De 2 zile ma uit la romance. De buna voie si nesilita de nimeni.
Mai grav e ca ma mai apuca si plansul si rasul uitandu-ma. Bine, nu in acelasi timp. Adica..e de bine...pentru film. Sunt obisnuita cu exteriorizari din astea dubioase ca deh...ma uit numai la drame si animatii....dar totusi...romance?
Printre altele am vazut "He's Just Not That Into You". De 2 ori.
Iar partea cu Alex cand merge la Gigi acasa....de vreo 15.
Nici la "The Shawshank Redemption" nu m-am uitat atat.
De vina pentru acele multe vizionari ale mariei sale nu se datoreaza scenariului, actorilor sau chestii de genul. Si incercand sa imi explic si eu de ce am facut asta, am realizat ca ceea ce mi-a oferit filmul a fost speranta. Speranta si puterea de a crede mai departe intr-un final fericit, intr-un el, indiferent prin cata durere ai trecut sau de cate ori ai avut inima franta. Chiar daca eu il am pe el. Iti intareste credinta.
Si ma intreb: oare nu suntem in adancul nostru cu toate putin (sau mai mult) din Gigi? Nu am asteptat oare toate, de la blonda la bruneta si de la miniona la 1.80 sa sune telefonul si il tineam in preajma noastra chiar daca mergeam la baie? Nu ne-am facut frumoase pentru a iesi cu tipi de 2 lei(asta am aflat mai tarziu)pentru ca ne cautam printul? Nu am cautat pretexte tampite pentru a-l face pe el sa faca primul pas pentru ca e prea complicat pentru a spune pur si simplu ce vrem? Nu am facut apoi sa para simplu si ne-am luat inima in dinti incercand sa spunem ce vrem dar am cautat iar pretexte jalnice? Nu ne-am gasit explicatii pe care le-am si crezut in caz ca ceva nu a fost ok?
Gigi pare o fata prostuta, fara orgoliu sau mandrie si mereu indragostita.
Dar e in noi toate. Pentru ca de fapt Gigi e o bucata din noi, dar sincera.
Oricat de mult o negam, oricat de adanc o ascundem si oricat de inabordabile, greu de cucerit si lady "eu nu sun niciodata" suntem..... acolo in noi...poate in inima...e o bucata din Gigi.
E o bucata care spera. Spera la un final fericit, la un el.
E bucata care crede si viseaza, care simte, se implica si incearca.
E bucata care nu renunta. La dragoste.
Si uite-ma pe mine incercand sa o descopar pe Gigi din mine prin postul asta.... si uite-ma cum o neg inca de la inceput avertizand ca m-am uitat....dar vaaaiii....am mai si plans la o romance.
Dar stii ce?
Ceva mi-a placut la filmul asta.
Si cred ca o sa ma mai uit de 15 ori la faza in care Alex se ridica pe varfuri si spune:"I can do that stuff too."
Cause I "never,ever gave up hope".
Sarbatorile vin...Sarbatorile vin...:)
Asta inseamna ceva mai multa liniste, altruism, daruire si iubire. Pentru ca in perioada asta parca toata lumea are gandurile inghetate si nu le-a mai ramas decat sa actioneze cum inima le zice daca cealalta nu e available.
Ceea ce e bine. Chiar daca minunea tine doar o luna.
Asa ca avem parte si noi de ceva mai multa...liniste cel putin. Si timp petrecut in familie, in familia mica deocamdata.
Weekendul asta am stat si pe acasa si am mancat pe paine "lie to me" si "grey's anatomy", impreuna cu portocale sa fie de sezon. Apoi am mancat pe bune. Am facut pasta de avocado, calamar cu orez cu porumb si ciuperci, pizza, suc de morcovi, de mar si portocale.
Ne-am plimbat amandoi, am facut cumparaturi de Craciun pentru cei dragi de acasa, ne-am bucurat de bunatatile de la casutele de lemn din parc cum ar fi placinta cu branza sau cu nuca. Am cumparat coronite de brad pe care le-am impodobit cu felii de portocale uscate pe calorifer, cu scortisoara, conuri si ghinde, fundite si lumanari. Le vom oferi cadouri pentru a mirosi a brad curat si in alte case unde oamenii au uitat de el. Stim noi cateva.
Am chemat apoi prieteni in casa..iar apoi la teatru...
Suna totul atat de bine...pentru ca se apropie sarbatorile....vine si zapada....dar eu vin mai tarziu acasa mama.
Iar Andra....e departe anul asta.
Ti-au crescut fetele. Si stiu ca asa stau lucrurile, ca asa trebuie sa fie si ca sunteti fericiti pentru noi. Dar nu putem nega tata...e primul Craciun ce nu il facem impreuna. E prima data cand nu te cert tata ca nu pui instalatia perfect in brad sau cand nu te pun sa te gatesti un pic mama ca ne vin colindatori in casa.
Veti scoate voi valiza visinie cu podoabe de pe balcon, veti pune voi funde pe coronita si lumanarile pe hol, veti asculta voi colindatorii de la biserica si veti gusta voi prajitura Raffaello. Va fi bine. Dar tot ma intreb : cui ii mai puneti voi pijamale anul asta sub brad?
Asta inseamna ceva mai multa liniste, altruism, daruire si iubire. Pentru ca in perioada asta parca toata lumea are gandurile inghetate si nu le-a mai ramas decat sa actioneze cum inima le zice daca cealalta nu e available.
Ceea ce e bine. Chiar daca minunea tine doar o luna.
Asa ca avem parte si noi de ceva mai multa...liniste cel putin. Si timp petrecut in familie, in familia mica deocamdata.
Weekendul asta am stat si pe acasa si am mancat pe paine "lie to me" si "grey's anatomy", impreuna cu portocale sa fie de sezon. Apoi am mancat pe bune. Am facut pasta de avocado, calamar cu orez cu porumb si ciuperci, pizza, suc de morcovi, de mar si portocale.
Ne-am plimbat amandoi, am facut cumparaturi de Craciun pentru cei dragi de acasa, ne-am bucurat de bunatatile de la casutele de lemn din parc cum ar fi placinta cu branza sau cu nuca. Am cumparat coronite de brad pe care le-am impodobit cu felii de portocale uscate pe calorifer, cu scortisoara, conuri si ghinde, fundite si lumanari. Le vom oferi cadouri pentru a mirosi a brad curat si in alte case unde oamenii au uitat de el. Stim noi cateva.
Am chemat apoi prieteni in casa..iar apoi la teatru...
Suna totul atat de bine...pentru ca se apropie sarbatorile....vine si zapada....dar eu vin mai tarziu acasa mama.
Iar Andra....e departe anul asta.
Ti-au crescut fetele. Si stiu ca asa stau lucrurile, ca asa trebuie sa fie si ca sunteti fericiti pentru noi. Dar nu putem nega tata...e primul Craciun ce nu il facem impreuna. E prima data cand nu te cert tata ca nu pui instalatia perfect in brad sau cand nu te pun sa te gatesti un pic mama ca ne vin colindatori in casa.
Veti scoate voi valiza visinie cu podoabe de pe balcon, veti pune voi funde pe coronita si lumanarile pe hol, veti asculta voi colindatorii de la biserica si veti gusta voi prajitura Raffaello. Va fi bine. Dar tot ma intreb : cui ii mai puneti voi pijamale anul asta sub brad?
Uf...cand am devenit asa?
Acum un an ma intrebam cum se poate sa fie inmormantarea unui vecin si sa nu mergi. Chiar daca sunt 60 de apartamente in scara. Ei bine, anul asta m-am trezit ca am aflat dupa o luna ca a murit presedintele blocului in care stau.
Daca cineva neanuntat bate la usa nu deschid, iar daca o fac pun intrebarea aia stupida si enervanta : "Cine e?".
Vorbesc cu "bai", "frate"....Ce sa spun...Ma transform...Bucurestiul ma transforma...
No...asta nu-i buna!
Acum un an ma intrebam cum se poate sa fie inmormantarea unui vecin si sa nu mergi. Chiar daca sunt 60 de apartamente in scara. Ei bine, anul asta m-am trezit ca am aflat dupa o luna ca a murit presedintele blocului in care stau.
Daca cineva neanuntat bate la usa nu deschid, iar daca o fac pun intrebarea aia stupida si enervanta : "Cine e?".
Vorbesc cu "bai", "frate"....Ce sa spun...Ma transform...Bucurestiul ma transforma...
No...asta nu-i buna!
La multi ani mie! La multi ani tie!
La multi ani noua, astia din noiembrie ce tragem cu arcul spargand inimi inghetate, ce ne ingropam greul intr-o ceasca de ceai, ce ne parfumam visele, ne impartim tortul si sufletul, traim cu briose si turta dulce, ne asortam credintele cu flori, ne puzzle-uim dragostea si ne oferim ziua de nastere copiilor!
Da...e ziua noastra si ne permitem sa fim cei mai tari...si sa ne rasfatam!
Cause..."We are love"!
La multi ani noua, astia....
La multi ani noua, astia din noiembrie ce tragem cu arcul spargand inimi inghetate, ce ne ingropam greul intr-o ceasca de ceai, ce ne parfumam visele, ne impartim tortul si sufletul, traim cu briose si turta dulce, ne asortam credintele cu flori, ne puzzle-uim dragostea si ne oferim ziua de nastere copiilor!
Da...e ziua noastra si ne permitem sa fim cei mai tari...si sa ne rasfatam!
Cause..."We are love"!
La multi ani noua, astia....
Weekend-ul trecut am fost foarte aproape de cer (2505) si de oameni (Omu).
Si ca sa ajung acolo mi-am scos bocancii, hanoracele din polar, geaca de gore-tex de la naftalina si am plecat la drum cu mult entuziasm si cu Bob Dylan.
In prima zi am perindat si indragit Brasovul, am luat turta dulce pentru copiii de la gradi, am mancat covrigi brasoveni si ciocolata de casa, ne-am plimbat pe frumoasele alei pavate tinandu-ne de mana si insotiti de soare.
Seara am petrecut-o in Busteni. A fost un sentiment intens de acasa provocat(ciudat) ...de aer. Era acelasi aer rece si proaspat pe care il aveam acasa iarna cand ieseam cu fetele la o tura de oras intre poduri. Ma simteam ciudat de tare acasa.
A doua zi am urcat cu telecabina iar apoi la pas pana in varf.
Nu stiu ce a fost mai fascinant...faptul ca am ajuns in varf...ca am vazut zapada pentru prima data anul asta...cerul de un albastru nebun...sau faptul ca am impartit toate astea cu el...
Am preparat si mancat o salata de sentimente weekendul asta..dar ingredientul principal a fost libertate.
Un pic de Omu si de Bob Dylan:
"Oh my name it is nothin'
My age it means less
The country I come from
Is called the Midwest
I's taught and brought up there
The laws to abide
And the land that I live in
Has God on its side."
Si ca sa ajung acolo mi-am scos bocancii, hanoracele din polar, geaca de gore-tex de la naftalina si am plecat la drum cu mult entuziasm si cu Bob Dylan.
In prima zi am perindat si indragit Brasovul, am luat turta dulce pentru copiii de la gradi, am mancat covrigi brasoveni si ciocolata de casa, ne-am plimbat pe frumoasele alei pavate tinandu-ne de mana si insotiti de soare.
Seara am petrecut-o in Busteni. A fost un sentiment intens de acasa provocat(ciudat) ...de aer. Era acelasi aer rece si proaspat pe care il aveam acasa iarna cand ieseam cu fetele la o tura de oras intre poduri. Ma simteam ciudat de tare acasa.
A doua zi am urcat cu telecabina iar apoi la pas pana in varf.
Nu stiu ce a fost mai fascinant...faptul ca am ajuns in varf...ca am vazut zapada pentru prima data anul asta...cerul de un albastru nebun...sau faptul ca am impartit toate astea cu el...
Am preparat si mancat o salata de sentimente weekendul asta..dar ingredientul principal a fost libertate.
Un pic de Omu si de Bob Dylan:
"Oh my name it is nothin'
My age it means less
The country I come from
Is called the Midwest
I's taught and brought up there
The laws to abide
And the land that I live in
Has God on its side."
E a treia oara cand ma simt neputincioasa in fata mortii.
3 suflete carora le-am vazut, auzit si citit rasuflarea. Si atat.
As fi vrut ca oamenii sa nu aiba dreptul de a lua vieti si cu atat mai putin de a-si opri singuri pamantul si de a-si stinge soarele.
Nu mai inteleg...de cand ne jucam cu moartea?
3 suflete carora le-am vazut, auzit si citit rasuflarea. Si atat.
As fi vrut ca oamenii sa nu aiba dreptul de a lua vieti si cu atat mai putin de a-si opri singuri pamantul si de a-si stinge soarele.
Nu mai inteleg...de cand ne jucam cu moartea?
Duminica m-am vazut cu oamenii mei faini din tabara.
Uf...nu stiu ce sa spun.
Mi-a fost dor de ei...asa...cu totii la un loc.
Am fost in Iron, am baut bere, am ras si a fost teatru de improvizaie, asa cum ne place noua si karaoke.
Ne-am simtit tare tare bine.
Cu ei ma simt mai plina de "Viata" ca oricand si imi ofera un sentiment intens de respect.
Uf....tare imi mai place cu/de ei.
"We are the youth of the nation", right?
Uf...nu stiu ce sa spun.
Mi-a fost dor de ei...asa...cu totii la un loc.
Am fost in Iron, am baut bere, am ras si a fost teatru de improvizaie, asa cum ne place noua si karaoke.
Ne-am simtit tare tare bine.
Cu ei ma simt mai plina de "Viata" ca oricand si imi ofera un sentiment intens de respect.
Uf....tare imi mai place cu/de ei.
"We are the youth of the nation", right?
O plimbare lunga in care m-am intrebat ce mai e cu mine, ce/cum ma mai simt, de ce mi-e dor, ce vreau sa fac, daca mi-e bine.
Apoi am trecut sa iau la mine acasa niste hainute fara stapan,atarnate pe umerase si pazite de oameni in negru; am luat si niste pantofi caci aveau aceeasi soarta trista doar ca pe rafturi.Le-am luat si pletelor ceva sa nu se simta neglijate..ok si genelor...si pielii. Stomacelul a vrut niste tartine cu fructe, iar mintea, si poate sufletul au vrut o carte buna de psihologie. O baie fierbinte si...gata.
Asa a aratat pe scurt ziua petrecuta cu mine. Mi-a prins bine. Sunt gata, gata pentru tine iar...gata pentru noi.
Caci inima te vrea pe tine.
Apoi am trecut sa iau la mine acasa niste hainute fara stapan,atarnate pe umerase si pazite de oameni in negru; am luat si niste pantofi caci aveau aceeasi soarta trista doar ca pe rafturi.Le-am luat si pletelor ceva sa nu se simta neglijate..ok si genelor...si pielii. Stomacelul a vrut niste tartine cu fructe, iar mintea, si poate sufletul au vrut o carte buna de psihologie. O baie fierbinte si...gata.
Asa a aratat pe scurt ziua petrecuta cu mine. Mi-a prins bine. Sunt gata, gata pentru tine iar...gata pentru noi.
Caci inima te vrea pe tine.
Pentru ca in ultimul timp multe din posturi nu ajung doar la inima (asa imi place sa mai cred cateodata) ci si in stomac, uite si aici un post la fel.
Supa crema de dovleac, placinta de mere si tartacute cu happy faces ce ne decoreaza casa. Cativa prieteni in decor cu care sa impartim ale toamnei placeri.
Cred ca imi place toamna.
Iar maine...placinta cu dovleac. Si in casa e inca loc de cateva suflete.
Hai sa mai simtim un pic toamna.
Supa crema de dovleac, placinta de mere si tartacute cu happy faces ce ne decoreaza casa. Cativa prieteni in decor cu care sa impartim ale toamnei placeri.
Cred ca imi place toamna.
