta cu furat mireasa, voal, marturii,scaune acoperite cu saten de aceeasi culoare cu baloanele....si multi trandafiri.Si dupa nunta dragostea mai dureaza 3 ani si apare un copil care e mai puternic decat dragostea lor caci doar el ii mai tine in aceeasi casa chiar daca pt nici unul casa nu e in totalitate "acasa".Si ea ii reproseaza lui ca uita mereu de aniversare,el se va revansa printr-un cadou scump si trandafiri....el ii reproseaza ca s-a ingrasat si ca nu se mai aranjeaza cum o facea inainte sa-l pacaleasca si sa o ia de sotie si ea il invata minte si nu-i mai gateste 2 zile....apoi face 4 feluri de mancare si astfel ii demonstreaza lui ce are la casa si ce nu stie el sa aprecieze.
Alta categorie este reprezentata de oamenii pe care ii caracterizeaza profunzimea insa in acelasi timp au si putina superficialitate.Superficialitatea o folosesc doar pt lucrurile superficiale prin natura lor si nu pt cele devenite astfel,o folosesc uneori si o folosesc in doze mici.O folosesc ca pe o nevoie,o conditie necesara pentru a trai,pentru a fi fericiti.Sunt oamenii buni cu doze mici si necesare de rautate.
Sunt cei ce apreciaza valorile morale,mai au principii,cred inca in lucrurile simple si curate.Traiesc prin iubire,se simt impliniti datorita familiei,apreciaza prieteniile.Ei mai cred in oameni,cred in puterea lor de a face ceva bun pt ceilalti,
cred in sinceritate,in partea buna din fiecare.Se implica,le pasa,ajuta.Nu vor arata niciodata superioritate fata de cineva mai putin norocos,nu evita mizeria,nu se feresc de suferinta.Ei lupta pt ceea ce cred,acorda a doua sansa,continua sa lupte si dupa dezamagire,nu fug de provocari,nu fug de durere.Se autoimbunatatesc dar accepta si ajutor,isi cunosc limitele,tind spre nonconformism,isi pun intrebari si cauta raspunsuri.Impart,iarta,asteapta,cedeaza.
Ei citesc printre randuri,nu explica pt ca privirile vorbesc,simbolurile sunt propozitii,iar gesturile sunt declaratii.Lor nu le e frica sa greseasca,nu se tem de lucrurile complicate iar daca nu sunt asa le complica ei,nu lasa pe altcineva sa le decida felul de a fi,incearca chiar daca esecul ii sperie,muncesc pentru a-si implini visul.Invata din urat,accepta critica pt ca sa creasca,isi accepta greselile.Improvizeaza atunci cand intervine hazardul,raspund la gesturi aparent mici,dau o palma pentru a avea ce mangaia.Nu cauta sa isi satisfaca nevoile
prin altii,nu cer mereu,nu castiga intotdeauna.
Aleg sa isi traiasca viata cum vor atata timp cat libertatea lor nu afecteaza libertatea celorlalti.Aleg sa tachineze atata timp cat nu jignesc.Aleg sa fie reci atata timp cat nu sunt indiferenti.
Iubesc intens si asta ii mentine vii,iar ploaia nu ii uda ci ii spala.Cadourile multe de dat nu inseamna bani multi de cheltuit ci prieteni multi.Lipsa unei masini nu inseamna mai putine gagici agatate ci mai multe lucruri de vazut,mai multi straini de cunoscut.Jobul nu reprezinta un sef enervant si ochi fixati pe un ceas ci munca in echipa,perseverenta,obstacole de depasit.Un ou la 2 persoane nu inseamna mai putin ci ideea de a imparti cu celalalt.Un pat micut pe care isi odihnesc trupul 2 persoane nu inseamna lipsa de comfort ci atingere.A nu avea bani pt haine in trend nu inseamna saracie ci sansa de a nu fi la fel.Lipsa trandafirilor din ocazii speciale nu inseamna dovezi mici de iubire....ci modalitatea de a dovedi iubirea prin iubire.
Categoria oamenilor ce nu cunosc decat semnificatia cuvantului profunzime e foarte mica si sortita nefericirii pt ca da,ei au o soarta.Rolul lor pe pamant este de a-i ajuta pe ceilalti,a-i invata,a-i proteja.Ei nu fac compromisuri,nu au notiunea de "eu".Ei traiesc prin ceilalti sau datorita lor,ei traiesc pentru ca ceilalti traiesc.Ei isi accepta conditia,stiu ca filmul lor se va termina cu "no happyend" si se resemneaza curajosi.Nu isi plang norocul,nu au sclipire in ochi si in zambet si ochii lor privesc adesea pamantul.Ei cearta din priviri,se hranesc din imbratisari dar vad iadul intr-o pata de culoare.Ei stiu tot...stiu mereu cine canta,stiu sa cante doar ca nu joaca.Ei stiu cine e de vina fara sa judece,se regasesc cand e luna plina si stau prea mult in pat.Ei sunt precum ingerii si asta o demonstreaza faptul ca se imbraca in alb chiar daca ploua.Ei sunt oamenii care ne invata sa ne cunoastem fericirea,sa ne-o cautam,sa ne bucuram de ea.Prin nefericirea la care sunt sortiti ei ne aduc noua fericirea.
Asa ca da...sunt 3 categorii de oameni si doar doua de iubiri caci ei nu cunosc iubirea chiar daca inconstient si pueril din cand in cand mai viseaza la asta.
Si un cuvant sta la baza lor si un cuvant ne ghideaza viata:profunzimea...
