e o oboseala cronica, o stare de amorteala, apatie si trandavie la propriu si fara incetare.
alterneaza cu momente de maxima concentrare, putere de munca, energie si pofta de viata.
dar starea de normal nu mai exista. exista munca asiduua fara odihna si apoi somn si lenevie grava, incat si vorbitul este uneori un mare efort.
intotdeauna am trait in extreme. dar asa parca nu mai traiesc. supravietuiesc si atat.
25 de ore dormite intr-o saptamana de lucru de 5 zile si tot 25 intr-un weekend de cum ii e obiceiul, 2 zile. parca nu e ok.
televizorul ma oboseste groaznic, trezitul dimineata nu-mi devine niciun pic obisnuita, bucurestiul dupa-amiaza la 5, cumparaturile extrem de multe pe care le fac neincetat, lipsa privelistii muntilor cu care eram atat de obisnuita, sutele de farmacii pe care le vad pe orice drum as lua-o si zecile de banci de pe orice bulevard.
traim intr-o lume bolnava probabil ca o lume a banilor stiu sigur ca e.
e adevarat ca imi gasesc linistea in toata nebunia asta deseori, dar parca nu asta e ideea.  momentele de pace nu obisnuiam sa le caut ,nu era nevoie pentru ca erau simple si obisnuite stari si mai ales permanente.
acum ma obosesc oamenii deseori, nu-i mai pot accepta asa usor si cu neputintele lor.
ma credeam in continuare aceeasi fetiscana sincera si pura, doar ca mai matura. dar nu. mi-am dat seama recent ca nu mai sunt asa. cand am vazut-o pe iza am inteles ca nu mai sunt deloc asa.
am devenit ca ceilalti, nu?
si cel mai ciudat e ca nu ma deranjeaza foarte tare, ma complac in situatia asta si poate chiar ma plac.
nu prea as incerca sa mai revin la mine. nu as mai vrea. sunt prea obosita sa fac asta.

era o vreme cand ma intelegeai. fara sa-ti vorbesc, fara sa te privesc.
ciudat. acum ma cunosti mai bine si ma intelegi mai putin.
acum ma judeci.
superficiala?
vezi tu, aici e problema. aici ai gresit. si cu asta te-ai dus jos.
jos
jos
jos

iubesc la nebunie oamenii.
in special omul simplu, firesc.

la multi ani 2013, cu visinata si ceai inainte de petrecere, cu un cosmopolitan dublu aducator de o usoara si placuta ameteala la petrecere , shoturi multe, apa si mai multa, dans si iar dans, socializare cum imi place mie: cu oameni pe care-i cunosti de 5 minute si va purtati de parca va stiti de 5 ani, cu 2 persoane foarte dragi in stanga si in dreapta, cu somon+fasole verde la cuptor si crema de caju si zmeura dupa petrecere, cu zacut in pat o intreaga zi si urmarit filme de sarbatoare la televizor. ca la 12 ani. mai putin partea cu bautura.

bilant 2012

cum mi-a devenit obiceiul, iata-ma intocmind rezumatul anului ce tocmai s-a incheiat:

m-am apucat de simpsons la inceputul anului, iar pana la sfarsit am terminat toate cele 23 de sezoane si cele cateva episoade din 24.

 am descoperit mancarea cruda, torturile raw, naturalul. asa am invatat sa ma multumesc cu mai putin, invat sa fiu simpla. si am descoperit ca imi place borsul.

mi-am luat bicicleta si mi-am facut curaj sa cutreiar strazile bucurestiului cu ea pana la serviciu si inapoi, in parcuri si pe alte alei.

am invatat, am citit. extrem de mult. mi-am dat examenele si mi-am luat diploma. e cea mai mare realizare pe plan profesional. multe nopti nedormite, multi amici cu care nu am reusit sa ma vad din cauza asta. ceea ce a fost bine, s-au mai cernut un pic. m-am apropiat de altii, ce-i drept. foarte tare.

virtual, am intarit legatura mea cu o persoana speciala, un american extrem de drag sufletului meu.

 m-am plimbat multisor datorita serviciului, am participat la evenimente si cine oficiale.

am petrecut pentru prima data ziua de nastere departe de familie, dar o am pe andra din nou langa mine.

am ajuns la mare, de 1 mai, in concediu in vara, la folk you.

mi-am luat un super aparat foto si apoi un super obiectiv cu care surprind portrete clare cu fundal blurat si invat sa fac poze frumoase oamenilor. sau poze oamenilor frumosi.

m-am "rafinat". am devenit o doamna, rar ma mai caracterizeaza apelativul "domnisoara". gata, sunt doamna. doamna daria. ca ma amuzam cand eram mica si imi imaginam cum suna numele meu alaturi de "doamna". si uite, se intampla...

putin mai inteleapta ma simt, mai asezata, mai calculata si mai empatica. imi fuge mereu gandul la cei de langa mine, la cum se simt. asa, discret, incerc sa ii ajut. discret.

m-am specializat in organizarea evenimentelor. decoruri, aranjamente, etc. acasa, pt prieteni, la gradinita.

am facut muuuulte cumparaturi. hainute in special, decoratiuni. am ajuns in faza in care banii nu ai au nicio importanta. nu pentru ca sunt cheltuitoare, nu pentru ca as avea mai multi, ci doar pentru ca nu le mai acord nici putina importanta pe care le-o mai dadeam din cand in cand.

am trait o mare parte din an in praga, am cunoscut oameni din toate colturile lumii si mi-au devenit dragi.

cu cristi sunt bine. ne caracterizeaza linistea, suntem armoniosi si iubarosi.

familia mi-e aproape. ce pot sa vreau mai mult?

poate mai mult teatru anul asta, concerte, carti de psihologie si pe Dumnezeu mai des in ganduri, in viata mea.

obiective pentru 2013? da! obiectivul canon EF 50mm :)
si sa ma intorc mai insistent si mai fidela la raw vegan style.