Iar maine...placinta cu dovleac. Si in casa e inca loc de cateva suflete.
Hai sa mai simtim un pic toamna.
Aseara am fost intr-o cafenea putin cam fitoasa pentru gustul meu si cu un om mult prea fitos pentru gustul meu.
Adevarul e ca orice cafenea unde nu gasesc perne de stat (si) pe jos, mese facute din lemn vechi si oamenii ce te servesc ca niste prieteni si imbracati in orice altceva decat camasa alba si fusta neagra scurta...pentru mine e o cafenea cu putine fite, asa ca problema s-ar putea sa fi fost la mine si ea sa fi fost o cafenea normala.
Insa un om a carui ideal in viata este sa cheltuie 50 000 de euro cand si cum are chef, sa aiba, vorba lui "n femei" si pentru care Vantu este un om smecher in timp ce Eminescu este un pervers pentru ca toata opera lui se reduce la "Spovedanie" (nu ca ar fi stiut el poezia..dar auzise ca a scris o poezie "porno" si ca a murit de sifilis), Umberto Eco si Florian Pitis sunt niste ratati si asa mai departe....un astfel de om este in cel mai bun caz fitos, iar in cel mai adevarat... dobitoc.
Va dati seama cum a decurs o discutie cu un astfel de om legata de iubire..daca exista sau nu.
Initial m-am implicat in discutie pentru ca credeam ca e o discutie in contradictoriu si ador asta. Dar cand am vazut ca omul nu are niciun fel de argument pentru ce sustine, ca este incapabil sa vada dincolo de 5 cm din fata lui..ca singurele lui credinte sunt: "femeile cedeaza, barbatii numai cativa" , "iubirea e interes, intotdeauna exista cineva mai bun si oricine te-ar insela pentru bani sau pentru cineva cu o masina mai tare", "ma imbrac de la Nike, Armani pentru ca sa ma diferentiez de altii, de cei saraci, sa fiu unic"....am renuntat sa imi mai pese de ceea ce zice si am inceput sa ma distrez(pe seama lui). Barbatul pare misogin la prima vedere, dar nu e. El pur si simplu nu crede in nimic. Partea proasta este ca sa nu crezi in ceva trebuie sa stii despre acel ceva ca sa ai motive sa il negi...dar nu conteaza ca omul are lacune uriase,nu crede in nimic si este diferit datorita unor adidasi( culmea..si-a ales tocmai Nike pentru a se diferentia de cele cateva milioane de oameni care poarta aceeasi uniforma de la Nike).....dar omul are ceva aparte: mandrie. E foarte mandru de idiotenia lui.
Pentru ca sa aiba loc atata idiotenie intr-un om ii trebuie si un loc de depozitare pe masura...asa ca omul depaseste 100 de kilograme, reusind acest succes cu ajutorul McDonald's-ului, KFC-ului si toata tarabele de shaorma...si nu ar trebui sa isi faca el griji ca l-ar lua vantul (nu ma intelegeti gresit, ii place vantu..numai ala cu majuscula)..dar omul e precaut si isi atarna la mana, gat chestii greeele si aurii. Isi suie curu intr-o masina "mare, smechera" ca de.....asta il face diferit de cei de la metrou...si se duce...cu tot cu bibeloul lui de 16 ani ce il insotea.
Nu credeam ca mai exista astfel de oameni...ii vezi in filme, auzi de ei..dar credeam ca totul e putin exagerat si sunt mai mult personaje.
Sau refuzam sa cred ca exista chiar asa.....
Inchei prin a-l cita pe "batranul regizor":
"Toate-s vechi şi nouă toate
EU raman la toate rece"
(Dar si cu asta m-a contrazis si apoi m-a verificat pe google de pe telefonul mobil sa se convinga ca e Eminescu; iar faptul ca tu e inlocuit cu eu...nu cred ca e intamplator...)
Si sa ne mai amintim si de "ratatu" de Pitis:
" Nu conteaza cat de lung am parul,
Important e cat de mult gandesc"
Adevarul e ca orice cafenea unde nu gasesc perne de stat (si) pe jos, mese facute din lemn vechi si oamenii ce te servesc ca niste prieteni si imbracati in orice altceva decat camasa alba si fusta neagra scurta...pentru mine e o cafenea cu putine fite, asa ca problema s-ar putea sa fi fost la mine si ea sa fi fost o cafenea normala.
Insa un om a carui ideal in viata este sa cheltuie 50 000 de euro cand si cum are chef, sa aiba, vorba lui "n femei" si pentru care Vantu este un om smecher in timp ce Eminescu este un pervers pentru ca toata opera lui se reduce la "Spovedanie" (nu ca ar fi stiut el poezia..dar auzise ca a scris o poezie "porno" si ca a murit de sifilis), Umberto Eco si Florian Pitis sunt niste ratati si asa mai departe....un astfel de om este in cel mai bun caz fitos, iar in cel mai adevarat... dobitoc.
Va dati seama cum a decurs o discutie cu un astfel de om legata de iubire..daca exista sau nu.
Initial m-am implicat in discutie pentru ca credeam ca e o discutie in contradictoriu si ador asta. Dar cand am vazut ca omul nu are niciun fel de argument pentru ce sustine, ca este incapabil sa vada dincolo de 5 cm din fata lui..ca singurele lui credinte sunt: "femeile cedeaza, barbatii numai cativa" , "iubirea e interes, intotdeauna exista cineva mai bun si oricine te-ar insela pentru bani sau pentru cineva cu o masina mai tare", "ma imbrac de la Nike, Armani pentru ca sa ma diferentiez de altii, de cei saraci, sa fiu unic"....am renuntat sa imi mai pese de ceea ce zice si am inceput sa ma distrez(pe seama lui). Barbatul pare misogin la prima vedere, dar nu e. El pur si simplu nu crede in nimic. Partea proasta este ca sa nu crezi in ceva trebuie sa stii despre acel ceva ca sa ai motive sa il negi...dar nu conteaza ca omul are lacune uriase,nu crede in nimic si este diferit datorita unor adidasi( culmea..si-a ales tocmai Nike pentru a se diferentia de cele cateva milioane de oameni care poarta aceeasi uniforma de la Nike).....dar omul are ceva aparte: mandrie. E foarte mandru de idiotenia lui.
Pentru ca sa aiba loc atata idiotenie intr-un om ii trebuie si un loc de depozitare pe masura...asa ca omul depaseste 100 de kilograme, reusind acest succes cu ajutorul McDonald's-ului, KFC-ului si toata tarabele de shaorma...si nu ar trebui sa isi faca el griji ca l-ar lua vantul (nu ma intelegeti gresit, ii place vantu..numai ala cu majuscula)..dar omul e precaut si isi atarna la mana, gat chestii greeele si aurii. Isi suie curu intr-o masina "mare, smechera" ca de.....asta il face diferit de cei de la metrou...si se duce...cu tot cu bibeloul lui de 16 ani ce il insotea.
Nu credeam ca mai exista astfel de oameni...ii vezi in filme, auzi de ei..dar credeam ca totul e putin exagerat si sunt mai mult personaje.
Sau refuzam sa cred ca exista chiar asa.....
Inchei prin a-l cita pe "batranul regizor":
"Toate-s vechi şi nouă toate
EU raman la toate rece"
(Dar si cu asta m-a contrazis si apoi m-a verificat pe google de pe telefonul mobil sa se convinga ca e Eminescu; iar faptul ca tu e inlocuit cu eu...nu cred ca e intamplator...)
Si sa ne mai amintim si de "ratatu" de Pitis:
" Nu conteaza cat de lung am parul,
Important e cat de mult gandesc"
Viata cu Cristi
Nu-s eu o romantica de fel, dar imi place uneori sa mai fiu cea mai romantica.
Asa ca am dat drumu la apa calda pe o vreme rece...muuulta spuma, flori prin apa, lumanare(era din aia rosie ramasa de la Inviere)....lumina stinsa...na..stiti voi.
Intra Cristi in casa...eu in camera...semi-Eva..... iar el...direct la baie...dar nu pentru baia de spuma:)
Imi place cand vreau sa fac o surpriza si ma trezesc facandu-mi-se surpriza.
Asa e viata mea cu Cristi...imprevizibila.
Dar cu happyend in fiecare situatie.
:)
Azi m-am trezit cu multe doruri.
Asa ca azi mi-am derulat multe scurtmetraje mentale. M-am vazut in multe ipostaze si am calatorit azi prin multe locuri.
Filmul a inceput cu el chinuindu-se sa obtina un sarut in timp ce faceam pizza. M-a cam dat peste cap... Au urmat alte amintiri cu el si dupa cateva secvente eram bulversata de-a binelea.
Am mai dat 3 ani inapoi si m-am intors in liceu. Era 7 dimineata si mergeam spre microbuz. Era frig, o zi de ianuarie. M-am trezit in prima banca luand de pe catedra ciorna confiscata pe care i-am rezolvat lucrarea unei colege. Am trecut iar pe coridor, era acolo acelasi baiat inalt ce imi zambea mereu cu inteles..dar nu si pentru mine. Eram tare naiva pe vremea aia. Eram asa de mult in lumea mea...am iesit repede din cochilie caci am fugit la un majorat...adoram chefurile din weekend dupa o saptamana de mancat istorie, mate si mai ales romana.
Am continuat....se legau una de alta si fiecare amintire mai aducea o prietena cu ea...si uite asa s-au strans ele la petrecere in casa mea fara voia mea.
Am trecut prin facultate, pe la munte si mai ales prin tabara. M-am oprit...la copii...am stat...si am mers mai departe in final. Am trecut prin poze...cu mine...cu diferite culori ale parului, numar diferit de kilograme si cativa ani in plus...sau in minus.
Si am ajuns in winamp la Vama....
Oricat de fortate pentru a parea naturale si simple or fi versurile, adolescentine si pline de aceleasi subiecte folosite pana la epuizare....oricat.....mi-au deschis cel mai mare dor...si cele mai intense amintiri.
Si da, mi-e dor de mare....mi-e dor tare, un dor nebun si chinuitor.
Mi-e dor de mare iarna...cand nisipul e inghetat si eu odata cu el...mi-e dor de ea vara...cand simti miros de porumb fiert, auzi niste voci de baieti si una mai timida de fata cantand "Knockin' on Heaven's Door" si te tai in scoici...primavara cand berea curge prin venele tuturor si vezi motoarele si multa piele 'la pirati'.....si mi-ar fi dor de ea si toamna daca as sti cum e ea toamna....
Si e toamna....si nu stiu cu ce sa asociez si cum ar fi sentimentul de dor de mare toamna.
Dar am un mare chef sa trag o fuga la mare....sa stam pe niste scaune pliante pe mal...desculti...si cu un pahar de vin. E frig dar soare afara... e perfect pentru o portie de frig pe plaja si un soare ce lumineaza si dezgheata cateva suflete.
Va bagati?
Eu imi asez amintirile inapoi pe rafturi...sa se prafuiasca caci le-oi mai scoate doar peste ceva timp.
Un mare respect pt Vama...asa cum o fi ea...in studio sau vecina cu 2 Mai.
Si iata ca scrisei un post in care aveam multe idei si doruri da' n-am dus una la capat...dar mi-am mai potolit un pic pofta de trecut...si am deschis-o si mai tare pe cea de mare.
Inchei seria de amintiri astfel:
Fericire-i cand iti amintesti
cat de fericit esti cand iubesti.
Asa ca azi mi-am derulat multe scurtmetraje mentale. M-am vazut in multe ipostaze si am calatorit azi prin multe locuri.
Filmul a inceput cu el chinuindu-se sa obtina un sarut in timp ce faceam pizza. M-a cam dat peste cap... Au urmat alte amintiri cu el si dupa cateva secvente eram bulversata de-a binelea.
Am mai dat 3 ani inapoi si m-am intors in liceu. Era 7 dimineata si mergeam spre microbuz. Era frig, o zi de ianuarie. M-am trezit in prima banca luand de pe catedra ciorna confiscata pe care i-am rezolvat lucrarea unei colege. Am trecut iar pe coridor, era acolo acelasi baiat inalt ce imi zambea mereu cu inteles..dar nu si pentru mine. Eram tare naiva pe vremea aia. Eram asa de mult in lumea mea...am iesit repede din cochilie caci am fugit la un majorat...adoram chefurile din weekend dupa o saptamana de mancat istorie, mate si mai ales romana.
Am continuat....se legau una de alta si fiecare amintire mai aducea o prietena cu ea...si uite asa s-au strans ele la petrecere in casa mea fara voia mea.
Am trecut prin facultate, pe la munte si mai ales prin tabara. M-am oprit...la copii...am stat...si am mers mai departe in final. Am trecut prin poze...cu mine...cu diferite culori ale parului, numar diferit de kilograme si cativa ani in plus...sau in minus.
Si am ajuns in winamp la Vama....
Oricat de fortate pentru a parea naturale si simple or fi versurile, adolescentine si pline de aceleasi subiecte folosite pana la epuizare....oricat.....mi-au deschis cel mai mare dor...si cele mai intense amintiri.
Si da, mi-e dor de mare....mi-e dor tare, un dor nebun si chinuitor.
Mi-e dor de mare iarna...cand nisipul e inghetat si eu odata cu el...mi-e dor de ea vara...cand simti miros de porumb fiert, auzi niste voci de baieti si una mai timida de fata cantand "Knockin' on Heaven's Door" si te tai in scoici...primavara cand berea curge prin venele tuturor si vezi motoarele si multa piele 'la pirati'.....si mi-ar fi dor de ea si toamna daca as sti cum e ea toamna....
Si e toamna....si nu stiu cu ce sa asociez si cum ar fi sentimentul de dor de mare toamna.
Dar am un mare chef sa trag o fuga la mare....sa stam pe niste scaune pliante pe mal...desculti...si cu un pahar de vin. E frig dar soare afara... e perfect pentru o portie de frig pe plaja si un soare ce lumineaza si dezgheata cateva suflete.
Va bagati?
Eu imi asez amintirile inapoi pe rafturi...sa se prafuiasca caci le-oi mai scoate doar peste ceva timp.
Un mare respect pt Vama...asa cum o fi ea...in studio sau vecina cu 2 Mai.
Si iata ca scrisei un post in care aveam multe idei si doruri da' n-am dus una la capat...dar mi-am mai potolit un pic pofta de trecut...si am deschis-o si mai tare pe cea de mare.
Inchei seria de amintiri astfel:
Fericire-i cand iti amintesti
cat de fericit esti cand iubesti.
Stii de ce am chef cand ploua?
De tine.
Sa stam ca gagicile la filme, barfa si ceva cald.
Nu prea barfim noi, dar si cand o facem.....ploua.
Si sa vorbim de mecanismele noastre de aparare, de persoanele noastre autoactualizate dupa Rogers, de visele lui Freud si meditatia cu furnica. De gusturi picante si chestii dulci. De lucruri ciudate, neintelese de altii si de fapt fara sens. Nu trebuie sens...ne bucuram de timpul petrecut...despre asta e vorba.
Stii...ploua...
Sa vorbim si de reprimari?
Later edit: telepatia...still working...caci chiar ai venit la mine cu barfa..chiar daca virtual.
Later edit 2: Cristi: "Voi doua va indragostiti iar....".
De tine.
Sa stam ca gagicile la filme, barfa si ceva cald.
Nu prea barfim noi, dar si cand o facem.....ploua.
Si sa vorbim de mecanismele noastre de aparare, de persoanele noastre autoactualizate dupa Rogers, de visele lui Freud si meditatia cu furnica. De gusturi picante si chestii dulci. De lucruri ciudate, neintelese de altii si de fapt fara sens. Nu trebuie sens...ne bucuram de timpul petrecut...despre asta e vorba.
Stii...ploua...
Sa vorbim si de reprimari?
Later edit: telepatia...still working...caci chiar ai venit la mine cu barfa..chiar daca virtual.
Later edit 2: Cristi: "Voi doua va indragostiti iar....".