cand intervine hazardul
M-am crezut mereu scenarist al propriei vieti.Nu am acceptat ideea de soarta de frica sa nu-mi scuz greselile si frica prin asta.Am vrut mereu sa imi construiesc o poveste cu happyend,o poveste ce implica insa si balauri,zmei,sfinte duminici,spani si vrajitoare.Numai pungute cu doi bani nu voiam in povestea mea.Am fost mereu constienta ca dincolo de felul in care aleg sa imi scriu povestea cineva..poate cei de la corectura...poate de la editura...cineva are cuvantul decisiv.Exista cineva care ma lasa sa imi schitez personajele dar El le coloreaza,ma lasa sa imi scriu scenariul dar El il imbunatateste,ma lasa sa aleg cum sa iubesc dar El imi alege omul potrivit pt a reusi sa ii faca fata cantitatii,marimii,intestitatii dragostei mele...omul cu care sa traiesc totul la extrem,aproape de excesiv dar inca in sfera normalului,la limita sacrului si totusi un pic de superficialitate.El are grija sa imi gaseasca omul care e capabil sa vada o singura fata desi priveste zeci,omul care mai crede in lucruri nepatate,cel pt care viata traita nu inseamna curve chiar daca e casatorit, omul care isi gaseste atragatoare femeia cand ea era cateva kilograme ramase dupa nasterea piticului,barbatul al carui umor nu reprezinta glumele facute cu baietii la biliard pe seama nevestei ce sta acasa cu copilul,tatal care atunci cand iese in parc se joaca cu copilul si nu isi citeste ziarul,cel care nu-si ironizeaza sotia cand plange la "Sweet November",cel ce nu ii cere nevestei sa isi vopseasca parul cum ii place lui,cel pt care concediu este asociat cu distractie si atunci cand e doar cu familia.E omul care la petrecerea de burlaci danseaza cu gagicile angajate dar nu se culca cu nici una folosind scuza ca in cateva ore e insurat si nu va mai putea.E omul care nu accepta avansurile colegei sexy de la birou si ii arata poza de pe desktop cu pustanul lui ce il asteapta acasa sa mearga impreuna la basket.E omul pe care un pantalon mulat si ceva piele si buze puternic colorate nu il fac sa isi ascunda verigheta in buzunar.E omul care vede prietenele sotiei asa cum isi vede si prietenii si nu personaje in fantezii.
E barbatul care isi protejeaza femeia de orice ar rani-o,e cel care o lasa libera dar ii stabileste limite,e cel care o doreste indiferent de varsta.E cel pt care copilul nu e un dracusor,e cel ce bea o bere cu baiatul lui si il lasa sa poarte blugii rupti si parul lung.E barbatul care nu isi face soacra hoasca batrana,e cel ce nu prefera laptopul in locul unei plimbari cu ea,e cel care o pupa atunci cand vine..cand pleaca.
E barbatul ce crede cu toata fiinta lui in dragostea adevarata,in suflete pereche,in casatorie ca legatura sfanta si pe viata,in suflete curate,in copii,in oameni buni, in chimia dintre oameni,in privire,in povesti,in fericirea venita din simplitatea vietii,in ceilalti,in el,in mine..in noi.
E barbatul care isi protejeaza femeia de orice ar rani-o,e cel care o lasa libera dar ii stabileste limite,e cel care o doreste indiferent de varsta.E cel pt care copilul nu e un dracusor,e cel ce bea o bere cu baiatul lui si il lasa sa poarte blugii rupti si parul lung.E barbatul care nu isi face soacra hoasca batrana,e cel ce nu prefera laptopul in locul unei plimbari cu ea,e cel care o pupa atunci cand vine..cand pleaca.
E barbatul ce crede cu toata fiinta lui in dragostea adevarata,in suflete pereche,in casatorie ca legatura sfanta si pe viata,in suflete curate,in copii,in oameni buni, in chimia dintre oameni,in privire,in povesti,in fericirea venita din simplitatea vietii,in ceilalti,in el,in mine..in noi.
inchid ochii caci l-am gasit
Dragostea este explicatia prezentei mele printre pamanteni.Altfel...as fi zeita.
Dragostea ma distruge,ma doare,ma stapaneste.
Dar dragostea ma face sa renasc...sa ma transform din nou in zeita pentru ca apoi sa iau parte la ceva divin.
Fara dragoste nu as fi eu...fara dragoste ma pot transforma in simpla vietuitoare... fara dragoste as fi doar trup si putina ratiune.
Nu as sti ce altceva sa fac daca n-as iubi.Nu as sti sa fiu eu...nu mi-as mai justifica existenta.
Ca orice femeie care iubeste si pierde iubirea as deveni explicatie pt umilinta.Caci atunci cand pierzi dragostea te pierzi pe tine.Si ajungi sa nu mai crezi in tine,sa nu te recunosti cand propria reflectie ti-o privesti,incetezi sa mai visezi.Visezi in continuare... dar nu te mai vezi printesa si print calare pe motor negru nu crezi ca vreodata te va mai gasi.Asa ca visezi in continuare...dar crezi ca sunt doar vise,nu mai ai putere si curaj sa incerci sa le traiesti,iar uneori...uneori te temi sa te mai vezi si actor in visul tau.Si uiti sa te privesti in oglinda sa-ti vezi chipul frumos si cu prea putine riduri pt a renunta la vise.Iar daca iti faci curaj sa te privesti,nu te mai recunosti si tare iti place chipul ce te priveste,tare plin de senzualitate,feminitate si frumusete e...si bine ar fi de ai stii ca e al tau.
Dar nu chipul ti-e strain.Caci valorile,principiile si tot in ce mai credeai cand altceva in afara de credinta nu aveai ti-e acum strain.Si uiti ca de fapt tu esti zeita...si ajungi aproape sa te vinzi pe tine cu tot cu chipul tau frumos si credinta ta....doar trupul nu ti-l vinzi desi uneori un gand te bate.Si te scoti la vanzare...pt o cafea...si tu nici macar nu bei cafea.
Faramiturile ce au mai ramas din tine nu te lasa sa fii om rau...caci cateva faramituri de om bun vor castiga mereu in fata raului tot.Si in unele momente mai ceri si un biscuite la cafea,uneori vrei sa o bei din servicii din palate caci te mai crezi uneori printesa;dar nu cafeaua ti-e grija...caci cafeaua tie nu ti-a placut niciodata asa ca nici nu o vei bea probabil...grija ti-e fraierul care ti-o da caci si asta ti-a indulcit-o cu cateva lingurite din sufletul lui.Si Doamne cum iti mai faci tu griji de sufletul fraierului...caci sufletul tau de mult nu mai are nevoie de griji si linguritele sunt doar picaturi intr-o cascada pentru tine.
Dar fraiera esti si tu si sufletul tau tu nu il pui pe lingurite,de obicei il servesti pe tava.Asa ca vrei sa vezi cum e sa fii smecher…cum e sa bei cafele cu suflet si sufletul sa ti-l tii cald in cuptor caci pe tava se mai raceste…vrei sa uiti de principii…de credinte…de iubire…de tine. Vrei sa fii desteapta caci proasta prea mult ai fost…vrei sa te scufunzi in minciuna si mizerie…vrei sa renunti la tine…si nu te mai poti salva…si alegi sa iti modifici scenariul pt filmul tau si sa il transformi in poveste clasica de Hollywood.