Drumul spre casa a fost placut. Cu colinde, cu oameni buni in masina si dor arzator. De casa.

In pima zi am fost doar noi, copiii. Mama ne-a pregatit fiecaruia ce ii place. Lui Cezar, cartofi prajiti si snitele, Andrei si lui Cristi sarmale, mie, minunata salata de vinete cum nimeni vreodata n-o sa mai faca. Au confirmat-o si mesenii. Eu am pregatit niste castane coapte, iar tata vinul si a urmat o seara de poveste.  

 A doua zi au inceput sa soseasca invitatii. Din Moldova, din Banat, pana de Ajun toti ne-am adunat. 4 familii+ bunica. Mosu a fost si el prezent si darnic. Si pentru ca si invitatii, dar si gazdele au fost darnice, am asezat cuminti darurile sub brad. Bradul mic, cadouri multe. Dupa masa ne-am strans cu toti la brad si impartit cadouri. Da pana la cadouri, sa zic doua vorbe de masa. De 3 zile si 3 nopti a pregatit mama bunataturile ei: felurite si aromate branzeturi imbracate in susan, in patrunjel si boia, salata de taitei, de boeuf, racituri si carnati, rulada de ciuperci, de pui, rulouri din piept de pui umplute cu cascaval si ardei, muschiulet afumat, cas, salata de vinete, pasta de avocado si multe, multe altele. Pentru ca masa era imbracata in straie aurii, am pregatit si eu mancaruri aurii de potrivit pe masa si de mancat inainte de ospat, pentru tihna si placere: porumb fiert si dovleac copt, iar alaturi un homemade punch de mere cu macese. Cu cantareti in familie si un acordeon ce-si astepta randul, ne-am lasat colindati, iar la masa ne-am cantat cu totii veselia cu doine din toata tara, pentru toata lumea + colinde.  Nici colindatorii nu ne-au lipsit din casa. In repetate randuri, ne-au calcat pragul casei si ne-au dat vestea ca un Prunc, cum altul nu e, s-a nascut. Bucurosi am fost sa-i avem alaturi. Tinerii de la biserica au fost prezenti, in numar mare, cum le e obiceiul, cu instrumente si vointa sa ajunga in cat mai multe case sa le aduca oamenilor bucurie si sa impartaseasca minunatul eveniment din Betleem. Si noi la randul nostru am plecat cu colinda la unchiul Nicu si tusa Emilia. Ce veselie si caldura a fost! Mai apoi am impartit si am desfacut cadourile impreuna.

Ziua de Craciun a fost din nou binecuvantata cu colindatori. Tinerii de la cealalta biserica ne-au umplut inima cu bucurie si cu vocile lor minunate. Unchii si matusile au venit in vizita, cu muzicuta si cu urari de maritis in versuri, pe muzica:  "in casa unde n-om colinda, fata nu s-o marita."
Mama a imbracat masa in haine rosii si a umplut-o cu ciorbite, curcani, pui, putin porc pe pat de gutui, sparanghel, cartofi cu porumb, orez cu legume, mazare cu morcovei, ardei copti, sarmalute, muraturi, vin si must, prajituri, saratele, pogacele, cozonac. Eu, cuminte cum mi-e felul, m-am saturat mai mult din bucuria de a fi impreuna cu atatia oameni dragi. C-am mai luat niste gutui, ba legume, fructe multe, cas, branzica e adevarat, ba chiar carne am gustat. Dar usor, asa, putin, sa am loc si de vin. A, uitasem sa pomenesc de vinul de la Fantanele. Fiecare a primit sticla proprie, dupa chipul si asemanarea lui. A noastra il avea pe Cristi in poza, la varsta de 3 ani, cand participa la infiintarea podgoriei din al carei rod de bucuram acum, cu mesaj scris pentru amandoi. Nu spui ce mesaj, secret. (ca nu-l stiu fara belet)
Spusei oare ca la masa iara dara s-a cantat?

De urcat pe munte n-am dus lipsa.  Pe Valomir intr-o zi, alaturi de Fetita, o catea ce ne-a urmat cuminte in drumetia noastra si cu care m-am luat la intrecere, pe Valomir de unde culegeam alune de padure cand eram copil, pe Valomir unde turturii aveau forma de mosnegi si copii, unde putinii oameni cu care te intalnesti pe drum iti dau toti binete si iti ureaza Craciun fericit.

                                       
                                   

Pe Sterminos in sus in alta zi, unde copiii mari faceau trenul pe poteca in jos, unde am zarit o veverita, pasari multe, oratanii intr-o curte, oi in alta si o pisica cocotata sus, aproape de streasina.

                                                 

                                 
                                      

                                      

 

Si mai apoi in Staja, unde David se da cu placa, unde si oamenii mari fac trenuletul, unde mama si tata se plimba de mana, unde schitul ce se inalta timid primeste toti oamenii in mod egal, unde pasarile zboara liber, unde ne-am incalzit sufletul si trupul cu vin fiert la terasa, colac secuiesc si soare.

                                                   

Pentru toate astea nu pot decat sa spun MULTUMESC lui Dumnezeu pentru ca m-a binecuvantat cu o familie mare, pentru ca am primit noi membri in familie, pentru acest Craciun, pentru acest apus.