Ieri am sarbatorit. Eveniment mare: n-am intrat la master.
Asa ca am facut trupa: io si 3 respectabili domni si am baut.
Mai intai am mancat ca sa putem bea. Asa ca am facut mici si carnaciori la gratar..sa sarbatorim ca tot romanul.
Apoi baietii au dat-o pe bere si vin, eu pe gin tonic. Asa ca hai cu spritul, hai cu ginul...mai o maslina...o banana si dulciuri cat cuprinde....
Am fost bine....baietii au plecat acasa pe picioarele lor si pe rotile taxiului, iar eu am ramas cu baby meu sa terminam ca de....o data in viata nu intru la master.
Asa ca eu mi-am terminat singurica sticluta de gin si cea de apa tonica....mi-a mai ramas ceva in pahar ce-i drept....babytzul meu a terminat-o pe aia de vin...si uite asa m-am hotarat eu ca 200ml de gin au fost suficienti asa ca m-am intins sa dorm. Al meu pe mine cu facut poze,cu povesti si impresii...eu cu piciorul incercam sa-l dau jos din pat sa ma lase sa dorm. Apoi m-au chemat ratele. Singura mea grija era sa ajung la baie caci abia luasem canapeaua de o zi si e primul obiect de mobilier din casa si e luat impreuna asa ca nu voiam sa-i fac eu singura botezul. Am reusit sa ajung la baie..insa nu si la WC. Am ajuns in final si la WC pe care il imbratisam, baby imi tinea parul..ne-am descurcat. M-am ales cu un dus rece, alte poze...iar in timp ce el strangea, eu ii explicam principiile de baza in educatia copilului si cum il afecteaza pe copil faptul ca ii spui nu in anumite situatii, sau ca il corectezi in munca sa, il intrerupi cand lucreaza concentrat si alte chestii de genul. Am mai filozofat un pic, asa cum ii sta bine unei persoana aflate intr-o stare din aia cu e , iar apoi am adormit in liniste si pace.
M-am trezit cu ceva dureri de cap dupa un somn lung si dulce....m-am dres cu nectar de portocale toata ziua...si am incalecat pe o sa si v-am povestit prima betie din viata mea.
Paradoxul meu este ca nici nu am vrut sa dau la universitatea asta la master ca e particulara si de....eu merg la stat...ce sa fac eu la particulara. Si pe cand m-am hotarat ca e singura optiune pe care o am pentru ca sa o impac si cu jobul....m-am trezit pe lista celor respinsi. Nu vorbesc despre motive si criterii ca intru in alta poveste, iar povestea asta era despre faptul ca ieri eu m-am hotarat sa "beu ca sa ma raslaghesc."
Ce am invatat din asta?
Ca e bine sa ai pe cineva langa tine in situatiile astea sa iti tina parul.
Dar stiu eu ca totul se intampla cu un motiv...trebuie doar sa ai rabdare sa afli care e ala...
asa ca pana atunci....
"Soy un perdedor
I'm a loser baby, so why don't you kill me? "
:)
Asa ca am facut trupa: io si 3 respectabili domni si am baut.
Mai intai am mancat ca sa putem bea. Asa ca am facut mici si carnaciori la gratar..sa sarbatorim ca tot romanul.
Apoi baietii au dat-o pe bere si vin, eu pe gin tonic. Asa ca hai cu spritul, hai cu ginul...mai o maslina...o banana si dulciuri cat cuprinde....
Am fost bine....baietii au plecat acasa pe picioarele lor si pe rotile taxiului, iar eu am ramas cu baby meu sa terminam ca de....o data in viata nu intru la master.
Asa ca eu mi-am terminat singurica sticluta de gin si cea de apa tonica....mi-a mai ramas ceva in pahar ce-i drept....babytzul meu a terminat-o pe aia de vin...si uite asa m-am hotarat eu ca 200ml de gin au fost suficienti asa ca m-am intins sa dorm. Al meu pe mine cu facut poze,cu povesti si impresii...eu cu piciorul incercam sa-l dau jos din pat sa ma lase sa dorm. Apoi m-au chemat ratele. Singura mea grija era sa ajung la baie caci abia luasem canapeaua de o zi si e primul obiect de mobilier din casa si e luat impreuna asa ca nu voiam sa-i fac eu singura botezul. Am reusit sa ajung la baie..insa nu si la WC. Am ajuns in final si la WC pe care il imbratisam, baby imi tinea parul..ne-am descurcat. M-am ales cu un dus rece, alte poze...iar in timp ce el strangea, eu ii explicam principiile de baza in educatia copilului si cum il afecteaza pe copil faptul ca ii spui nu in anumite situatii, sau ca il corectezi in munca sa, il intrerupi cand lucreaza concentrat si alte chestii de genul. Am mai filozofat un pic, asa cum ii sta bine unei persoana aflate intr-o stare din aia cu e , iar apoi am adormit in liniste si pace.
M-am trezit cu ceva dureri de cap dupa un somn lung si dulce....m-am dres cu nectar de portocale toata ziua...si am incalecat pe o sa si v-am povestit prima betie din viata mea.
Paradoxul meu este ca nici nu am vrut sa dau la universitatea asta la master ca e particulara si de....eu merg la stat...ce sa fac eu la particulara. Si pe cand m-am hotarat ca e singura optiune pe care o am pentru ca sa o impac si cu jobul....m-am trezit pe lista celor respinsi. Nu vorbesc despre motive si criterii ca intru in alta poveste, iar povestea asta era despre faptul ca ieri eu m-am hotarat sa "beu ca sa ma raslaghesc."
Ce am invatat din asta?
Ca e bine sa ai pe cineva langa tine in situatiile astea sa iti tina parul.
Dar stiu eu ca totul se intampla cu un motiv...trebuie doar sa ai rabdare sa afli care e ala...
asa ca pana atunci....
"Soy un perdedor
I'm a loser baby, so why don't you kill me? "
:)
Azi e toamna in sufletul meu...si e bine!
A trecut concediul si am inceput gradi. Am pregatit clasa, materialele, am avut sedinta..si toate s-au intamplat intr-o zi de luni..iar ca sa puna capac m-am trezit si foarte de dimineata..ceea ce chiar nu-mi place.Asa ca aveam toate motivele sa fiu al dracului de moracanoasa...Dar a fost al dracului de bine! Am lucrat de 2 ori mai mult decat programul meu obisnuit si serios ca m-am bucurat fiecare clipa .
Am plecat acasa pe ploaie. A fost prima ploaie dupa mult timp. E frig. Miroase a lemn si pamant umed.
Imi place contrastul din perioada asta. Unii oameni se sperie si se infofolesc... isi iau geaca si esarfe lungi si groase. Altii inca nu au renuntat la hainele de vara...au pantaloni scurti si tricouri. Nu stii in ce anotimp iti trece ziua daca te iei dupa hainele oamenilor.
Am venit acasa si am gatit. Miroase inca in casa a scortisoara. Am gatit si mancat paste cu ton, turte calde cu scortisoara si am baut un pahar de vin rece.
Am auzit ca azi e Sfantul Alexandru. La multi ani si mie!
Maine e sedinta cu parintii. Am mai multe resposabilitati anul asta la gradi...
si asta imi place.
Mi-e dor de copii. Miercuri vin si ei la gradi; azi le-am pregatit-o, le-am facut-o frumoasa pentru ca ei sa vina si sa invete, sa creasca si sa se dezvolte frumos.
Gata...e toamna..si e atat de bine!
A trecut concediul si am inceput gradi. Am pregatit clasa, materialele, am avut sedinta..si toate s-au intamplat intr-o zi de luni..iar ca sa puna capac m-am trezit si foarte de dimineata..ceea ce chiar nu-mi place.Asa ca aveam toate motivele sa fiu al dracului de moracanoasa...Dar a fost al dracului de bine! Am lucrat de 2 ori mai mult decat programul meu obisnuit si serios ca m-am bucurat fiecare clipa .
Am plecat acasa pe ploaie. A fost prima ploaie dupa mult timp. E frig. Miroase a lemn si pamant umed.
Imi place contrastul din perioada asta. Unii oameni se sperie si se infofolesc... isi iau geaca si esarfe lungi si groase. Altii inca nu au renuntat la hainele de vara...au pantaloni scurti si tricouri. Nu stii in ce anotimp iti trece ziua daca te iei dupa hainele oamenilor.
Am venit acasa si am gatit. Miroase inca in casa a scortisoara. Am gatit si mancat paste cu ton, turte calde cu scortisoara si am baut un pahar de vin rece.
Am auzit ca azi e Sfantul Alexandru. La multi ani si mie!
Maine e sedinta cu parintii. Am mai multe resposabilitati anul asta la gradi...
si asta imi place.
Mi-e dor de copii. Miercuri vin si ei la gradi; azi le-am pregatit-o, le-am facut-o frumoasa pentru ca ei sa vina si sa invete, sa creasca si sa se dezvolte frumos.
Gata...e toamna..si e atat de bine!
E ultimul weekend din august..iar asta nu poate sa insemne decat "Vis de vara"!!!!
Si iar s-au adunat copiii din toate casele..si iar a fost dragoste, caldura si hohote de copii la un loc.
Mi-am petrecut mult timp cu Florin. Pe drum mi-a pus 1000 de intrebari despre motoare. La intoarcere mi-a dormit in brate. Imi era dor de asta.
Am participat la atelierele de copii cot la cot cu ei...iar eu m-am distrat grozav!
M-am invartit cu piticii in leagan atat de mult incat am intrat efectiv in lumea lor.... caci am ametit atat de tare si pentru un minut nu imi dadeam seama unde sunt..ce fac..nu-mi dadeam seama de mine...si mai vedeam doar multe lumini aprinse caci era seara...si auzeam tipete si rasete de copii...si imi vedeam picioarele goale care pareau mai mici...si pe cuvant de om mare ca minutul ala am crezut ca sunt copil.
Am dormit tare bine si mult noaptea aia...iar dimineata am gatit cu babe al meu...
si mirosea casa a cafea, vinete coapte si branza la cuptor.
Am visat mult noaptea aia..dar dimineata nu mi-am mai amintit nimic din ce am visat oricat de mult m-am straduit. Dar am inteles ca nu era nevoie...caci am trait deja visul unei nopti de vara...caci iar am fost la "Vis de vara"!
Si iar s-au adunat copiii din toate casele..si iar a fost dragoste, caldura si hohote de copii la un loc.
Mi-am petrecut mult timp cu Florin. Pe drum mi-a pus 1000 de intrebari despre motoare. La intoarcere mi-a dormit in brate. Imi era dor de asta.
Am participat la atelierele de copii cot la cot cu ei...iar eu m-am distrat grozav!
M-am invartit cu piticii in leagan atat de mult incat am intrat efectiv in lumea lor.... caci am ametit atat de tare si pentru un minut nu imi dadeam seama unde sunt..ce fac..nu-mi dadeam seama de mine...si mai vedeam doar multe lumini aprinse caci era seara...si auzeam tipete si rasete de copii...si imi vedeam picioarele goale care pareau mai mici...si pe cuvant de om mare ca minutul ala am crezut ca sunt copil.
Am dormit tare bine si mult noaptea aia...iar dimineata am gatit cu babe al meu...
si mirosea casa a cafea, vinete coapte si branza la cuptor.
Am visat mult noaptea aia..dar dimineata nu mi-am mai amintit nimic din ce am visat oricat de mult m-am straduit. Dar am inteles ca nu era nevoie...caci am trait deja visul unei nopti de vara...caci iar am fost la "Vis de vara"!
Emotii?????
Daaaaaaaa.....
Griji, balbaieli, cam multa politete, apoi tutuiri, amintiri din copilarie, masa festiva, flori, vin si "vai dar nu trebuia sa va deranjati", multumiri la tot pasul, oameni buni, maturi si dragi, ganduri mari, planuri marete, sinceritate, zambete, experienta, inceput, intelepciune, nebunie si dragoste in aer.
Toate astea nu pot insemna decat....intalnire intre parinti...si noi doi.
Si asa a fost....a fost bine.
Si totul s-a incheiat cu remarca tatalui lui( defect profesional) :
" Cand ma uit la ei doi vad o echipa ce piloteaza un avion. Sunt amandoi acolo si fac totul impreuna. Unul e pilot, celalalt copilot. Si ei doi fac cu randul fiecare rol..depinde de situatie. Ideea e ca amandoi merg in aceeasi directie..e aproape imposibil ca unul sa faca stanga si celalalt dreapta. "
Dap...pilotam babe..pilotam...si ne-ar sta bine tare cu niste elicoptere in preajma...
Daaaaaaaa.....
Griji, balbaieli, cam multa politete, apoi tutuiri, amintiri din copilarie, masa festiva, flori, vin si "vai dar nu trebuia sa va deranjati", multumiri la tot pasul, oameni buni, maturi si dragi, ganduri mari, planuri marete, sinceritate, zambete, experienta, inceput, intelepciune, nebunie si dragoste in aer.
Toate astea nu pot insemna decat....intalnire intre parinti...si noi doi.
Si asa a fost....a fost bine.
Si totul s-a incheiat cu remarca tatalui lui( defect profesional) :
" Cand ma uit la ei doi vad o echipa ce piloteaza un avion. Sunt amandoi acolo si fac totul impreuna. Unul e pilot, celalalt copilot. Si ei doi fac cu randul fiecare rol..depinde de situatie. Ideea e ca amandoi merg in aceeasi directie..e aproape imposibil ca unul sa faca stanga si celalalt dreapta. "
Dap...pilotam babe..pilotam...si ne-ar sta bine tare cu niste elicoptere in preajma...
si totusi....
"Vreau sa ajung in momentul in care, cand nu pot sa las garda jos fata de mine insumi, sa vin la tine si sa ma "poti lovi" prin ea, sa imi arati cum sa pansez ce sangereaza mereu, macar pentru moment.
(........)
Insa diamantele scumpe stralucesc si in noroi. Si un singur diamant ar fi fost suficient poate. Insa tu esti un colier de briliante. Pe care eu l-am pus la gat cand inca nu puteam sa il port.
Imbracat in zdrente nu pot purta diamante.
Dar in pielea goala imi sta foarte bine cu el la gat. Dezbraca-ma de minciuni, umezeste cu lacrimile tale batista cu care imi vei sterge pacatele. Sunt multe.
(.........)
Ti-as spune multe. Ti-as luat sufletul pentru 3 secunde si l-as pune in mine. Ti-as arata simtirile mele si viata mea prin diapozitive rapide in ochii tai.
Dar nu. Nu.
Traieste alaturi de mine si hai sa descoperim viitorul impreuna.
Hai sa privim spre un orizont bun. Vizualizeaza-l asa. Lasa-ma doar pe mine sa ma gandesc la apocalipsa. Tu priveste doar paradisul alaturi de mine. Vei fi printesa printre cersatorii de dupa apocalipsa, daca la asta se va ajunge. Acolo te voi duce daca asta va veni. Insa daca vom pasi inspre paradis, ne vom simti zei chiar si ca cersatori.
(.....)
Cu iubire NU pentru viata mea - ci pentru vesnicia mea - tu.
Voi veni la tine."
"Vreau sa ajung in momentul in care, cand nu pot sa las garda jos fata de mine insumi, sa vin la tine si sa ma "poti lovi" prin ea, sa imi arati cum sa pansez ce sangereaza mereu, macar pentru moment.
(........)
Insa diamantele scumpe stralucesc si in noroi. Si un singur diamant ar fi fost suficient poate. Insa tu esti un colier de briliante. Pe care eu l-am pus la gat cand inca nu puteam sa il port.
Imbracat in zdrente nu pot purta diamante.
Dar in pielea goala imi sta foarte bine cu el la gat. Dezbraca-ma de minciuni, umezeste cu lacrimile tale batista cu care imi vei sterge pacatele. Sunt multe.
(.........)
Ti-as spune multe. Ti-as luat sufletul pentru 3 secunde si l-as pune in mine. Ti-as arata simtirile mele si viata mea prin diapozitive rapide in ochii tai.