Dar uneori nu ne scriem noi scenariul.Sau il scriem dar omul care matura platoul de filmare schimba intersectia personajelor.Si brusc povestea devine captivanta,brusc aflam sensul pe care nu-l intelegeam…si intrebarea “ce caut eu in viata mea?!?” pe care ai gandit-o atat de des in ultimul timp devine expresia “welcome to my life”.Si i-o spui prietenilor caci acum esti iar tu…i-o spui lui..si ti-o spui in special tie. Pentru ca tu ai fost plecata pt un timp din viata ta…si ti-ai lasat un alter ego impulsiv sa ia deciziile….Si de mult asteapta el asta caci tocmai impulsiv nu e,dovada stand planurile atent elaborate si bine ascunse. Si pe cand egoul inconstient si razbunator se pregateste sa preia controlul… cand el decide sa iti arda ultimul petec de moralitate si compasiune….cand disperarea mai are un pic si devine un mod de viata…cand esti la un pas de a-ti vinde sufletul si iubirea ta curata si divina pt o cafea amara…..atunci apare EL. Si da…e calare..calare pe motorul lui negru .Si da…ma salveaza…ma salveaza de mine caci la un pas eram sa fiu trasa in groapa lor…doua maini de ma mai trageau reuseau sa ma faca a lor…reuseau sa ma faca sa le accept indiferenta,prefacatoria,parsivitatea,parvenirea…
Cand toti ma trageau in groapa,cand nici eu nu am mai avut rabdare si putere sa mai lupt,cand imi cautam funie se ies ca deja ma vedeam cazuta…dar atunci a venit el si m-a salvat.
El era singurul pe care am vrut sa-l trag in groapa cu mine caci pana atunci pe toti ii feream,el a fost singurul care m-a cunoscut sarutand buze gresite,el a fost singurul pentru care nu m-am facut frumoasa,el m-a cunoscut cu parul cret,el nu m-a vazut alergand,el e prost cum altul nu voi mai gasi si stie ca si eu sunt la fel,el ma place si cu si fara cercei si ma va placea si tunsa scurt,el e acru pt nevoia mea de dulce,el m-a invatat iar semnificatia increderii,el m-a pus cu botul pe labe,el e imprevizibil,el se stramba si isi face codite cu rite,el poarta geaca de piele si haine aiurea caci nu are nevoie de compensatii,el imi venereaza fiecare fir de par si bucatica de piele,el e copil caci inima imi spune dar si eu sunt copil caci ratiunea lui ii spune,el stie ca iubirea se consuma la intensitate inalta pana la nori si totul in jur dispare si isi pierde importanta cand suntem noi,el stie sa ma priveasca si doar din privirea lui ma simt protejata,el e primul al carui tricou il port pe pielea incinsa de buze potrivite,el imi intelege muzica si prietenii,el stie sa ma tina in brate,el e singurul pt care am simtit ca poate sa-mi fie EL si am avut nevoie de cateva ore sa o vad desi el imi cerea rabdare,el stie sa imi dea libertate pt a ma intoarce la el,el ma duce in Vama sa eliberam fluturii ce ii tineam prizonieri in camera mea rosie,el imi face viata film si nu mi-o mai traiesc ca in filme caci ma ajuta sa imi scriu propriul film,el mi-a dat lumea mea nebuna peste cap si doar pe el pot sa il descriu atat cand nu mi-o cere fara sa-l fi cunoscut cum e printre pamanteni,el e singurul copil caruia nu-I plac jucariile,el imi intareste credinta in dragostea divina,el ma face sa-mi traiesc la maxim secundele,el stie sa imi inchida ochii atunci cand ma saruta…caci l-am gasit.
Si nu...nu mi-am gasit nasul....mi-am gasit sotul.:)
Dragostea ma distruge,ma doare,ma stapaneste.
Dar dragostea ma face sa renasc...sa ma transform din nou in zeita pentru ca apoi sa iau parte la ceva divin.
Fara dragoste nu as fi eu...fara dragoste ma pot transforma in simpla vietuitoare... fara dragoste as fi doar trup si putina ratiune.
Nu as sti ce altceva sa fac daca n-as iubi.Nu as sti sa fiu eu...nu mi-as mai justifica existenta.
Ca orice femeie care iubeste si pierde iubirea as deveni explicatie pt umilinta.Caci atunci cand pierzi dragostea te pierzi pe tine.Si ajungi sa nu mai crezi in tine,sa nu te recunosti cand propria reflectie ti-o privesti,incetezi sa mai visezi.Visezi in continuare... dar nu te mai vezi printesa si print calare pe motor negru nu crezi ca vreodata te va mai gasi.Asa ca visezi in continuare...dar crezi ca sunt doar vise,nu mai ai putere si curaj sa incerci sa le traiesti,iar uneori...uneori te temi sa te mai vezi si actor in visul tau.Si uiti sa te privesti in oglinda sa-ti vezi chipul frumos si cu prea putine riduri pt a renunta la vise.Iar daca iti faci curaj sa te privesti,nu te mai recunosti si tare iti place chipul ce te priveste,tare plin de senzualitate,feminitate si frumusete e...si bine ar fi de ai stii ca e al tau.
Dar nu chipul ti-e strain.Caci valorile,principiile si tot in ce mai credeai cand altceva in afara de credinta nu aveai ti-e acum strain.Si uiti ca de fapt tu esti zeita...si ajungi aproape sa te vinzi pe tine cu tot cu chipul tau frumos si credinta ta....doar trupul nu ti-l vinzi desi uneori un gand te bate.Si te scoti la vanzare...pt o cafea...si tu nici macar nu bei cafea.
Faramiturile ce au mai ramas din tine nu te lasa sa fii om rau...caci cateva faramituri de om bun vor castiga mereu in fata raului tot.Si in unele momente mai ceri si un biscuite la cafea,uneori vrei sa o bei din servicii din palate caci te mai crezi uneori printesa;dar nu cafeaua ti-e grija...caci cafeaua tie nu ti-a placut niciodata asa ca nici nu o vei bea probabil...grija ti-e fraierul care ti-o da caci si asta ti-a indulcit-o cu cateva lingurite din sufletul lui.Si Doamne cum iti mai faci tu griji de sufletul fraierului...caci sufletul tau de mult nu mai are nevoie de griji si linguritele sunt doar picaturi intr-o cascada pentru tine.
Dar fraiera esti si tu si sufletul tau tu nu il pui pe lingurite,de obicei il servesti pe tava.Asa ca vrei sa vezi cum e sa fii smecher…cum e sa bei cafele cu suflet si sufletul sa ti-l tii cald in cuptor caci pe tava se mai raceste…vrei sa uiti de principii…de credinte…de iubire…de tine. Vrei sa fii desteapta caci proasta prea mult ai fost…vrei sa te scufunzi in minciuna si mizerie…vrei sa renunti la tine…si nu te mai poti salva…si alegi sa iti modifici scenariul pt filmul tau si sa il transformi in poveste clasica de Hollywood.