Dar nu. Nu.
Traieste alaturi de mine si hai sa descoperim viitorul impreuna.
Hai sa privim spre un orizont bun. Vizualizeaza-l asa. Lasa-ma doar pe mine sa ma gandesc la apocalipsa. Tu priveste doar paradisul alaturi de mine. Vei fi printesa printre cersatorii de dupa apocalipsa, daca la asta se va ajunge. Acolo te voi duce daca asta va veni. Insa daca vom pasi inspre paradis, ne vom simti zei chiar si ca cersatori.
(.....)
Cu iubire NU pentru viata mea - ci pentru vesnicia mea - tu.
Voi veni la tine."
am un motiv sa mai cred!
varumio...vesnicul adept al nesimtirii si misoginismului...cu vesnicele lui statusuri in care isi baga si scoate, toate citate din parazitii....avea azi un status ce inseamna mult petru el...si pentru mine. se poate....
asa ca totusi.....
poate ca mai merita sa mai cred.
poate exista si moarte clinica.
poate traiesc iubirea si nu am stiut sa o vad pentru cateva secunde.
poate nu e prea tarziu.
poate ma intorc in razboi.
si totusi....
"Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem."
later edit: tot din parazitii era si statusul ala dragut...si era doar scos din context...dar tot merita sa mai incerc...si sa cred...nu ?!?
varumio...vesnicul adept al nesimtirii si misoginismului...cu vesnicele lui statusuri in care isi baga si scoate, toate citate din parazitii....avea azi un status ce inseamna mult petru el...si pentru mine. se poate....
asa ca totusi.....
poate ca mai merita sa mai cred.
poate exista si moarte clinica.
poate traiesc iubirea si nu am stiut sa o vad pentru cateva secunde.
poate nu e prea tarziu.
poate ma intorc in razboi.
si totusi....
"Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem."
later edit: tot din parazitii era si statusul ala dragut...si era doar scos din context...dar tot merita sa mai incerc...si sa cred...nu ?!?
Am mai trecut o data prin asta. Si am ales. Bine. Am ales sa cred in iubire si sa o caut..si am gasit-o. Pot face iar asta dar...acum nu mai vreau sa cred.
Ma bucur ca nu mi-am facut blogul cunoscut caci mi-ar fi fost rusine sa afle lumea cum am devenit fugara din soldat. Naspa razboi iubirea asta. Am castigat batalia dar nu inca razboiul. Si nici nu vreau. Pentru ca nu-mi mai pasa.
Caci pentru prima data...sunt impacata.
Ma bucur ca nu mi-am facut blogul cunoscut caci mi-ar fi fost rusine sa afle lumea cum am devenit fugara din soldat. Naspa razboi iubirea asta. Am castigat batalia dar nu inca razboiul. Si nici nu vreau. Pentru ca nu-mi mai pasa.
Caci pentru prima data...sunt impacata.
Cei ce ucid trupuri sunt oameni mediocri indiferent de cat de bun le e planul sau cat de in serie sunt.
Insa exista oameni isteti, capabili si determinati. Sunt impulsivi si cu intentii bune de multe ori dar monstri in ochii mei. Pentru ca sunt cei ce omoara suflete.
Sunt suflete formate in era iubirii..caci parintii le-au facut si crescut asa. Apoi au invatat sa se apere singure de rele si sa ramana asa indiferent de ce se intampla in jur. Trec prin multe lupte...se zgarie si chiar sangereaza...dar se pastreaza curate caci lupta pentru asta. Devin adolescente, tentatiile sunt si mai mari si cresc totusi cu dragoste si lucruri bune. Devin majore si pot face cam ce vor dar fac ce e drept si corect. Isi cauta dragostea caci cred in ea si o gasesc. Chiar daca au mai existat si inainte mici si adolescentine iubiri..s-au pastrat pure pentru ce cautau si voiau. Si au gasit-o...si e cum au visat-o si mai mult...si e bine...si mai tare cred in iubire...caci o traiesc.
Si intr-o zi bufff! Gata cu tot..gata cu sufletul! Un criminal dragut si cu intentii bune l-a distrus. Caci credea prea tare in iubire. Criminalul. Si sufletul.
La ce bun anii de iubire daca si el sfarseste asa? Se alatura gramezii de suflete pure dar ce traiesc in ura. E mare camera lor..e cea mai mare din toata casa.
Criminalul? Continua sa traiasca in libertate si sa creada in iubire.
Inca nu exista in tara asta lege pentru asa ceva...inchisoare nici pe departe...
Aici se odihneste trupul unui suflet curat al unui copil care a iubit. (1987- 2010 )
Va rog nu puneti alte flori in afara de jerbere!
Pacat de el...era asa tanar...
Insa exista oameni isteti, capabili si determinati. Sunt impulsivi si cu intentii bune de multe ori dar monstri in ochii mei. Pentru ca sunt cei ce omoara suflete.
Sunt suflete formate in era iubirii..caci parintii le-au facut si crescut asa. Apoi au invatat sa se apere singure de rele si sa ramana asa indiferent de ce se intampla in jur. Trec prin multe lupte...se zgarie si chiar sangereaza...dar se pastreaza curate caci lupta pentru asta. Devin adolescente, tentatiile sunt si mai mari si cresc totusi cu dragoste si lucruri bune. Devin majore si pot face cam ce vor dar fac ce e drept si corect. Isi cauta dragostea caci cred in ea si o gasesc. Chiar daca au mai existat si inainte mici si adolescentine iubiri..s-au pastrat pure pentru ce cautau si voiau. Si au gasit-o...si e cum au visat-o si mai mult...si e bine...si mai tare cred in iubire...caci o traiesc.
Si intr-o zi bufff! Gata cu tot..gata cu sufletul! Un criminal dragut si cu intentii bune l-a distrus. Caci credea prea tare in iubire. Criminalul. Si sufletul.
La ce bun anii de iubire daca si el sfarseste asa? Se alatura gramezii de suflete pure dar ce traiesc in ura. E mare camera lor..e cea mai mare din toata casa.
Criminalul? Continua sa traiasca in libertate si sa creada in iubire.
Inca nu exista in tara asta lege pentru asa ceva...inchisoare nici pe departe...
Aici se odihneste trupul unui suflet curat al unui copil care a iubit. (1987- 2010 )
Va rog nu puneti alte flori in afara de jerbere!
Pacat de el...era asa tanar...
demult, tare demult am iubit o mica fata
e firesc mi-a placut era frumoasa
ca o floare de zapada
demult, tare demult
ea imi daruia multa iubire
si un suflet minunat
si curat ca zapada cand se cerne
era viata mea si se numea ....A?
dar am uitat ce am avut
si am ajuns indiferent
si am pierdut-o ca pe un fulg ce-n mana il pierzi cand s-a topit
cand mi-am dat seama ca am ranit
un suflet cald atata timp
si c-am pierdut-o m-am intors ingenunchiat
e prea tarziu...e prea tarziu...????
e firesc mi-a placut era frumoasa
ca o floare de zapada
demult, tare demult
ea imi daruia multa iubire
si un suflet minunat
si curat ca zapada cand se cerne
era viata mea si se numea ....A?
dar am uitat ce am avut
si am ajuns indiferent
si am pierdut-o ca pe un fulg ce-n mana il pierzi cand s-a topit
cand mi-am dat seama ca am ranit
un suflet cald atata timp
si c-am pierdut-o m-am intors ingenunchiat
e prea tarziu...e prea tarziu...????
it's friday...i'm in love ?!?
Azi urasc si atat.
Azi nimic nu ma mai fascineaza, nimic nu imi atinge sufletul.
Mi-e frica de extreme...ma vreau la mijloc.
Vreau mai putina intensitate sau pasiune...vreau lucruri banale si stupide in viata mea.
Vreau sa nu ma pierd pe mine, sa nu aleg gresit la intersectie.
Vreau sa mai am incredere si sa mai cred in dragoste curata. Macar un pic.
Azi nici copiii nu mi-au mai parut asa puri si sinceri.
Azi urasc.
Azi nimic nu ma mai fascineaza, nimic nu imi atinge sufletul.
Mi-e frica de extreme...ma vreau la mijloc.
Vreau mai putina intensitate sau pasiune...vreau lucruri banale si stupide in viata mea.
Vreau sa nu ma pierd pe mine, sa nu aleg gresit la intersectie.
Vreau sa mai am incredere si sa mai cred in dragoste curata. Macar un pic.
Azi nici copiii nu mi-au mai parut asa puri si sinceri.
Azi urasc.
Ma simt acasa.
Am visat la clipa asta mereu...Si mama visa la ea cred de fiecare data cand spiritul meu critic iesea la iveala legat de casa si ea zicea: " O sa vad eu cand esti la casa ta ce o sa mai zici si cum o sa le faci".
Uite mama...sunt.
La casa noastra.
Invat sa citesc apometrele, sa platesc intretinerea, sa nu las lumina aprinsa degeaba. Am chiar si telefon fix desi credeam ca si-a pierdut utilitatea, dar il folosesc zilnic caci vorbesc cu mama si imi mai spune ce sa mai adaug la prajitura.
Ieri am organizat o cine romantica cu paste la plic, boni-bon si vin. Am avut flori pe masa si dragoste in casa. Apoi ne-am chinuit impreuna sa scoatem o musca din dormitor si am simtit ce inseamna sa faci totul impreuna. E bine in doi.
El doarme acum, iar eu mi-am facut timp cu mine si cu Amelie. Imi umple inima de bucurie filmul asta si ma face sa aplaud la sfarsit pe bune in camera.
Daca voi avea o fetita, mi-ar placea sa fie asa pura si plina de iubire ca Amelie...
de aia daca voi avea o fetita o va chema Amelie.
E frumoasa casa noastra asa intoarsa pe dos cum e...e acasa.
Si...e destul de mica...casa mea...dar incap toti prietenii in ea...stau in picioare..se aseaza pe jos...in rest sunt cuminti si vorbesc frumos.
Asa ca vino sus daca ploua...Stefan cel Mare...Nr 40 :)
Am visat la clipa asta mereu...Si mama visa la ea cred de fiecare data cand spiritul meu critic iesea la iveala legat de casa si ea zicea: " O sa vad eu cand esti la casa ta ce o sa mai zici si cum o sa le faci".
Uite mama...sunt.
La casa noastra.
Invat sa citesc apometrele, sa platesc intretinerea, sa nu las lumina aprinsa degeaba. Am chiar si telefon fix desi credeam ca si-a pierdut utilitatea, dar il folosesc zilnic caci vorbesc cu mama si imi mai spune ce sa mai adaug la prajitura.
Ieri am organizat o cine romantica cu paste la plic, boni-bon si vin. Am avut flori pe masa si dragoste in casa. Apoi ne-am chinuit impreuna sa scoatem o musca din dormitor si am simtit ce inseamna sa faci totul impreuna. E bine in doi.
El doarme acum, iar eu mi-am facut timp cu mine si cu Amelie. Imi umple inima de bucurie filmul asta si ma face sa aplaud la sfarsit pe bune in camera.
Daca voi avea o fetita, mi-ar placea sa fie asa pura si plina de iubire ca Amelie...
de aia daca voi avea o fetita o va chema Amelie.
E frumoasa casa noastra asa intoarsa pe dos cum e...e acasa.
Si...e destul de mica...casa mea...dar incap toti prietenii in ea...stau in picioare..se aseaza pe jos...in rest sunt cuminti si vorbesc frumos.
Asa ca vino sus daca ploua...Stefan cel Mare...Nr 40 :)
"Viata la palat era aidoma unui vis implinit pentru Cenusareasa, care avea mare grija sa-si imparta norocul si bucuriile cu toti cei pe care ii iubea. "
" Alba ca Zapada si printul ei isi petreceau aproape fiecare zi impreuna. Dar intr-o dimineata insorita, printul ii spuse ca are o misiune importanta de indeplinit.
- Ma tem ca voi lipsi de acasa cetava ore, adauga el.
- Iar mie imi va fi dor de tine, replica Alba ca Zapada. "
" Alba ca Zapada si printul ei isi petreceau aproape fiecare zi impreuna. Dar intr-o dimineata insorita, printul ii spuse ca are o misiune importanta de indeplinit.
- Ma tem ca voi lipsi de acasa cetava ore, adauga el.
- Iar mie imi va fi dor de tine, replica Alba ca Zapada. "
In direct de la fata inimii
"Chiar daca traiesti in alb-negru nu te opreste nimeni sa visezi in culori,o nu
si sa incerci sa fii ce vrei chiar daca ai mai incercat de atatea ori,
au dreptate cand spun toate la timpul lor tu stii ca nu gresesti,
daca iubesti tot timpul pentru ca oricand e timpul sa iubesti"
Asa ca am iesit din viata alb-negru la care iau parte acum si m-am urcat pe acoperisul casei.
In aer era miros de smoala si ploaie. Vantul batea si aducea cu el un pic din teiul inflorit de langa casa. M-am plimbat o vreme desculta si am simtit fiecare pietricica si imperfectiune a acoperisului. Am privit pentru cateva secunde oamenii in apartamentele din blocul din fata. Erau oameni la camasa ce lucrau pe laptop la birou, oameni la televizor si cei care mancau. Iar eu ma simteam atat de libera iar vantul imi mai intarea credinta.
M-am asezat apoi pe acoperis si intinsa pe spate am privit cerul. Cand eram mica faceam vechiul joc cu nori, le gaseam forme si ii faceam personaje de povesti.
Imi placeau norii albi si pufosi; acum erau de toate culorile si in special gri inchis. Am incercat sa le gasesc si lor forme si sa ii gasesc la fel de fascinanti.
Asa e si in viata mea de om mare acum....nu sunt doar nori albi si pufosi, ci si nori pentru care balsamul nu si-a facut prea bine efectul. Dar sunt si ei parte din viata, chiar una buna caci norii negri aduc ploaia si odata cu ea cel mai frumos sentiment de impacare sufleteasca.
Mai am un pic si traiesc iar in culori. Maine e ultima proba la licenta si pe asta o voi sarbatori cu un film bun pe terasa si pepene rosu.
Pana atunci, transmit in direct, de la fata inimii, de pe acoperis de unde nu-mi pot scoate din cap versul "oricand e timpul sa iubesti".
Asa ca nu citez din Socrate, citez din Taxi:
"e un timp cand ai si un timp cand ceri si un timp cand trebuie sa speri,
e un timp cand stai si un timp cand pleci si un timp cand peste toate treci,
e un timp cand vrei si un timp cand poti si un timp cand esti uitat de toti,
dar oricine ai fi,oriunde esti,oricand e timpul sa iubesti....oricand e timpul....sa iubesti..."
si sa incerci sa fii ce vrei chiar daca ai mai incercat de atatea ori,
au dreptate cand spun toate la timpul lor tu stii ca nu gresesti,
daca iubesti tot timpul pentru ca oricand e timpul sa iubesti"
Asa ca am iesit din viata alb-negru la care iau parte acum si m-am urcat pe acoperisul casei.
In aer era miros de smoala si ploaie. Vantul batea si aducea cu el un pic din teiul inflorit de langa casa. M-am plimbat o vreme desculta si am simtit fiecare pietricica si imperfectiune a acoperisului. Am privit pentru cateva secunde oamenii in apartamentele din blocul din fata. Erau oameni la camasa ce lucrau pe laptop la birou, oameni la televizor si cei care mancau. Iar eu ma simteam atat de libera iar vantul imi mai intarea credinta.
M-am asezat apoi pe acoperis si intinsa pe spate am privit cerul. Cand eram mica faceam vechiul joc cu nori, le gaseam forme si ii faceam personaje de povesti.
Imi placeau norii albi si pufosi; acum erau de toate culorile si in special gri inchis. Am incercat sa le gasesc si lor forme si sa ii gasesc la fel de fascinanti.