Dar uneori nu ne scriem noi scenariul.Sau il scriem dar omul care matura platoul de filmare schimba intersectia personajelor.Si brusc povestea devine captivanta,brusc aflam sensul pe care nu-l intelegeam…si intrebarea “ce caut eu in viata mea?!?” pe care ai gandit-o atat de des in ultimul timp devine expresia “welcome to my life”.Si i-o spui prietenilor caci acum esti iar tu…i-o spui lui..si ti-o spui in special tie. Pentru ca tu ai fost plecata pt un timp din viata ta…si ti-ai lasat un alter ego impulsiv sa ia deciziile….Si de mult asteapta el asta caci tocmai impulsiv nu e,dovada stand planurile atent elaborate si bine ascunse. Si pe cand egoul inconstient si razbunator se pregateste sa preia controlul… cand el decide sa iti arda ultimul petec de moralitate si compasiune….cand disperarea mai are un pic si devine un mod de viata…cand esti la un pas de a-ti vinde sufletul si iubirea ta curata si divina pt o cafea amara…..atunci apare EL. Si da…e calare..calare pe motorul lui negru .Si da…ma salveaza…ma salveaza de mine caci la un pas eram sa fiu trasa in groapa lor…doua maini de ma mai trageau reuseau sa ma faca a lor…reuseau sa ma faca sa le accept indiferenta,prefacatoria,parsivitatea,parvenirea…
Cand toti ma trageau in groapa,cand nici eu nu am mai avut rabdare si putere sa mai lupt,cand imi cautam funie se ies ca deja ma vedeam cazuta…dar atunci a venit el si m-a salvat.
El era singurul pe care am vrut sa-l trag in groapa cu mine caci pana atunci pe toti ii feream,el a fost singurul care m-a cunoscut sarutand buze gresite,el a fost singurul pentru care nu m-am facut frumoasa,el m-a cunoscut cu parul cret,el nu m-a vazut alergand,el e prost cum altul nu voi mai gasi si stie ca si eu sunt la fel,el ma place si cu si fara cercei si ma va placea si tunsa scurt,el e acru pt nevoia mea de dulce,el m-a invatat iar semnificatia increderii,el m-a pus cu botul pe labe,el e imprevizibil,el se stramba si isi face codite cu rite,el poarta geaca de piele si haine aiurea caci nu are nevoie de compensatii,el imi venereaza fiecare fir de par si bucatica de piele,el e copil caci inima imi spune dar si eu sunt copil caci ratiunea lui ii spune,el stie ca iubirea se consuma la intensitate inalta pana la nori si totul in jur dispare si isi pierde importanta cand suntem noi,el stie sa ma priveasca si doar din privirea lui ma simt protejata,el e primul al carui tricou il port pe pielea incinsa de buze potrivite,el imi intelege muzica si prietenii,el stie sa ma tina in brate,el e singurul pt care am simtit ca poate sa-mi fie EL si am avut nevoie de cateva ore sa o vad desi el imi cerea rabdare,el stie sa imi dea libertate pt a ma intoarce la el,el ma duce in Vama sa eliberam fluturii ce ii tineam prizonieri in camera mea rosie,el imi face viata film si nu mi-o mai traiesc ca in filme caci ma ajuta sa imi scriu propriul film,el mi-a dat lumea mea nebuna peste cap si doar pe el pot sa il descriu atat cand nu mi-o cere fara sa-l fi cunoscut cum e printre pamanteni,el e singurul copil caruia nu-I plac jucariile,el imi intareste credinta in dragostea divina,el ma face sa-mi traiesc la maxim secundele,el stie sa imi inchida ochii atunci cand ma saruta…caci l-am gasit.
Si nu...nu mi-am gasit nasul....mi-am gasit sotul.:)
seringi de fericire
Sunt momente in care simti fericirea atat de mult incat te sperii.Sunt momente in care ai nevoie de un ac infipt adanc in vena pe unde sa curga cateva grame de fericire caci amenintator de multa curge prin vene si inima ta e inca mica.
Sunt scurte momentele acestea dar periculoase.Asa ca iti cauti repede acul pe care nici nu apuci sa il dezinfectezi de graba sa-l vezi cum iti soarbe din fericirea ce iti ameninta echilibrul.
Si sunt momente in care fericirea curge in supradoze prin vene fara sa simti nevoia de a elimina cateva grame din ea.De fapt...ai atatea ace infipte in atatea vene...si fericirea iti iese din corp printr-o seringa infipta in mana dar aceeasi fericire iti patrunde prin alta din picior.Este o retea deloc pusa la punct,un circuit al fericirii tale in corp,seringile gazduiesc doar ceea ce nu mai poate trupul sa-ti accepte.De ti-ar fi trupul mai greu poate mai mult loc fericirea ar avea.Dar ai seringile.
Daca ma vezi cu seringi infipte nu crede ca imi injectez o doza desi simptome vei observa.Seringi...fericire..insomnie.Atunci cand ajung sa le am pe toate astea cat se poate de legal nu ma face decat sa imi doresc sa caut alte seringi pentru a-mi intepa venele caci atunci cand aleg sa nu dorm o noapte doar pt a trai fiecare clipa din starea de fericire,gandul nu mi-e decat la apropierea zilei mele perfecte de a muri....si perfecta e cu motor...iar eu inca nu-l am...asa ca imi intep venele cu seringi... pt ca e prea multa si asta nu-mi suna bine.
Cica tristetea e a mea.Cica tristetea din ochi ma face unica.
Eu....Zambesc.Rad.Sunt fericita.Mereu.Si caut tristetea.
Pt ca nu vreau fericire cu iz de superficial....fericirea mea va fi curata.
Si trupul o va suporta caci ea imi va ferici si trupul.
Seringi nu voi folosi caci de va fi excesiva,fericirea mi se va evapora prin pori si va imbata toti cei ce o vor respira in juru-mi.
Acum...imi infig seringi caci prin vene numai fericire curata imi va trece....asa ca mai infig o seringa.
Seringi cu fericire dau...nu e curata pentru mine...si eu...eu imi curat venele....si astept.
Sunt scurte momentele acestea dar periculoase.Asa ca iti cauti repede acul pe care nici nu apuci sa il dezinfectezi de graba sa-l vezi cum iti soarbe din fericirea ce iti ameninta echilibrul.
Si sunt momente in care fericirea curge in supradoze prin vene fara sa simti nevoia de a elimina cateva grame din ea.De fapt...ai atatea ace infipte in atatea vene...si fericirea iti iese din corp printr-o seringa infipta in mana dar aceeasi fericire iti patrunde prin alta din picior.Este o retea deloc pusa la punct,un circuit al fericirii tale in corp,seringile gazduiesc doar ceea ce nu mai poate trupul sa-ti accepte.De ti-ar fi trupul mai greu poate mai mult loc fericirea ar avea.Dar ai seringile.