Asa e si in viata mea de om mare acum....nu sunt doar nori albi si pufosi, ci si nori pentru care balsamul nu si-a facut prea bine efectul. Dar sunt si ei parte din viata, chiar una buna caci norii negri aduc ploaia si odata cu ea cel mai frumos sentiment de impacare sufleteasca.
Mai am un pic si traiesc iar in culori. Maine e ultima proba la licenta si pe asta o voi sarbatori cu un film bun pe terasa si pepene rosu.
Pana atunci, transmit in direct, de la fata inimii, de pe acoperis de unde nu-mi pot scoate din cap versul "oricand e timpul sa iubesti".
Asa ca nu citez din Socrate, citez din Taxi:
"e un timp cand ai si un timp cand ceri si un timp cand trebuie sa speri,
e un timp cand stai si un timp cand pleci si un timp cand peste toate treci,
e un timp cand vrei si un timp cand poti si un timp cand esti uitat de toti,
dar oricine ai fi,oriunde esti,oricand e timpul sa iubesti....oricand e timpul....sa iubesti..."
Si a fost si 1 iunie, ziua mea preferata din an ;)
Si ca un copil ce sunt, m-am lasat rasfatata si iubita.
La gradi fetitele m-au umplut cu pupici si m-au imbratisat tare tare tare.
Apoi au inceput cu totii un concurs, cine-i cel care ma iubeste cel mai tare si mai mult. Unii ma iubeau pana la Jupiter, altii pana la soare, in jurul lumii si pana la Dumnezeu.
Mi-am deschis sufletul si am primit cu drag toata dragostea pe care ei mi-au oferit-o asa frumos.
Mama si tata m-au sunat sa-mi spuna la multi ani si ca tot copilul lor sunt oricat de om mare am devenit.
Am impartit si eu apoi din dragoste mai departe, dar nu stiu daca la fel de frumos si sincer.
Insa din suflet le urez tuturor LA MULTI ANI, caci sa fii copil e un lucru serios, nimic in lume nu e mai frumos:)
Si ca un copil ce sunt, m-am lasat rasfatata si iubita.
La gradi fetitele m-au umplut cu pupici si m-au imbratisat tare tare tare.
Apoi au inceput cu totii un concurs, cine-i cel care ma iubeste cel mai tare si mai mult. Unii ma iubeau pana la Jupiter, altii pana la soare, in jurul lumii si pana la Dumnezeu.
Mi-am deschis sufletul si am primit cu drag toata dragostea pe care ei mi-au oferit-o asa frumos.
Mama si tata m-au sunat sa-mi spuna la multi ani si ca tot copilul lor sunt oricat de om mare am devenit.
Am impartit si eu apoi din dragoste mai departe, dar nu stiu daca la fel de frumos si sincer.
Insa din suflet le urez tuturor LA MULTI ANI, caci sa fii copil e un lucru serios, nimic in lume nu e mai frumos:)
Ştiu că-i urât să spui “Sunt cea mai frumoasă femeie”,
E urât şi poate nici nu e adevărat,
Dar lasă-mă atunci când plouă,
Numai atunci când plouă,
Să rostesc magica formulă “Sunt cea mai frumoasă femeie”.
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă...
Iubesc ploile,
Iubesc cu patimă ploile, înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei…
E urât şi poate nici nu e adevărat,
Dar lasă-mă atunci când plouă,
Numai atunci când plouă,
Să rostesc magica formulă “Sunt cea mai frumoasă femeie”.
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă...
Iubesc ploile,
Iubesc cu patimă ploile, înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei…
Toata lumea in jurul meu pierde.
Storge..eros...indiferent de tipul de iubire pe care il pierzi e vorba de suferinta.
Cineva isi pierde mama, fiinta cea mai demna de iubit din lume.
Altcineva isi pierde iubitul si se pierde pe ea.
Ma rog doar pentru puterea de a putea trai in continuare in momentele astea....caci supravietuirea nu e un mod de viata; de a se mai implica...pentru ca indiferenta doare...si de a putea darui iubire..caci fara ea....toata lumea pierde...fara ea...ne pierdem si noi.
Ma rog pentru cei pierduti si pentru cei ce i-au pierdut.
Si poate nu ar trebui sa scriu despre ce ma rog....dar doare cand pe cei dragi ii doare si blogul imi mai sufla rana.
Storge..eros...indiferent de tipul de iubire pe care il pierzi e vorba de suferinta.
Cineva isi pierde mama, fiinta cea mai demna de iubit din lume.
Altcineva isi pierde iubitul si se pierde pe ea.
Ma rog doar pentru puterea de a putea trai in continuare in momentele astea....caci supravietuirea nu e un mod de viata; de a se mai implica...pentru ca indiferenta doare...si de a putea darui iubire..caci fara ea....toata lumea pierde...fara ea...ne pierdem si noi.
Ma rog pentru cei pierduti si pentru cei ce i-au pierdut.
Si poate nu ar trebui sa scriu despre ce ma rog....dar doare cand pe cei dragi ii doare si blogul imi mai sufla rana.
4...intamplari ciudate si o minune
Niciodata nu mi-au placut aniversarile si telefoanele de la multi ani.
Dar anul asta...nu mi-am aniversat anii de viata...mi-am aniversat anii de iubire.
Si a fost primul meu an, primul nostru an.
Nimic nu m-a bucurat mai tare decat telefoanele de la multi ani, fiecare glas ce ne-a urat asta. In momentele astea, fiecare la multi ani era parca acompaniat de un cantec de harpa, suna dulce si divin.
Crestem.
La multi noua.
Dar anul asta...nu mi-am aniversat anii de viata...mi-am aniversat anii de iubire.
Si a fost primul meu an, primul nostru an.
Nimic nu m-a bucurat mai tare decat telefoanele de la multi ani, fiecare glas ce ne-a urat asta. In momentele astea, fiecare la multi ani era parca acompaniat de un cantec de harpa, suna dulce si divin.
Crestem.
La multi noua.
Azi ti-am simtit lipsa.
Nu stiu de ce, m-am obisnuit cu absenta ta.
Poate pentru ca azi mi-am facut asteptari, azi chiar am crezut ca vii.
Aveam ganduri, planuri si vise. Cu tine.
Dar iar m-am simtit ca o mireasa parasita in fata altarului.
Nu stiu de ce fac comparatie cu o relatie fata-baiat. Poate pentru ca e vorba tot de iubire.
Te intrebi de ce am devenit rece..neutra..distanta...
Pentru ca ai ales.
Fara sa fie nevoie.
Nu stiu de ce, m-am obisnuit cu absenta ta.
Poate pentru ca azi mi-am facut asteptari, azi chiar am crezut ca vii.
Aveam ganduri, planuri si vise. Cu tine.
Dar iar m-am simtit ca o mireasa parasita in fata altarului.
Nu stiu de ce fac comparatie cu o relatie fata-baiat. Poate pentru ca e vorba tot de iubire.
Te intrebi de ce am devenit rece..neutra..distanta...
Pentru ca ai ales.
Fara sa fie nevoie.
Dumnezeu ne-a dat puterea de a alege...avem ratiune pentru asta, dar avem si sentimente.
Si din ideea de a ne alege singuri calea, s-a nascut remuscarea, apoi "dar daca" si asumarea responsabilitatii.
Tot asa a aparut succesul, au aparut recompensele si oamenii dragi cu care suntem binecuvantati.
Fiecare actiune pe care o facem are consecinte. Uneori nu imediat si poate de asta atunci cand le suportam, mai tarziu, nu le intelegem.
Dar orice alegere are o urmare.
Uneori insa reducem totul la alegeri. Chiar si cand nu trebuie. Dar ne limitam singuri, ne impunem o singura alegere. Iar alegere nu e echivalent cu unu...nu e tot una cu un raspuns dihotomic.
Singura limita impusa de Dumnezeu ne e cerul...si asta e limita doar cu anumite conditii.
In rest...nu vrem mai mult, ne limitam, ba chiar ne cream singuri ziduri si ne plangem apoi de existenta lor.
Si din ideea de a ne alege singuri calea, s-a nascut remuscarea, apoi "dar daca" si asumarea responsabilitatii.
Tot asa a aparut succesul, au aparut recompensele si oamenii dragi cu care suntem binecuvantati.
Fiecare actiune pe care o facem are consecinte. Uneori nu imediat si poate de asta atunci cand le suportam, mai tarziu, nu le intelegem.
Dar orice alegere are o urmare.
Uneori insa reducem totul la alegeri. Chiar si cand nu trebuie. Dar ne limitam singuri, ne impunem o singura alegere. Iar alegere nu e echivalent cu unu...nu e tot una cu un raspuns dihotomic.
Singura limita impusa de Dumnezeu ne e cerul...si asta e limita doar cu anumite conditii.
In rest...nu vrem mai mult, ne limitam, ba chiar ne cream singuri ziduri si ne plangem apoi de existenta lor.
1 martie calator iti aduce un martisor....
Ti-as intra in casa cu forta, fara batai in usa ce-ti apara lumea ta cea noua si fara sa-mi anunt venirea.
Te-ai uita la mine cu ochi mari dar inca cu iubire. Ai incerca sa-mi spui ceva, iti vad buzele cum se deschid pentru a rosti ceva. Dar nu te ascult, nici nu te aud.
M-as apropia de tine cu o privire si un gand hotarat. Atunci te-ai speria putin.
As scoate martisorul si ti-as intepa bluza cu acul lui, apoi as impinge acul in pieptul tau, apoi tot mai adanc, as trece de piele, muschi si as infige acul adanc in inima. Acum stii cum doare. Mi-ai striga sa ma opresc, m-ai face nebuna si m-ai intreba de ce iti fac asta. As inchide acul, ti-as pune un snur alb pe care-l vei pata cu sange si ti-as spune: "O primavara frumoasa, plina cu soare si iubire."
Te-ai uita la mine cu ochi mari dar inca cu iubire. Ai incerca sa-mi spui ceva, iti vad buzele cum se deschid pentru a rosti ceva. Dar nu te ascult, nici nu te aud.
M-as apropia de tine cu o privire si un gand hotarat. Atunci te-ai speria putin.
As scoate martisorul si ti-as intepa bluza cu acul lui, apoi as impinge acul in pieptul tau, apoi tot mai adanc, as trece de piele, muschi si as infige acul adanc in inima. Acum stii cum doare. Mi-ai striga sa ma opresc, m-ai face nebuna si m-ai intreba de ce iti fac asta. As inchide acul, ti-as pune un snur alb pe care-l vei pata cu sange si ti-as spune: "O primavara frumoasa, plina cu soare si iubire."
dragostea trece prin stomac?
-Mmmm...mirosi a clementine...
-Mmm..mirosi a iubire.
-Ti-am uns o felie de paine.
-Cu ce?
-Cu iubire.
by Cristi
-Mmm..mirosi a iubire.
-Ti-am uns o felie de paine.
-Cu ce?
-Cu iubire.
by Cristi
prison break
Tie ti-e rau. Tare. Mie mi-e bine. Tare.
Si nu simt nimic...pentru tine. Nu-mi pare rau, nu-ti pot plange suferinta sau mangaia sufletul. Mi-e frica doar ca sunt aproape sa zambesc in fata suferintei tale si asta ma sperie.
Poate am devenit eu insensibila, poate nu mai stiu sa simt. Pentru tine.
Poate nu mai stiu sa-ti fiu nici prietena....dar nici nu cred ca ti-am fost vreodata.
Ma voi ruga pentru tine dar si asta mi-e frica s-o fac caci nu stiu cat de sincera voi fi.
Dar sunt sincera cand iti spun ca sper totusi ca pentru tine titlul sa nu fie decat "break".
Si nu simt nimic...pentru tine. Nu-mi pare rau, nu-ti pot plange suferinta sau mangaia sufletul. Mi-e frica doar ca sunt aproape sa zambesc in fata suferintei tale si asta ma sperie.
Poate am devenit eu insensibila, poate nu mai stiu sa simt. Pentru tine.
Poate nu mai stiu sa-ti fiu nici prietena....dar nici nu cred ca ti-am fost vreodata.
Ma voi ruga pentru tine dar si asta mi-e frica s-o fac caci nu stiu cat de sincera voi fi.
Dar sunt sincera cand iti spun ca sper totusi ca pentru tine titlul sa nu fie decat "break".
inima purtatoare de corset
Era un ritual facut voluntar uneori, involuntar alteori si inconstient.
Mai intai era privirea. Erau priviri ascutite ce intrau pana in oase. Era parul si jocul cu el, rasucirea lui, managaierea chipului cu el, mirosul lui. Era limba care umezea usor buzele putin rosii. Era provocare, pasiune, dorinta si chimie. Ardeau la foc mocnit toate intr-un ceaun.
Uneori era doar o privire calda, un par balai, cuminte si niste buze usor crapate. Era inocenta, puritate si incapacitatea de a constientiza atractia. Asezate pe un platou si lasate la copt la soare.
Indiferent de inceput...mai gatit sau doar copt de soare...efectele erau aceleasi.
Era nevoia fiecarei femei de a se simti frumoasa si admirata. Era o nevoie satisfacuta din plin. Erau bataile inimii cu 3-4 in plus pe minut. Era orgoliu, stima de sine si pura placere. Era mandrie, satisfactie, un pic de narcisism. Era joaca.
Dar pe terenul opus ramaneau taieturi, gauri si arsuri si nimeni acolo sa le ingrijeasca. Si mai niciodata nu auzeai pe cineva din cei cu rani sa se planga de schimbul facut. Acceptau cu demnitate acul sa le coase ranile si pastrau glontul sau cutitul amintire.
Am jucat si eu jocul. Mi-am facut regulile proprii..asa cum zice regula jocului si am chemat cat mai multi copii in el. Imi placea sa ii invit in partida mea pe impatimitii jocului. Ii bateam. Odata am pierdut o partida. Dar am castigat jocul.
Ma intreb..cu ce pret? La ce bun dorinta fetei de a se simti frumoasa, admirata si iubita daca se lasa cu atatea rani?
Acum privesc obiectiv fetiscanele ce se joaca cu dragostea si lasa in urma lor sange pentru un gram de admiratie.
Acum privesc si empatizez cu partea opusa. Si ma intreb cat de tare doare cand scoti glontul, cand acul te inteapa.
Si parca putin imi pare rau...imi pare rau pentru fiecare moment in care am apasat pe tragaci fara sa fie cazul...pentru fiecare geamat provocat de acul ce coase rana unde glontul meu a ajuns...imi pare rau pentru fiecare gram de admiratie castigat prin durerea altuia...
Mai intai era privirea. Erau priviri ascutite ce intrau pana in oase. Era parul si jocul cu el, rasucirea lui, managaierea chipului cu el, mirosul lui. Era limba care umezea usor buzele putin rosii. Era provocare, pasiune, dorinta si chimie. Ardeau la foc mocnit toate intr-un ceaun.
Uneori era doar o privire calda, un par balai, cuminte si niste buze usor crapate. Era inocenta, puritate si incapacitatea de a constientiza atractia. Asezate pe un platou si lasate la copt la soare.
Indiferent de inceput...mai gatit sau doar copt de soare...efectele erau aceleasi.
Era nevoia fiecarei femei de a se simti frumoasa si admirata. Era o nevoie satisfacuta din plin. Erau bataile inimii cu 3-4 in plus pe minut. Era orgoliu, stima de sine si pura placere. Era mandrie, satisfactie, un pic de narcisism. Era joaca.
Dar pe terenul opus ramaneau taieturi, gauri si arsuri si nimeni acolo sa le ingrijeasca. Si mai niciodata nu auzeai pe cineva din cei cu rani sa se planga de schimbul facut. Acceptau cu demnitate acul sa le coase ranile si pastrau glontul sau cutitul amintire.
Am jucat si eu jocul. Mi-am facut regulile proprii..asa cum zice regula jocului si am chemat cat mai multi copii in el. Imi placea sa ii invit in partida mea pe impatimitii jocului. Ii bateam. Odata am pierdut o partida. Dar am castigat jocul.