Daca ma vezi cu seringi infipte nu crede ca imi injectez o doza desi simptome vei observa.Seringi...fericire..insomnie.Atunci cand ajung sa le am pe toate astea cat se poate de legal nu ma face decat sa imi doresc sa caut alte seringi pentru a-mi intepa venele caci atunci cand aleg sa nu dorm o noapte doar pt a trai fiecare clipa din starea de fericire,gandul nu mi-e decat la apropierea zilei mele perfecte de a muri....si perfecta e cu motor...iar eu inca nu-l am...asa ca imi intep venele cu seringi... pt ca e prea multa si asta nu-mi suna bine.
Cica tristetea e a mea.Cica tristetea din ochi ma face unica.
Eu....Zambesc.Rad.Sunt fericita.Mereu.Si caut tristetea.
Pt ca nu vreau fericire cu iz de superficial....fericirea mea va fi curata.
Si trupul o va suporta caci ea imi va ferici si trupul.
Seringi nu voi folosi caci de va fi excesiva,fericirea mi se va evapora prin pori si va imbata toti cei ce o vor respira in juru-mi.
Acum...imi infig seringi caci prin vene numai fericire curata imi va trece....asa ca mai infig o seringa.
Seringi cu fericire dau...nu e curata pentru mine...si eu...eu imi curat venele....si astept.
m-am indra(p)ostit de tine
Ma indragostesc de cateva ori pe zi.Niciodata serios.Intotdeauna superficial.
Si sunt rece.Asa imi ziceti toti.Rece...rece cu voi.
Nu sunt rece.Asa arata indiferenta.Urasc indiferenta.
Nu e indiferenta.Eu nu sunt indiferenta.Doar ca nici implicata nu sunt.
Iubesc.Imi consum iubirea pana sufletul descarcat trece in stand-by.Doar ca nu cu voi...bateriile voastre sunt pline.Si mi-o incarc si eu apoi.Iau si de la voi..putin de la fiecare.Si rapid sufletul mi-e iar pe cont propriu.Full battery cand am piticii prin preajma.
Imi investesc caldura in orice altceva in afara de voi.
Imi impart dragostea intre cei mai nebanuiti destinatari.
Ofer caldura cersetorilor,zambete traficantilor de marij,imbratisari oamenilor umiliti, priviri celor fara speranta.
Nu sunt rece.
Tu esti de vina.Nu esti nici destinatar nabanuit,nici om iubit.
De tine doar m-am indragostit.
Asa ca te sarut de cateva ori si te las.
Nu ma intreba de ce nu te privesc,de ce nu te ating....nu ma lua de mana si daca o faci nu te intreba de ce alunec usor din mana ta...nu ma imbratisa..nu-mi spune ca sunt frumoasa..pe gat nici mana,buzele sau respiratia nu vreau sa-ti simt....nu-mi povesti de tine..nu ma intreba de mine...nu te certa cu mine...nu fi indiferent... caci nici eu nu sunt.Sunt doar rece..stiu...dar stii...nu iubesc..sunt doar indragostita de tine.Si tot ce vreau e sa te sarut si apoi sa te las.
Imi pasa asa ca am grija sa nu doara.Pentru tine..caci pentru mine nu stiu cum sa o fac.Nu incerca prea mult sa ma pastrezi..nu vei putea...si nici nu trebuie sa o faci.
M-am indragostit de tine.Nu esti primul azi dar de ceilalti nu am avut timp...acum e pauza si esti tu aici...pe tine am timp sa te sarut.Ma lasi?Te mai sarut o data si apoi te las.Ma lasi?Ma lasi sa te sarut si sa te las?Pentru ca m-am indragostit de tine.Rece...
EL ma lasa sa sarut buze gresite...stie...si stii...tu ai buze gresite.
Asa ca lasa-ma...lasa-ma sa te sarut si sa te las.De tine m-am indragostit.Lasa-ma sa te sarut si sa te las si lasa-ma...lasa-ma sa o caut pana o gasesc,lasa-ma sa cotrobai pamantul tot pana imi gasesc iubirea.
Si sunt rece.Asa imi ziceti toti.Rece...rece cu voi.
Nu sunt rece.Asa arata indiferenta.Urasc indiferenta.
Nu e indiferenta.Eu nu sunt indiferenta.Doar ca nici implicata nu sunt.
Iubesc.Imi consum iubirea pana sufletul descarcat trece in stand-by.Doar ca nu cu voi...bateriile voastre sunt pline.Si mi-o incarc si eu apoi.Iau si de la voi..putin de la fiecare.Si rapid sufletul mi-e iar pe cont propriu.Full battery cand am piticii prin preajma.
Imi investesc caldura in orice altceva in afara de voi.
Imi impart dragostea intre cei mai nebanuiti destinatari.
Ofer caldura cersetorilor,zambete traficantilor de marij,imbratisari oamenilor umiliti, priviri celor fara speranta.
Nu sunt rece.
Tu esti de vina.Nu esti nici destinatar nabanuit,nici om iubit.
De tine doar m-am indragostit.
Asa ca te sarut de cateva ori si te las.
Nu ma intreba de ce nu te privesc,de ce nu te ating....nu ma lua de mana si daca o faci nu te intreba de ce alunec usor din mana ta...nu ma imbratisa..nu-mi spune ca sunt frumoasa..pe gat nici mana,buzele sau respiratia nu vreau sa-ti simt....nu-mi povesti de tine..nu ma intreba de mine...nu te certa cu mine...nu fi indiferent... caci nici eu nu sunt.Sunt doar rece..stiu...dar stii...nu iubesc..sunt doar indragostita de tine.Si tot ce vreau e sa te sarut si apoi sa te las.
Imi pasa asa ca am grija sa nu doara.Pentru tine..caci pentru mine nu stiu cum sa o fac.Nu incerca prea mult sa ma pastrezi..nu vei putea...si nici nu trebuie sa o faci.
M-am indragostit de tine.Nu esti primul azi dar de ceilalti nu am avut timp...acum e pauza si esti tu aici...pe tine am timp sa te sarut.Ma lasi?Te mai sarut o data si apoi te las.Ma lasi?Ma lasi sa te sarut si sa te las?Pentru ca m-am indragostit de tine.Rece...
EL ma lasa sa sarut buze gresite...stie...si stii...tu ai buze gresite.
Asa ca lasa-ma...lasa-ma sa te sarut si sa te las.De tine m-am indragostit.Lasa-ma sa te sarut si sa te las si lasa-ma...lasa-ma sa o caut pana o gasesc,lasa-ma sa cotrobai pamantul tot pana imi gasesc iubirea.
fata care construieste ziduri
De fiecare data cand sunt pusa in situatia de a vorbi despre mine stiu ca doua cuvinte sunt suficiente pentru a ma caracteriza: copil si iubire.
Acum,acum trebuie sa vorbesc despre mine…si el.Mereu am evitat sa vorbesc despre asta desi poate mi-o doream;de fapt mereu am evitat orice in legatura cu mine si el,am evitat ca “eu” sa se transforme in “noi”. Ma pricep la asta si de la inceputul relatiei tot ce am stiut sa fac a fost sa fug,sa neg,sa acopar..sa evit…
Si acum,cand sunt pusa in situatia de a vorbi despre noi,despre relatia noastra stiu ca pt a o caracteriza sunt suficiente aceleasi doua cuvinte:copil si iubire. As mai adauga insa orgoliu.
Iubirea ma caracterizeaza deoarece e ceea ce stiu eu cel mai bine sa fac.Iubesc intens si pur si ma bucur de oamenii pe care ii iubesc si ii apreciez,mai putin atunci cand vine vorba de el.Desi iubirea ma caracterizeaza, copilariile imi sunt si ele caracteristice cand e vorba de el.Sunt o rasfatata,o egoista,puerile in gesturi, si asemeni unui copil cred ca mi se cuvine tot,nu stiu si nu accept refuzuri si uit sau nici macar nu imi amintesc pentru ca sa am ce uita ca si celalalt are nevoi.
Orgoliu…orgoliul e o parte din mine...il folosesc abuziv si de multe ori inutil.Imi place sa imi hranesc orgoliul chiar daca nu e cazul,chiar daca nu merita.Imi place sa fiu plina de demnitate in timp ce imi ridic ziduri mari imprejurul meu dupa care ma ascund.Sunt obisnuita sa detin controlul de dupa ziduri si mi-e frica sa fiu vazuta in afara castelului pe care mi-l construiesc pentru ca in afara sunt eu…cea care iubeste,careia ii pasa, implicata, sensibila si toate astea simt ca ma fac vulnerabila.Nu imi place sa fiu vulnerabila,sunt o persoana anxioasa care are nevoie sa detina controlul.Si mi-e teama.Nu mi-e teama ca as putea suferi in urma relatiei pt ca riscul asta mi-l asum,nu mi-e frica sa fiu dezamagita doar ca nu cred ca sunt pregatita pentru o relatie in care sa ma implic,in ceea ce se cheama “relatie serioasa”.De aceea evit.
Da ,astea erau gandurile mele in momentele in care puteam sa imi recunosc faptul ca iubesc,ca gresesc,ca imi pasa.Stiam ca gresesc si dupa un timp am inceput sa renunt la incercarea mea de a distruge tot ce reuseam sa construiesc ,am renuntat chiar sa mai construiesc ziduri,am inceput sa nu mai par indiferenta,am inceput sa accept,sa nu mai evit si dimpotriva sa si ofer,am inceput sa arat ca si eu sunt vulnerabila si ca iubesc.Am crezut insa ca daca o fac de cateva ori e suficient,chiar prea mult din partea mea.Dar am invatat ca nu e deloc asa mai ales atunci cand intervine si distanta si celalalt are nevoie de mine,de sustinere,de iubirea mea si nu de orgoliul meu pe care il cunoaste atat de bine.Poate si asta a fost unul din motivele pentru care acum “noi” a redevenit “eu”.A fost si vina lui ca nu a stiut sa ma opreasca,nu a stiut sa ceara sa ii fie satisfacute si lui nevoile,a facut prea multe compromisuri ce aveau un caracter unilateral. Iar mai tarziu compromisurile aveau tot un caracter unilateral insa de data asta erau facute de mine.Ce e drept,le-am facut tarziu dar poate nu trebuiau facute deloc pt ca el stia cat de distructive sunt compromisurile de genul acesta.Distanta a avut cuvantul decisiv.Nu am stiut sa ii facem fata,nu am stiut sa luptam impotriva ei,ne-am imbracat amandoi cu mandrie si ne-am ascuns dupa ziduri in cele mai proaste momente…atunci cand nici unul nu avea nevoie de orgoliu si ziduri pt ca da,l-am invatat si pe el sa construiasca ziduri.Insa de data aceasta am construit cetati,ne-am pus strajeri si noi ne-am inchis dupa porti de fier,fiecare singur in cetatea lui.
Uneori era bine singura dupa ziduri…alteori mi-as fi dorit sa imi distrug propria cetate…iar cand de pe geamul cetatii il vedeam pe el,cu dragonul ce-i pazea usa lui de fier simteam sa ma lupt.Uneori simteam ca nu e el cel pentru mine,nu e “EL” si ca de fapt sunt indragostita doar de ideea de iubire si nu de el ca persoana. De multe ori am crezut ca trece,imi ocupam timpul pentru a uita ,reprimam orice sentiment legat de el..incercam sa depozitez totul in inconstient. Ii certam simbolic pe prieteni pentru gesturi facute precum cele ale lui alimentandu-mi astfel nevoia de a-l certa pe el pt ca nu mai lupta,pt ca greseste,pt ca ma lasa sa gresesc.Am rationalizat de atatea ori gesturile ce nu imi conveneau,mi-am proiectat neputinta si lasitatea pentru ca nu mi le puteam accepta…dar intr-un final mi-am recunoscut…am admis ca tot ce fac e sa ma mint,sa imi gasesc mecanisme de aparare si in loc sa lupt evit in continuare.
Asa cum se intampla intotdeauna,am ajuns sa il apreciez atunci cand l-am pierdut,si atunci abia a durut.Si am simtit toata suferinta provocata de iubire si mi-am dat seama ca de asta am evitat asa de mult iubirea pe care el mi-o daruia si implicit orice gest mic menit sa imi arate dragostea lui.Evitam pentru ca stiam ca o sa doara dar nu stiam cum.Acum,ca stiam cum doare fara el imi dadeam seama ca nu sunt indragostita doar de ideea de iubire, de fapt sunt indragostita si mai mult decat atat uneori credeam ca il iubesc pe el.