Ma intreb..cu ce pret? La ce bun dorinta fetei de a se simti frumoasa, admirata si iubita daca se lasa cu atatea rani?
Acum privesc obiectiv fetiscanele ce se joaca cu dragostea si lasa in urma lor sange pentru un gram de admiratie.
Acum privesc si empatizez cu partea opusa. Si ma intreb cat de tare doare cand scoti glontul, cand acul te inteapa.
Si parca putin imi pare rau...imi pare rau pentru fiecare moment in care am apasat pe tragaci fara sa fie cazul...pentru fiecare geamat provocat de acul ce coase rana unde glontul meu a ajuns...imi pare rau pentru fiecare gram de admiratie castigat prin durerea altuia...
sick and tired
De tot ce incepe cu nu.. si mai ales daca continua cu pot.
De problemele tuturor!
Nu sunt mama ranitilor, nici o asociatie de binefacere!
Am eu nevoie sa joc rolul de salvator dar acum nu vreau sa-mi mai dau vesta mea de salvare!
M-am saturat de orgoliu de atatea ori si mai ales acum. De orgoliul meu, al celorlalti.
Nu mai vreau sa opresc lumea in loc sa plang pentru marile probleme existentiale ale fiecaruia.
Nu vreau sa aud stiri de la ora 5...nu vreau sa vad scene horror din filme.
Pentru ca asa sunt eu...evit raul si ma amestec prin lucruri frumoase si oameni buni si cresc in mediul asta si iubesc asa.
Pentru ca totusi mai cred in oameni. Cred in povesti de dragoste si sentimente pure, cred in prietenie. Nu mi-am pus niciodata intrebari...de ce il iubesc pe omul meu...de ce sunt prietena cu tine....Pentru ca in dragoste si prietenie nu se pun intrebari. Iubesti pe cineva pt ceea ce e indiferent cat de mult te enerveaza, cat iti vine sa-l bati ca ai gatit pentru el dar el mananca de la Mc'D...indiferent cat ai renuntat la tine pentru el. Iubesti si atat.
Prietenia nu are motive si nu trebuie explicata. Nu esti prieten cu cineva pentru ca ati trecut prin multe si ati plans unul pe umarul celuilalt...ci ati trecut prin multe si ati plans impreuna pentru ca sunteti prieteni.
Cred in asta mai mult decat oricand si asa vreau sa fiu in continuare...pentru ca asta sunt eu...
Am fost intr-un xerox zilele trecute. Incapere veche si rece, cu pereti mucegaiti, 2 rafturi si multa hartie. Nimic atragator. Mult prea dimineata pentru mine, cu sufletul incarcat de tot felul de stari....coada la xerox...si in momentul si locul asta total fucked up a inceput un laptop sa cante "Beautiful girl" a lui INXS.
Fiecare particica a corpului s-a dilatat de placere....am simtit cum ma ridic cu cativa centimetri deasupra podelei si greu imi venea sa plec de acolo. Mi-as fi petrecut ziua acolo...sa-l cunosc pe barbatul care asculta INXS caci a urmat "Original Sin". L-am analizat un pic...era demn de a asculta INXS...stia sa aprecieze.
Am fost aseara la lansare la Victor Socaciu. De mult nu m-au mai atins niste cuvinte care nu sunt cantate...dar de data asta Socaciu m-a facut sa-mi mai ating o data limita superioara de fericire si mi-a oferit sentimentul de binecuvantare atat prin muzica lui dar in special cu vorbele lui dulci dintre cantece. Pentru o clipa am crezut ca ii canta special sufletului meu pa care l-ar cunoaste mult prea bine...dar un batranel se mai ridica din cand in cand pentru a face semne de multumire si mi-am dat seama ca sufletul meu nu ii e singurul spectator.
Apoi a spus niste vorbe ce o sa-mi ramana mult timp in inima. Nu am geniul si intelepciunea lui nici macar pantru a le reproduce dar ideea era ca exista un scop pentru care Dumnezeu ne-a lasat pe cei care suntem pe pamant acum sa traim in acelasi timp...exista un motiv pentru care suntem contemporani...
A urmat apoi Mircea Vintila cu scumpa si draga "Miruna" si inca o data am simtit ca pentru mine e cantat special cantecul si inca o data am simtit ce e fericirea.
A fost si Maria Ploae care tare frumos a spus din Eminescu si Kipling.
Mi-am amintit ca asta e lumea mea...un balon in care traiesc cu naivitate si credinta si multa fericire.
Astia sunt oamenii cu care vreau sa ma inconjor..oameni ce imi plac atat de mult incat ii socot ingerii mei pazitori , oameni care stiu inca sa se bucure alaturi de mine de norii albi ca vata pe bat, de o muzica buna, de o placinta impartita in doua, de o noapte de povesti, un joc de carti sau de un prieten.
Fara "daca"..fara "nu pot"...fara "iarta-ma"...
Am asociat in ultimul timp responsabilitatile si incercarile vietii cu ideea de adult.
Dar e vorba doar de ceea ce esti, ce vrei. E vorba de decizii. E decizia ta sa faci dintr-un xerox un loc de produs bani sau un loc in care ai tot sta ca intr-o ceainarie...daca faci muzica pentru dansat,pentru popularitate sau pentru suflet...
Dar daca iubesti...iubeste fara conditii....Si nu-ti intreba prietenii niciodata de ce iti sunt prieteni.
Asa ca nu-mi place in lumea asta..si desi am stat doar un pic in ea..i'm sick and tired of it...asa ca ma intorc in a mea...caci....
"You may say that I'm a dreamer
But I'm not the only one
I hope someday you'll join us
And the world will be as one " .
De problemele tuturor!
Nu sunt mama ranitilor, nici o asociatie de binefacere!
Am eu nevoie sa joc rolul de salvator dar acum nu vreau sa-mi mai dau vesta mea de salvare!
M-am saturat de orgoliu de atatea ori si mai ales acum. De orgoliul meu, al celorlalti.
Nu mai vreau sa opresc lumea in loc sa plang pentru marile probleme existentiale ale fiecaruia.
Nu vreau sa aud stiri de la ora 5...nu vreau sa vad scene horror din filme.
Pentru ca asa sunt eu...evit raul si ma amestec prin lucruri frumoase si oameni buni si cresc in mediul asta si iubesc asa.
Pentru ca totusi mai cred in oameni. Cred in povesti de dragoste si sentimente pure, cred in prietenie. Nu mi-am pus niciodata intrebari...de ce il iubesc pe omul meu...de ce sunt prietena cu tine....Pentru ca in dragoste si prietenie nu se pun intrebari. Iubesti pe cineva pt ceea ce e indiferent cat de mult te enerveaza, cat iti vine sa-l bati ca ai gatit pentru el dar el mananca de la Mc'D...indiferent cat ai renuntat la tine pentru el. Iubesti si atat.
Prietenia nu are motive si nu trebuie explicata. Nu esti prieten cu cineva pentru ca ati trecut prin multe si ati plans unul pe umarul celuilalt...ci ati trecut prin multe si ati plans impreuna pentru ca sunteti prieteni.
Cred in asta mai mult decat oricand si asa vreau sa fiu in continuare...pentru ca asta sunt eu...
Am fost intr-un xerox zilele trecute. Incapere veche si rece, cu pereti mucegaiti, 2 rafturi si multa hartie. Nimic atragator. Mult prea dimineata pentru mine, cu sufletul incarcat de tot felul de stari....coada la xerox...si in momentul si locul asta total fucked up a inceput un laptop sa cante "Beautiful girl" a lui INXS.
Fiecare particica a corpului s-a dilatat de placere....am simtit cum ma ridic cu cativa centimetri deasupra podelei si greu imi venea sa plec de acolo. Mi-as fi petrecut ziua acolo...sa-l cunosc pe barbatul care asculta INXS caci a urmat "Original Sin". L-am analizat un pic...era demn de a asculta INXS...stia sa aprecieze.
Am fost aseara la lansare la Victor Socaciu. De mult nu m-au mai atins niste cuvinte care nu sunt cantate...dar de data asta Socaciu m-a facut sa-mi mai ating o data limita superioara de fericire si mi-a oferit sentimentul de binecuvantare atat prin muzica lui dar in special cu vorbele lui dulci dintre cantece. Pentru o clipa am crezut ca ii canta special sufletului meu pa care l-ar cunoaste mult prea bine...dar un batranel se mai ridica din cand in cand pentru a face semne de multumire si mi-am dat seama ca sufletul meu nu ii e singurul spectator.
Apoi a spus niste vorbe ce o sa-mi ramana mult timp in inima. Nu am geniul si intelepciunea lui nici macar pantru a le reproduce dar ideea era ca exista un scop pentru care Dumnezeu ne-a lasat pe cei care suntem pe pamant acum sa traim in acelasi timp...exista un motiv pentru care suntem contemporani...
A urmat apoi Mircea Vintila cu scumpa si draga "Miruna" si inca o data am simtit ca pentru mine e cantat special cantecul si inca o data am simtit ce e fericirea.
A fost si Maria Ploae care tare frumos a spus din Eminescu si Kipling.
Mi-am amintit ca asta e lumea mea...un balon in care traiesc cu naivitate si credinta si multa fericire.
Astia sunt oamenii cu care vreau sa ma inconjor..oameni ce imi plac atat de mult incat ii socot ingerii mei pazitori , oameni care stiu inca sa se bucure alaturi de mine de norii albi ca vata pe bat, de o muzica buna, de o placinta impartita in doua, de o noapte de povesti, un joc de carti sau de un prieten.
Fara "daca"..fara "nu pot"...fara "iarta-ma"...
Am asociat in ultimul timp responsabilitatile si incercarile vietii cu ideea de adult.
Dar e vorba doar de ceea ce esti, ce vrei. E vorba de decizii. E decizia ta sa faci dintr-un xerox un loc de produs bani sau un loc in care ai tot sta ca intr-o ceainarie...daca faci muzica pentru dansat,pentru popularitate sau pentru suflet...
Dar daca iubesti...iubeste fara conditii....Si nu-ti intreba prietenii niciodata de ce iti sunt prieteni.
Asa ca nu-mi place in lumea asta..si desi am stat doar un pic in ea..i'm sick and tired of it...asa ca ma intorc in a mea...caci....
"You may say that I'm a dreamer
But I'm not the only one
I hope someday you'll join us
And the world will be as one " .
sunt sub tratament
Diagnostic:Multiple traume suferite in urma examenelor din sesiunea de iarna.
Tratament: pizza/mancare chinezeasca, cola/pepsi, inghetata si "sex and the city".
Necesara supravegherea tratamentului de 1, 2 prietene.
Dupa terminarea celor 6 sezoane de tratament se recomanda o pauza de dormit si visat.
Doctor Bubo.
Tratament: pizza/mancare chinezeasca, cola/pepsi, inghetata si "sex and the city".
Necesara supravegherea tratamentului de 1, 2 prietene.
Dupa terminarea celor 6 sezoane de tratament se recomanda o pauza de dormit si visat.
Doctor Bubo.
Nu vreau sa imi faci promisiuni de care sa nu te tii, urasc asta.
E ca si cum iti dezamagesti copilul pt ca nu ai ajuns la serbarea in care are un rol tampit de copac sau de lup sau de print si se imbraca in izmene si poarta sabie de carton si coroana invelite in folie de aluminiu. Dar el e mandru si entuziasmat pt asta. Si ce rost are sa mai sarute printesa pe care o place de cand era in a 4 a daca tu nu esti sa-i vezi spectacolul?
Dar spectacolul merge mai departe si fara tine in public, printesa va fi salvata de balauri in continuare chiar daca tu lipsesti.
Doar ca doare al dracu de tare si urasc asta! Asa ca nu o face cu mine!
E ca si cum iti dezamagesti copilul pt ca nu ai ajuns la serbarea in care are un rol tampit de copac sau de lup sau de print si se imbraca in izmene si poarta sabie de carton si coroana invelite in folie de aluminiu. Dar el e mandru si entuziasmat pt asta. Si ce rost are sa mai sarute printesa pe care o place de cand era in a 4 a daca tu nu esti sa-i vezi spectacolul?
Dar spectacolul merge mai departe si fara tine in public, printesa va fi salvata de balauri in continuare chiar daca tu lipsesti.
Doar ca doare al dracu de tare si urasc asta! Asa ca nu o face cu mine!
TO T....with love
Nu-mi place sa nu fii aici cand am nevoie de tine.
Nu-mi place sa aud pasii tai pe hol indreptati spre terasa pentru o noua tigara fara sa se opreasca langa inima mea.
Nu-mi place sa vad un film bun fara tine, sa iau cina pe care am pregatit-o pentru noi fara tine.
Nu vreau sa-mi mai vad urmele pasilor pe nisip daca nu le vad si pe ale tale, nu vreau sa mai vad Buckingham-ul, Sacre Coeur, Transfagarasanul sau Fantanele fara tine.
Nu-mi place sa fiu sexy si draguta fara ca tu sa ma vezi. Nu vreau sa am gesturi pe sub masa cu altcineva decat cu tine.
Nu-mi place sa adorm fara povestea ta, sa ma trezesc fara tine..in gand,in pat. Cu tine vreau sa ma inghesui in pat, din cauza ta sa ma trezesc cu dureri de spate si de gat.
Nu vreau sa impart cu altcineva meniul de la KFC, o bere sau o punga de snacksuri japoneze.
Nu vreau sa te am doar de 2 ori pe saptamana, nu vreau sa imi trimiti saruturi cu palma si apoi suflate. Este un gest asa idiot! Vreau saruturi din alea lungi, fara pauze de respirat, sa-ti simt limba pe gat si mana pe piciorul drept.
Nu vreau sa ma prostesc daca tu nu esti acolo, vreau sa ma stramb, sa cant aiurea si sa fac concurs de alergat pe scari cu tine.
Nu vreau sa iti ia altcineva locul, nu vreau suplinitori si jumatati de masura.
Vreau totul. Cu tine vreau tot.
Sau nimic.
Nu-mi place sa aud pasii tai pe hol indreptati spre terasa pentru o noua tigara fara sa se opreasca langa inima mea.
Nu-mi place sa vad un film bun fara tine, sa iau cina pe care am pregatit-o pentru noi fara tine.
Nu vreau sa-mi mai vad urmele pasilor pe nisip daca nu le vad si pe ale tale, nu vreau sa mai vad Buckingham-ul, Sacre Coeur, Transfagarasanul sau Fantanele fara tine.
Nu-mi place sa fiu sexy si draguta fara ca tu sa ma vezi. Nu vreau sa am gesturi pe sub masa cu altcineva decat cu tine.
Nu-mi place sa adorm fara povestea ta, sa ma trezesc fara tine..in gand,in pat. Cu tine vreau sa ma inghesui in pat, din cauza ta sa ma trezesc cu dureri de spate si de gat.
Nu vreau sa impart cu altcineva meniul de la KFC, o bere sau o punga de snacksuri japoneze.
Nu vreau sa te am doar de 2 ori pe saptamana, nu vreau sa imi trimiti saruturi cu palma si apoi suflate. Este un gest asa idiot! Vreau saruturi din alea lungi, fara pauze de respirat, sa-ti simt limba pe gat si mana pe piciorul drept.
Nu vreau sa ma prostesc daca tu nu esti acolo, vreau sa ma stramb, sa cant aiurea si sa fac concurs de alergat pe scari cu tine.
Nu vreau sa iti ia altcineva locul, nu vreau suplinitori si jumatati de masura.
Vreau totul. Cu tine vreau tot.
Sau nimic.
girls just wanna have....
Conferinta. Pe mess. Eu, mama si soramea.
Incep eu cu "hello froselor".
Fiecare isi ia titlul. Mama: "eu sunt frosa mare". Urmeaza: " eu sunt cea mijlocie". Eu nu zic nimic. Dar citesc in cateva secunde: "daria e frosa mica".