Acum,cand am ajuns in situatia sa sufar desi am incercat sa fug de asta mereu,nu-mi ramane decat sa fug din nou insa de data asta de suferinta,sa fug in regasirea cauzei si in acelasi timp antidot pt durerea mea:iubirea.Si am invatat incet sa renunt la orgoliu,am invatat ca si celalalt are nevoi,dorinte,am inceput sa renunt la “mine”,am invatat ca este in regula sa fiu vulnerabila,sa arat ca si eu iubesc,am fost capabila sa si ofer,sa si rasfat,am fost capabila sa evit sa mai evit vreodata . Uneori cand sufeream mi se parea ca sunt singura care trece prin asta…Oboseam doar…dar de fiecare data gaseam nu stiu de unde puterea sa mai lupt.Nu a fost usor,au fost momente in care simteam ca nu mai am rabdare,ca nu mai vreau,uneori nu imi gaseam echilibrul, alteori nu ma recunosteam…dar imi aminteam mereu ca el a luptat dublu fata de mine fara sa se planga vreun pic si ca acum e doar randul meu sa lupt.Stiam ca merita si eram dispusa sa ma umilesc daca e nevoie pentru ca prea mult timp orgoliul m-a stapanit si mi-a alungat ceea ce mai tarziu am aflat ca imi doream sa pastrez. Asa ca primul lucru pe care l-am facut a fost sa ies de dupa ziduri.Am ales sa nu le distrug deoarece imi folosesc pentru a-mi inchide dupa ele momentele de egoism, mandria distructiva, temerile.Si urmatorul pas pe care am vrut sa il fac a fost sa construiesc ziduri iar..dar de data asta in jurul nostru.
Si atunci cand am fost gata sa construiesc ziduri in jurul nostru...atunci am realizat ca nu am ce apara cu caramizi si beton..caci "noi" nu mai exista si nu stiu daca a existat vreodata.
Si am realizat ca l-am invatat si pe el sa construiasca ziduri si asta face acum.
Si durea cand in loc de printesa o curtezana ii calca pragul palatului.
Si chiar daca nonconformismul ma caracterizeaza,imi place mai mult cand in razboi printul lupta pt printesa lui si nu invers.Dar vremurile s-au schimbat...printii si-au inlocuit caii cu motoare,nuntile s-au redus de la 3 zile la cateva minute, castelele au devenit corturi,parul balai il obtii doar la salon,tenesii inlocuiesc cu succes condurii,balul se numeste bairam,iar printesele au invatat sa manuiasca sabiile.Dar idiot e printul care isi lasa fata fragila sa lupte pana e ranita,cretin trebuie sa fie daca o lasa sa isi zgarie pielea ei delicata doar pt a se simti iubit si dobitoc e daca crede ca fiind ingenunchiata in timpul luptei o face pe fata sa piarda razboiul si pe el castigator.Castigator nu esti atunci cand nu participi la lupta,castigator nu te face faptul ca cineva a pierdut,castigatorii nu sunt niciodata lasi.
Si eu urasc barbatii lasi.Asa ca l-am lasat in lasitatea lui caci eu sunt prea curajoasa pt el,pielea mea e prea delicata pt a purta urme de sabii,prea mult timp si-au petrecut inteleptii timpului ca sa ma invete ca nu conteaza cine castiga ci important e sa joci,iar eu sunt printesa si nu sarut buze pe care curtezanele le-au sarutat.
Asa ca du-te...peste tari si mari alta printesa te asteapta...eu raman sa construiesc ziduri in continuare sa ne apere cand printul meu ma va gasi...pana atunci o sa il astept...caci asta fac printesele:isi asteapta printii sa se intoarca din razboi pt a le mangaia ranile si nu lupta in locul lor...asa ca astept...la fereastra o sa fiu uitandu-ma dupa el caci atunci cand il voi zari sa fiu prima care ii zice "bine ai venit acasa",sa fiu gata sa spun "si-au trait fericiti pana dincolo de adanci batraneti".
Acum,acum trebuie sa vorbesc despre mine…si el.Mereu am evitat sa vorbesc despre asta desi poate mi-o doream;de fapt mereu am evitat orice in legatura cu mine si el,am evitat ca “eu” sa se transforme in “noi”. Ma pricep la asta si de la inceputul relatiei tot ce am stiut sa fac a fost sa fug,sa neg,sa acopar..sa evit…
Si acum,cand sunt pusa in situatia de a vorbi despre noi,despre relatia noastra stiu ca pt a o caracteriza sunt suficiente aceleasi doua cuvinte:copil si iubire. As mai adauga insa orgoliu.
Iubirea ma caracterizeaza deoarece e ceea ce stiu eu cel mai bine sa fac.Iubesc intens si pur si ma bucur de oamenii pe care ii iubesc si ii apreciez,mai putin atunci cand vine vorba de el.Desi iubirea ma caracterizeaza, copilariile imi sunt si ele caracteristice cand e vorba de el.Sunt o rasfatata,o egoista,puerile in gesturi, si asemeni unui copil cred ca mi se cuvine tot,nu stiu si nu accept refuzuri si uit sau nici macar nu imi amintesc pentru ca sa am ce uita ca si celalalt are nevoi.
Orgoliu…orgoliul e o parte din mine...il folosesc abuziv si de multe ori inutil.Imi place sa imi hranesc orgoliul chiar daca nu e cazul,chiar daca nu merita.Imi place sa fiu plina de demnitate in timp ce imi ridic ziduri mari imprejurul meu dupa care ma ascund.Sunt obisnuita sa detin controlul de dupa ziduri si mi-e frica sa fiu vazuta in afara castelului pe care mi-l construiesc pentru ca in afara sunt eu…cea care iubeste,careia ii pasa, implicata, sensibila si toate astea simt ca ma fac vulnerabila.Nu imi place sa fiu vulnerabila,sunt o persoana anxioasa care are nevoie sa detina controlul.Si mi-e teama.Nu mi-e teama ca as putea suferi in urma relatiei pt ca riscul asta mi-l asum,nu mi-e frica sa fiu dezamagita doar ca nu cred ca sunt pregatita pentru o relatie in care sa ma implic,in ceea ce se cheama “relatie serioasa”.De aceea evit.
Da ,astea erau gandurile mele in momentele in care puteam sa imi recunosc faptul ca iubesc,ca gresesc,ca imi pasa.Stiam ca gresesc si dupa un timp am inceput sa renunt la incercarea mea de a distruge tot ce reuseam sa construiesc ,am renuntat chiar sa mai construiesc ziduri,am inceput sa nu mai par indiferenta,am inceput sa accept,sa nu mai evit si dimpotriva sa si ofer,am inceput sa arat ca si eu sunt vulnerabila si ca iubesc.Am crezut insa ca daca o fac de cateva ori e suficient,chiar prea mult din partea mea.Dar am invatat ca nu e deloc asa mai ales atunci cand intervine si distanta si celalalt are nevoie de mine,de sustinere,de iubirea mea si nu de orgoliul meu pe care il cunoaste atat de bine.Poate si asta a fost unul din motivele pentru care acum “noi” a redevenit “eu”.A fost si vina lui ca nu a stiut sa ma opreasca,nu a stiut sa ceara sa ii fie satisfacute si lui nevoile,a facut prea multe compromisuri ce aveau un caracter unilateral. Iar mai tarziu compromisurile aveau tot un caracter unilateral insa de data asta erau facute de mine.Ce e drept,le-am facut tarziu dar poate nu trebuiau facute deloc pt ca el stia cat de distructive sunt compromisurile de genul acesta.Distanta a avut cuvantul decisiv.Nu am stiut sa ii facem fata,nu am stiut sa luptam impotriva ei,ne-am imbracat amandoi cu mandrie si ne-am ascuns dupa ziduri in cele mai proaste momente…atunci cand nici unul nu avea nevoie de orgoliu si ziduri pt ca da,l-am invatat si pe el sa construiasca ziduri.Insa de data aceasta am construit cetati,ne-am pus strajeri si noi ne-am inchis dupa porti de fier,fiecare singur in cetatea lui.
Uneori era bine singura dupa ziduri…alteori mi-as fi dorit sa imi distrug propria cetate…iar cand de pe geamul cetatii il vedeam pe el,cu dragonul ce-i pazea usa lui de fier simteam sa ma lupt.Uneori simteam ca nu e el cel pentru mine,nu e “EL” si ca de fapt sunt indragostita doar de ideea de iubire si nu de el ca persoana. De multe ori am crezut ca trece,imi ocupam timpul pentru a uita ,reprimam orice sentiment legat de el..incercam sa depozitez totul in inconstient. Ii certam simbolic pe prieteni pentru gesturi facute precum cele ale lui alimentandu-mi astfel nevoia de a-l certa pe el pt ca nu mai lupta,pt ca greseste,pt ca ma lasa sa gresesc.Am rationalizat de atatea ori gesturile ce nu imi conveneau,mi-am proiectat neputinta si lasitatea pentru ca nu mi le puteam accepta…dar intr-un final mi-am recunoscut…am admis ca tot ce fac e sa ma mint,sa imi gasesc mecanisme de aparare si in loc sa lupt evit in continuare.
Asa cum se intampla intotdeauna,am ajuns sa il apreciez atunci cand l-am pierdut,si atunci abia a durut.Si am simtit toata suferinta provocata de iubire si mi-am dat seama ca de asta am evitat asa de mult iubirea pe care el mi-o daruia si implicit orice gest mic menit sa imi arate dragostea lui.Evitam pentru ca stiam ca o sa doara dar nu stiam cum.Acum,ca stiam cum doare fara el imi dadeam seama ca nu sunt indragostita doar de ideea de iubire, de fapt sunt indragostita si mai mult decat atat uneori credeam ca il iubesc pe el.
Acum,cand am ajuns in situatia sa sufar desi am incercat sa fug de asta mereu,nu-mi ramane decat sa fug din nou insa de data asta de suferinta,sa fug in regasirea cauzei si in acelasi timp antidot pt durerea mea:iubirea.Si am invatat incet sa renunt la orgoliu,am invatat ca si celalalt are nevoi,dorinte,am inceput sa renunt la “mine”,am invatat ca este in regula sa fiu vulnerabila,sa arat ca si eu iubesc,am fost capabila sa si ofer,sa si rasfat,am fost capabila sa evit sa mai evit vreodata . Uneori cand sufeream mi se parea ca sunt singura care trece prin asta…Oboseam doar…dar de fiecare data gaseam nu stiu de unde puterea sa mai lupt.Nu a fost usor,au fost momente in care simteam ca nu mai am rabdare,ca nu mai vreau,uneori nu imi gaseam echilibrul, alteori nu ma recunosteam…dar imi aminteam mereu ca el a luptat dublu fata de mine fara sa se planga vreun pic si ca acum e doar randul meu sa lupt.Stiam ca merita si eram dispusa sa ma umilesc daca e nevoie pentru ca prea mult timp orgoliul m-a stapanit si mi-a alungat ceea ce mai tarziu am aflat ca imi doream sa pastrez. Asa ca primul lucru pe care l-am facut a fost sa ies de dupa ziduri.Am ales sa nu le distrug deoarece imi folosesc pentru a-mi inchide dupa ele momentele de egoism, mandria distructiva, temerile.Si urmatorul pas pe care am vrut sa il fac a fost sa construiesc ziduri iar..dar de data asta in jurul nostru.
Si atunci cand am fost gata sa construiesc ziduri in jurul nostru...atunci am realizat ca nu am ce apara cu caramizi si beton..caci "noi" nu mai exista si nu stiu daca a existat vreodata.
Si am realizat ca l-am invatat si pe el sa construiasca ziduri si asta face acum.
Si durea cand in loc de printesa o curtezana ii calca pragul palatului.
Si chiar daca nonconformismul ma caracterizeaza,imi place mai mult cand in razboi printul lupta pt printesa lui si nu invers.Dar vremurile s-au schimbat...printii si-au inlocuit caii cu motoare,nuntile s-au redus de la 3 zile la cateva minute, castelele au devenit corturi,parul balai il obtii doar la salon,tenesii inlocuiesc cu succes condurii,balul se numeste bairam,iar printesele au invatat sa manuiasca sabiile.Dar idiot e printul care isi lasa fata fragila sa lupte pana e ranita,cretin trebuie sa fie daca o lasa sa isi zgarie pielea ei delicata doar pt a se simti iubit si dobitoc e daca crede ca fiind ingenunchiata in timpul luptei o face pe fata sa piarda razboiul si pe el castigator.Castigator nu esti atunci cand nu participi la lupta,castigator nu te face faptul ca cineva a pierdut,castigatorii nu sunt niciodata lasi.
Si eu urasc barbatii lasi.Asa ca l-am lasat in lasitatea lui caci eu sunt prea curajoasa pt el,pielea mea e prea delicata pt a purta urme de sabii,prea mult timp si-au petrecut inteleptii timpului ca sa ma invete ca nu conteaza cine castiga ci important e sa joci,iar eu sunt printesa si nu sarut buze pe care curtezanele le-au sarutat.
Asa ca du-te...peste tari si mari alta printesa te asteapta...eu raman sa construiesc ziduri in continuare sa ne apere cand printul meu ma va gasi...pana atunci o sa il astept...caci asta fac printesele:isi asteapta printii sa se intoarca din razboi pt a le mangaia ranile si nu lupta in locul lor...asa ca astept...la fereastra o sa fiu uitandu-ma dupa el caci atunci cand il voi zari sa fiu prima care ii zice "bine ai venit acasa",sa fiu gata sa spun "si-au trait fericiti pana dincolo de adanci batraneti".
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