Asa e. Eu sunt cea mica dintre femeile lui tata.
Ne-am luat rolurile. Incepe discutia....
Vorbim despre mancare...sfaturi si alte alea. Eu imi amintesc ca am pizza in cuptor si fug sa o scot repede repede. Asa sunt eu..aiurita. Cand ma intorc fetele isi dadeau cu parerea daca de data asta am ars-o sau nu. Nu am ars-o. Mai urmeaza o pauza.. e randul mamei sa scoata tarta cu prune din cuptor. Iau reteta, o fac si eu saptamana viitoare.
Apoi vorbim despre cine ce a mai cumparat. Frosa mijlocie trebuie sa mearga la cumparaturi asa ca mai cere sfaturi.
Ajungem la subiectul barbati. Fiecare vorbeste despre al ei. Aflu ca tata mestereste la un ceas. Barbatul de frosa mijlocie are intalnire cu un prieten. Al meu imi da tarcoale...mananca pizza si isi construieste vise cu mine.
Apoi vorbim de o iesire mai pe seara. Niste prieteni, ceva muzica.... Mama nu mai zice nimic de ceva vreme. O intreb daca mai e. Raspunde: " da..sunt aici...dar e o discutie intre voi." He he..mama draga mama. Imi spune apoi ca ea nici nu stie unde e Lipscani-ul....n-are ea treaba cu Bucurestiul prea mult. Ii promit ca o duc la o plimbare si o cafea pe Lipscani cand mai vine in Bucuresti.
E fiecare cu drumul ei...cu casa ei...cu el al ei....
Dar toate cele trei cai se intersecteaza. La bunica. Bunica nu se pricepe inca la mess dar se pricepe la telefoane. Asa ca in timp ce noi ne exprimam dorul pe mess, cu buni vorbim la telefon. Mama e norocoasa, ea o are pe buni langa ea.
Buni nu mai are pe el al ei despre care sa ne vorbeasca...ea nu e una din frose.
Buni are intelepciune si bunatate imposibil de masurat. Are ochi albastri ce oglindesc o poveste de viata traita. Acum ea traieste prin noi. Fericirea ei e fericirea fiecareia dintre noi...o dezamgire de-a noastra o resimte...iubeste pentru ca noi iubim.
De mici mama ne alinta cu "frose". Si mama a devenit una din ele. Bunica insa nu va fi niciodata o frosa.
Bunica e doar artistul ce s-a proiectat si se regaseste acum in operele sale:)
Incep eu cu "hello froselor".
Fiecare isi ia titlul. Mama: "eu sunt frosa mare". Urmeaza: " eu sunt cea mijlocie". Eu nu zic nimic. Dar citesc in cateva secunde: "daria e frosa mica".
Asa e. Eu sunt cea mica dintre femeile lui tata.
Ne-am luat rolurile. Incepe discutia....
Vorbim despre mancare...sfaturi si alte alea. Eu imi amintesc ca am pizza in cuptor si fug sa o scot repede repede. Asa sunt eu..aiurita. Cand ma intorc fetele isi dadeau cu parerea daca de data asta am ars-o sau nu. Nu am ars-o. Mai urmeaza o pauza.. e randul mamei sa scoata tarta cu prune din cuptor. Iau reteta, o fac si eu saptamana viitoare.
Apoi vorbim despre cine ce a mai cumparat. Frosa mijlocie trebuie sa mearga la cumparaturi asa ca mai cere sfaturi.
Ajungem la subiectul barbati. Fiecare vorbeste despre al ei. Aflu ca tata mestereste la un ceas. Barbatul de frosa mijlocie are intalnire cu un prieten. Al meu imi da tarcoale...mananca pizza si isi construieste vise cu mine.
Apoi vorbim de o iesire mai pe seara. Niste prieteni, ceva muzica.... Mama nu mai zice nimic de ceva vreme. O intreb daca mai e. Raspunde: " da..sunt aici...dar e o discutie intre voi." He he..mama draga mama. Imi spune apoi ca ea nici nu stie unde e Lipscani-ul....n-are ea treaba cu Bucurestiul prea mult. Ii promit ca o duc la o plimbare si o cafea pe Lipscani cand mai vine in Bucuresti.
E fiecare cu drumul ei...cu casa ei...cu el al ei....
Dar toate cele trei cai se intersecteaza. La bunica. Bunica nu se pricepe inca la mess dar se pricepe la telefoane. Asa ca in timp ce noi ne exprimam dorul pe mess, cu buni vorbim la telefon. Mama e norocoasa, ea o are pe buni langa ea.
Buni nu mai are pe el al ei despre care sa ne vorbeasca...ea nu e una din frose.
Buni are intelepciune si bunatate imposibil de masurat. Are ochi albastri ce oglindesc o poveste de viata traita. Acum ea traieste prin noi. Fericirea ei e fericirea fiecareia dintre noi...o dezamgire de-a noastra o resimte...iubeste pentru ca noi iubim.
De mici mama ne alinta cu "frose". Si mama a devenit una din ele. Bunica insa nu va fi niciodata o frosa.
Bunica e doar artistul ce s-a proiectat si se regaseste acum in operele sale:)
ce arta
Ne-am lasat sufletul la frig fara fular si caciula.
Ne-am certat.
O facem cam des, imi place.
Stii ce imi place cel mai mult la o cearta? Impacarea.
O facem asa frumos si clasic...ca in romanele de dragoste.
Te-am tinut cam mult astazi fara fular. De ieri te tot tin. Te-ai gudurat pe langa mine lingusitorule cu kinder bueno, ai spalat tu vasele, ai facut si curatenie. Matza!
Stii de ce imi place impacarea dupa cearta? Pentru ca e ca un nou inceput. E tensiune si agitatie..sunt si fluturi in stomac. Pentru ca nu stiu cand ne vom saruta dar ard sa te sarut. Pentru ca atunci cand se intampla, e ca si primele saruturi...nesigure si lungi si pline de pasiune si dornice de mai mult. Pentru ca atunci cand ma atingi....ma infior cu totul...simt corpul cum imi vibreaza la fiecare rasuflare de-a ta....
Nu ti-am vorbit dar ti-am spus ca te iubesc. Mi-ai spus-o si tu. Si ne-am iubit.
Am ascultat Oasis si mi-ai spus ca vrei sa imparti cu mine totul timp de o viata pamanteasca si in continuare si ca o sa-mi dai marea pentru o zi sa fie numai a noastra in ziua in care voi deveni a ta pentru totdeauna. Stateam pe spate si te ascultam si printre promisiuni niste pasari si-au facut aparitia. Erau sute de pasari ce dansau pe cer. Le-am privit cateva secunde...muzica s-a terminat apoi si a ramas iar cerul albastru si singur. Uite ce avem...si cand te gandesti ca unii cumpara porumbei pentru nunta pe care ii tin in cusca si le dau drumul intr-un moment planificat... Si uite-le...nebune si libere cum danseaza pe cer....cum ne simt si ne completeaa dragostea....
M-ai mai alintat o clipa. Mi-ai uns spatele cu ulei si ti-ai plimbat mainile pe el. Apoi l-ai sarutat incet. Nu ai ratat nicio particica. Ai trisat. Stiai ca nu rezist, ca buzele tale pe spate ma fac vulnerabila.
Am povestit apoi, am mancat placinta cu branza si cu dragoste si am baut ceai "love fruit" cu miere. Am adormit cu tine. Cu tine in gand. Si m-am trezit cu tine. Cu tine in gand..cu tine.
Greseste putin..numai putin...hai..vreau iar sa ne certam:)
Ne-am certat.
O facem cam des, imi place.
Stii ce imi place cel mai mult la o cearta? Impacarea.
O facem asa frumos si clasic...ca in romanele de dragoste.
Te-am tinut cam mult astazi fara fular. De ieri te tot tin. Te-ai gudurat pe langa mine lingusitorule cu kinder bueno, ai spalat tu vasele, ai facut si curatenie. Matza!
Stii de ce imi place impacarea dupa cearta? Pentru ca e ca un nou inceput. E tensiune si agitatie..sunt si fluturi in stomac. Pentru ca nu stiu cand ne vom saruta dar ard sa te sarut. Pentru ca atunci cand se intampla, e ca si primele saruturi...nesigure si lungi si pline de pasiune si dornice de mai mult. Pentru ca atunci cand ma atingi....ma infior cu totul...simt corpul cum imi vibreaza la fiecare rasuflare de-a ta....
Nu ti-am vorbit dar ti-am spus ca te iubesc. Mi-ai spus-o si tu. Si ne-am iubit.
Am ascultat Oasis si mi-ai spus ca vrei sa imparti cu mine totul timp de o viata pamanteasca si in continuare si ca o sa-mi dai marea pentru o zi sa fie numai a noastra in ziua in care voi deveni a ta pentru totdeauna. Stateam pe spate si te ascultam si printre promisiuni niste pasari si-au facut aparitia. Erau sute de pasari ce dansau pe cer. Le-am privit cateva secunde...muzica s-a terminat apoi si a ramas iar cerul albastru si singur. Uite ce avem...si cand te gandesti ca unii cumpara porumbei pentru nunta pe care ii tin in cusca si le dau drumul intr-un moment planificat... Si uite-le...nebune si libere cum danseaza pe cer....cum ne simt si ne completeaa dragostea....
M-ai mai alintat o clipa. Mi-ai uns spatele cu ulei si ti-ai plimbat mainile pe el. Apoi l-ai sarutat incet. Nu ai ratat nicio particica. Ai trisat. Stiai ca nu rezist, ca buzele tale pe spate ma fac vulnerabila.
Am povestit apoi, am mancat placinta cu branza si cu dragoste si am baut ceai "love fruit" cu miere. Am adormit cu tine. Cu tine in gand. Si m-am trezit cu tine. Cu tine in gand..cu tine.
Greseste putin..numai putin...hai..vreau iar sa ne certam:)
eterna si fascinanta femeie
-Si..dimineata te trezesti cu mine?
-Aha.
-Te trezesti pe bune cand plec eu? E devreme. Sau te trezesti mai tarziu si te trezesti cu mine dar cu mine in gand?
-Ma trezesc inainte sa pleci tu, ma trezesc cand te trezesti tu.
-Hey....
-Ce e?
-Trebuia sa spui ca te trezesti cu mine inainte sa plec dar si cu mine in gand...
Concluzia:
Ce vrea o femeie de la un barbat?
Totul!
-Aha.
-Te trezesti pe bune cand plec eu? E devreme. Sau te trezesti mai tarziu si te trezesti cu mine dar cu mine in gand?
-Ma trezesc inainte sa pleci tu, ma trezesc cand te trezesti tu.
-Hey....
-Ce e?
-Trebuia sa spui ca te trezesti cu mine inainte sa plec dar si cu mine in gand...
Concluzia:
Ce vrea o femeie de la un barbat?
Totul!
your love is one in 6 billions
- Stii ce o sa vreau intr-o zi? O sa vreau o masina a timpului. O sa imi faci una?
-Iti fac una.
-Wow...o sa fie super...masina timpului dar a mea...Dar ce functii va avea? Adica...
voi putea calatori cu ea in timp..in trecut sau poate sa ajung in viitor...sau poate va putea opri timpul in loc....cum va fi?
-Cum vrei tu..vei putea face de toate cu ea.
-Neah...nu vreau de toate. Nu-mi plac excesele, vreau sa stiu sa apreciez. Nu vreau sa obtin totul ..asa...m-am hotarat: vreau sa pot opri timpul in loc cu ea! Uite..acum as vrea sa o am..acum as vrea sa opresc timpul cu ea. Si Doamne de cate ori as fi folosit-o de cand sunt cu tine! Caci mereu cu tine simt nevoia sa ma opresc si sa inchid ochii pentru a-mi amplifica alte simturi; pentru a te putea simti,mirosi si respira cu totul sa te recunosc din cei 6 miliarde in caz de ceva...pentru a se putea efectua cat mai corect procesul de encodare caci vreau sa mi te amintesc cu totul la 70 de ani...cu barba asta tepoasa...cu cosul de pe frunte...cu buzele astea uscate.. cu maieul tau alb in care mi-e imprimat parfumul... vreau sa imi amintesc mainile tale..fara niciun centimetru in plus...
caci nu cred ca imi vei face o masina a timpului sa opresc timpul in loc.... dar o pot face eu..asa ca inchid ochii si dilat astfel secundele...si nu-mi pasa de maine..
nu-mi pasa de urmatorii 10 ani caci sunt acum cu tine....opresc timpul in loc.
Si cand voi vrea, fara sa apas vreun buton..ma voi intinde..voi inchide ochii...si mi te voi aminti cu barba tepoasa..cu cosul de pe frunte...cu buzele uscate....
ma voi intoarce in trecut.
Iar pentru functia de viitor..nu vreau sa calatoresc in viitor cu masina timpului...
pentru viitor te am pe tine.
Si totusi...in caz de ceva...pentru viitor...daca nu simti miros de ciclama, ylang-ylang, pruna si mosc..nu sunt eu....daca nu ma ridic pe varfuri sa te sarut, iar dupa ce o fac nu te musc de obrazul stang...nu sunt eu...daca nu te alint pentru ca apoi sa-ti spun cat esti de acru..nu sunt eu...
Hai...memoreaza-mi chipul...mirosul..bataile inimii...caci eu o fac cu tine..hai...
stocheaza-ma cu fiecare pistrui si alunita..cu liniile vietii din palma....intipareste-ma...sa ma recunosti din cei 6 miliarde in caz de ceva...
-Iti fac una.
-Wow...o sa fie super...masina timpului dar a mea...Dar ce functii va avea? Adica...
voi putea calatori cu ea in timp..in trecut sau poate sa ajung in viitor...sau poate va putea opri timpul in loc....cum va fi?
-Cum vrei tu..vei putea face de toate cu ea.
-Neah...nu vreau de toate. Nu-mi plac excesele, vreau sa stiu sa apreciez. Nu vreau sa obtin totul ..asa...m-am hotarat: vreau sa pot opri timpul in loc cu ea! Uite..acum as vrea sa o am..acum as vrea sa opresc timpul cu ea. Si Doamne de cate ori as fi folosit-o de cand sunt cu tine! Caci mereu cu tine simt nevoia sa ma opresc si sa inchid ochii pentru a-mi amplifica alte simturi; pentru a te putea simti,mirosi si respira cu totul sa te recunosc din cei 6 miliarde in caz de ceva...pentru a se putea efectua cat mai corect procesul de encodare caci vreau sa mi te amintesc cu totul la 70 de ani...cu barba asta tepoasa...cu cosul de pe frunte...cu buzele astea uscate.. cu maieul tau alb in care mi-e imprimat parfumul... vreau sa imi amintesc mainile tale..fara niciun centimetru in plus...
caci nu cred ca imi vei face o masina a timpului sa opresc timpul in loc.... dar o pot face eu..asa ca inchid ochii si dilat astfel secundele...si nu-mi pasa de maine..
nu-mi pasa de urmatorii 10 ani caci sunt acum cu tine....opresc timpul in loc.
Si cand voi vrea, fara sa apas vreun buton..ma voi intinde..voi inchide ochii...si mi te voi aminti cu barba tepoasa..cu cosul de pe frunte...cu buzele uscate....
ma voi intoarce in trecut.
Iar pentru functia de viitor..nu vreau sa calatoresc in viitor cu masina timpului...
pentru viitor te am pe tine.
Si totusi...in caz de ceva...pentru viitor...daca nu simti miros de ciclama, ylang-ylang, pruna si mosc..nu sunt eu....daca nu ma ridic pe varfuri sa te sarut, iar dupa ce o fac nu te musc de obrazul stang...nu sunt eu...daca nu te alint pentru ca apoi sa-ti spun cat esti de acru..nu sunt eu...
Hai...memoreaza-mi chipul...mirosul..bataile inimii...caci eu o fac cu tine..hai...
stocheaza-ma cu fiecare pistrui si alunita..cu liniile vietii din palma....intipareste-ma...sa ma recunosti din cei 6 miliarde in caz de ceva...
piata neagra din iubire
Mi-am rasfoit pentru cateva minute blogul...
Am trecut peste anumite etape asa ca am simtit nevoia sa salvez ca postari nefinalizate unele ce erau deja postate. Poate pentru ca nu simt sa ma reprezinte desi eram eu in diferite momente. M-am acceptat dar nu m-am aprobat... nu mi se potrivea rolul de femeie de genul "love was never her friend". Asa ca am schimbat asta cu un sigur click caci am avut puterea de a hotara daca intru sau nu in iubire..
si am decis.
Ideea insa era alta...m-am amuzat in legatura cu entuziasmul meu legat de orice. Fara urma de scepticism, fara a vedea putin gri intr-o lume roz. Imi constientizam lipsa gri-ului in acel moment si ziceam: "la naiba cu oamenii mari care cred copii naivi pe cei ce vad partea buna a vietii, ce refuza sa isi intristeze viata cu stirile de la ora 5."
Ma regasesc la fel de visatoare, la fel de optimista si increzatoare si la fel de absenta de la stirile de la ora 5. Dar undeva, pe drum, o schimbare s-a produs.
S-au intamplat prea multe pentru a sti carui eveniment sa-i atribui gramele de maturitate adaugate copilariei mele. Un lucru insa din toate astea imi atrage atentia: s-a intamplat sa incep si sa iubesc. Si ma intreb: cand iubesti.... nu ar trebui sa fii mai visator, mai cu capul in nori si mai aiurit? Caci asupra mea iubirea a avut efecte adverse pare-se.
Pe de alta parte...nebunia indragostelii mi-am consumat-o in 2 luni..la inceput. Am facut atatea alegeri nebune dar din inima caci ma gandesc ca mi-am consumat atunci intreaga zapaceala atribuita iubirii.
Cert e ca intr-o relatie exista transfer...proiectii...
Am facut un schimb: eu i-am dat lui din copilaria si nebunia mea si i-am preluat din scepticism, din picioarele lui infipte bine in pamant si poate putin din rautate.
Nu rautate in sensul rau..stii...rautate necesara...dar rautate.
Ma intreb cat de avantajos e schimbul, cat de cinstit e negotul pentru oricare dintre noi.
Mi-am regasit puerilismul ( constienta de semnificatia sa dpdv medical) in Laura... protagonista din piesa "Hotelul dintre lumi". Atunci m-am putut analiza obiectiv si rece si mi-am dat seama ca s-au dus zilele alea.
M-am adaptat cred...cui..nu stiu cu siguranta...vietii...ideii de bine si rau...
Caci "Flower Power, Make love not war, Freedom beauty and love".. imi mai suna inca in urechea stanga...dar exista transfer in relatie si in materie de muzica si fara sa vreau din dreapta aud "din viata scapa cine poate".
Am trecut peste anumite etape asa ca am simtit nevoia sa salvez ca postari nefinalizate unele ce erau deja postate. Poate pentru ca nu simt sa ma reprezinte desi eram eu in diferite momente. M-am acceptat dar nu m-am aprobat... nu mi se potrivea rolul de femeie de genul "love was never her friend". Asa ca am schimbat asta cu un sigur click caci am avut puterea de a hotara daca intru sau nu in iubire..
si am decis.
Ideea insa era alta...m-am amuzat in legatura cu entuziasmul meu legat de orice. Fara urma de scepticism, fara a vedea putin gri intr-o lume roz. Imi constientizam lipsa gri-ului in acel moment si ziceam: "la naiba cu oamenii mari care cred copii naivi pe cei ce vad partea buna a vietii, ce refuza sa isi intristeze viata cu stirile de la ora 5."
Ma regasesc la fel de visatoare, la fel de optimista si increzatoare si la fel de absenta de la stirile de la ora 5. Dar undeva, pe drum, o schimbare s-a produs.
S-au intamplat prea multe pentru a sti carui eveniment sa-i atribui gramele de maturitate adaugate copilariei mele. Un lucru insa din toate astea imi atrage atentia: s-a intamplat sa incep si sa iubesc. Si ma intreb: cand iubesti.... nu ar trebui sa fii mai visator, mai cu capul in nori si mai aiurit? Caci asupra mea iubirea a avut efecte adverse pare-se.
Pe de alta parte...nebunia indragostelii mi-am consumat-o in 2 luni..la inceput. Am facut atatea alegeri nebune dar din inima caci ma gandesc ca mi-am consumat atunci intreaga zapaceala atribuita iubirii.
Cert e ca intr-o relatie exista transfer...proiectii...
Am facut un schimb: eu i-am dat lui din copilaria si nebunia mea si i-am preluat din scepticism, din picioarele lui infipte bine in pamant si poate putin din rautate.
Nu rautate in sensul rau..stii...rautate necesara...dar rautate.
Ma intreb cat de avantajos e schimbul, cat de cinstit e negotul pentru oricare dintre noi.
Mi-am regasit puerilismul ( constienta de semnificatia sa dpdv medical) in Laura... protagonista din piesa "Hotelul dintre lumi". Atunci m-am putut analiza obiectiv si rece si mi-am dat seama ca s-au dus zilele alea.
M-am adaptat cred...cui..nu stiu cu siguranta...vietii...ideii de bine si rau...
Caci "Flower Power, Make love not war, Freedom beauty and love".. imi mai suna inca in urechea stanga...dar exista transfer in relatie si in materie de muzica si fara sa vreau din dreapta aud "din viata scapa cine poate".
That's all folks!
Te-am visat noaptea trecuta.
Iti exprimai dorul de mine. Motorul meu era la tine, venisem sa il iau. Ii povesteai cuiva la o masa despre mine, asa cum o faceai tu...cu cuvinte frumos alese. Stiai ca m-ai pierdut si ca nu ma vei mai avea vreodata...dar m-ai fi vrut. Eram aproape de tine si te auzeam. M-ai vazut si ai venit la mine. Intotdeauna tu mi-ai creat impresia de protectie prin fizicul tau...acum erai chiar mai mare si ma simteam mai protejata. M-ai strans in brate si ma tineai asa...asa cum ai facut-o cand nu ma puteai avea...iti amintesti? Era ceva nebun in aer ce ma facea sa te vreau cu disperare. Incercam sa-i fac fata, voiam sa plec si nu reuseam sa ma misc de langa tine. Mi-ai zis ceva...nu-mi amintesc ce...si incercam disperata sa nu te sarut si sa plec. Eram ca doi nebuni care se iubesc dar nu pot fi impreuna.
Dar stii....nu cred in ideea de "dragoste imposibila"...asa ca nu..nu pentru ca nu puteam, ci de vointa era vorba. Pentru ca eu nu voiam, pentru ca in vis constientizam nebunia pe care mi-o provoaca aerul, caci altfel n-as fi simtit asa...acum n-as mai fi simtit...pentru ca eu stiam ca am un el care nu esti tu si asta era motivul pentru care ma luptam cu dragostea ta tampita care a explodat si s-a amestecat cu aerul.
M-am abandonat tie pentru o clipa...
Nu stiu daca te-am sarutat...partea asta nu mi-o amintesc foarte bine desi stiu ca a existat. Dar daca am facut-o vrajile au fost de vina caci daca ai fi acum aici cu fizicul tau ce ma facea sa ma simt protejata si toata adrenalina pe care am avut-o cu tine si nu te-as saruta. I-as face fata oricarei vraji si 'povesti neindeplinite' caci vraja sub care sunt eu prinsa acum le invinge pe toate ale tale caci se cheama iubire. Si stii...in afara de fizic nimic nu ma facea sa ma simt protejata cu tine. Nu cred ca visul asta are vreun continut latent...si oricat de mult ar incerca Freud sa ma convinga in legatura cu dorintele ce nu s-au realizat in viata reala si isi gasesc rezolvarea in vis...cred ca este doar ceva ce are origine in experienta anterioara, iar modul de combinare a secventelor e inedit..cum tot Freud zice. Nu e un vis compensatoriu... Stii..cred si merg pe directia ce afirma ca exista o serie de procese care se petrec in timpul somnului, cum ar fi consolidarea memoriei si visul ar fi expresia acestora.
Si asta-i tot!
Nu stiu de ce iti mai scriu....caci nu mai simt nevoia sa-ti vorbesc. Poate doar cand ma bantui caci vreau sa te cert si sa-ti spun sa ma lasi in pace sa iubesc pe cine am ales...sau poate pentru ca blogul s-a nascut datorita tie si isi cere uneori tributul....
Iti exprimai dorul de mine. Motorul meu era la tine, venisem sa il iau. Ii povesteai cuiva la o masa despre mine, asa cum o faceai tu...cu cuvinte frumos alese. Stiai ca m-ai pierdut si ca nu ma vei mai avea vreodata...dar m-ai fi vrut. Eram aproape de tine si te auzeam. M-ai vazut si ai venit la mine. Intotdeauna tu mi-ai creat impresia de protectie prin fizicul tau...acum erai chiar mai mare si ma simteam mai protejata. M-ai strans in brate si ma tineai asa...asa cum ai facut-o cand nu ma puteai avea...iti amintesti? Era ceva nebun in aer ce ma facea sa te vreau cu disperare. Incercam sa-i fac fata, voiam sa plec si nu reuseam sa ma misc de langa tine. Mi-ai zis ceva...nu-mi amintesc ce...si incercam disperata sa nu te sarut si sa plec. Eram ca doi nebuni care se iubesc dar nu pot fi impreuna.
Dar stii....nu cred in ideea de "dragoste imposibila"...asa ca nu..nu pentru ca nu puteam, ci de vointa era vorba. Pentru ca eu nu voiam, pentru ca in vis constientizam nebunia pe care mi-o provoaca aerul, caci altfel n-as fi simtit asa...acum n-as mai fi simtit...pentru ca eu stiam ca am un el care nu esti tu si asta era motivul pentru care ma luptam cu dragostea ta tampita care a explodat si s-a amestecat cu aerul.
M-am abandonat tie pentru o clipa...
Nu stiu daca te-am sarutat...partea asta nu mi-o amintesc foarte bine desi stiu ca a existat. Dar daca am facut-o vrajile au fost de vina caci daca ai fi acum aici cu fizicul tau ce ma facea sa ma simt protejata si toata adrenalina pe care am avut-o cu tine si nu te-as saruta. I-as face fata oricarei vraji si 'povesti neindeplinite' caci vraja sub care sunt eu prinsa acum le invinge pe toate ale tale caci se cheama iubire. Si stii...in afara de fizic nimic nu ma facea sa ma simt protejata cu tine. Nu cred ca visul asta are vreun continut latent...si oricat de mult ar incerca Freud sa ma convinga in legatura cu dorintele ce nu s-au realizat in viata reala si isi gasesc rezolvarea in vis...cred ca este doar ceva ce are origine in experienta anterioara, iar modul de combinare a secventelor e inedit..cum tot Freud zice. Nu e un vis compensatoriu... Stii..cred si merg pe directia ce afirma ca exista o serie de procese care se petrec in timpul somnului, cum ar fi consolidarea memoriei si visul ar fi expresia acestora.
Si asta-i tot!
Nu stiu de ce iti mai scriu....caci nu mai simt nevoia sa-ti vorbesc. Poate doar cand ma bantui caci vreau sa te cert si sa-ti spun sa ma lasi in pace sa iubesc pe cine am ales...sau poate pentru ca blogul s-a nascut datorita tie si isi cere uneori tributul....
vechi probleme- 0 solutii
Vreau sa am timp....sa iau micul dejun dimineata. Sa ma trezesc si sa imi permit sa ma intind si sa ma mai alint 15 minute in pat. Apoi sa mananc galuste cu prune si sa beau cacao cu lapte. Laptopul s-o cante pe Regina Spektor, sa citesc putin un blog si mail-urile.
Vreau sa am timp...sa ma gandesc la ziua ce a tecut atunci cand ma pun in pat, sa inchid ochii si sa imi retraiesc momentele inca o data. Sa mai trec o data prin zi in doar cateva minute, sa mai simt si sa mai traiesc o data doar stand intinsa.
Vreau sa am timp...sa-mi ascult colega de camera cand imi povesteste toate prostioarele pe care le stiu oricum deja dar pe care le ascult mereu ca si cum le-as auzi prima data.
Timp sa imi ascult gandurile, sa imi cer feed-back-ul, sa invat ce e bine si ce nu.
Timp sa citesc 1 roman pe zi...sa ma plimb de pe luna in Tara Minunilor...sa ma regasesc in personaje si sa traiesc odata cu ele povestile sau deceptiile.
Vreau sa am timp sa stau pe o banca in parc si sa privesc oameni si sa imi imaginez viata fiecaruia.
Vreau timp sa revad poze,sa depanam amintiri, sa vorbesc la telefon, pe mess cu cei de departe.
Vreau timp sa gatesc...sa fac piata, sa aranjez frumos masa cu rosii-flori si frunze de salata.
Timp sa alerg, sa fac gimnastica si apoi bai lungi cu spuma.
Vreau timp pentru familie si prieteni.
Vreau timp pentru plimbari, timp pentru remi, monopoly si puzzle.
Vreau timp sa imi fac timp pentru toate.
Vreau sa am timp...sa ma gandesc la ziua ce a tecut atunci cand ma pun in pat, sa inchid ochii si sa imi retraiesc momentele inca o data. Sa mai trec o data prin zi in doar cateva minute, sa mai simt si sa mai traiesc o data doar stand intinsa.
Vreau sa am timp...sa-mi ascult colega de camera cand imi povesteste toate prostioarele pe care le stiu oricum deja dar pe care le ascult mereu ca si cum le-as auzi prima data.
Timp sa imi ascult gandurile, sa imi cer feed-back-ul, sa invat ce e bine si ce nu.
Timp sa citesc 1 roman pe zi...sa ma plimb de pe luna in Tara Minunilor...sa ma regasesc in personaje si sa traiesc odata cu ele povestile sau deceptiile.
Vreau sa am timp sa stau pe o banca in parc si sa privesc oameni si sa imi imaginez viata fiecaruia.
Vreau timp sa revad poze,sa depanam amintiri, sa vorbesc la telefon, pe mess cu cei de departe.
Vreau timp sa gatesc...sa fac piata, sa aranjez frumos masa cu rosii-flori si frunze de salata.
Timp sa alerg, sa fac gimnastica si apoi bai lungi cu spuma.
Vreau timp pentru familie si prieteni.
Vreau timp pentru plimbari, timp pentru remi, monopoly si puzzle.
Vreau timp sa imi fac timp pentru toate.
hey...hey apple...knife!
Un tip pe tren. Se intoarce acasa. La un moment dat trenul intra in tunel si se aude o impuscatura. Lumina. Tipul e descoperit mort. Ce s-a intamplat?
Stii...uneori trebuie sa astepti pentru a intelege sensul..trebuie sa nu judeci fara sa stii...caci iar nu mai ai timp sa iubesti atunci cand o faci. Dovada e "sau erai"...dovada e comparatia cu moartea care doare al dracu de tare...sau incertitudinea radacinii unei prietenii...daca a fost o nevoie...sau nu stiu ce dracu mai era care a durut si mai al dracu de tare.
In ultimul timp am invatat ca in iubire nu exista conditii. Daca iubesti..o faci pur si simplu.
Esti un "om concentrat"..un om intens si pasional ce traieste in extreme sau pe muchie de cutit. Odata eram si eu asa..eram si eu genul "totul sau nimic". Ma mai lupt inca cu perfectionismul dar am invatat ca uneori lucrurile moderate sunt cele mai bune. Am invatat sa ma adaptez lumii, situatiei..sa fiu flexibila si ancorata in realitate...am invatat sa inteleg.
Stii...atunci cand copilul e dus la gradi in primele zile va plange de ti se rupe sufletul cand il vezi..va plange dupa mami. Dar e spre binele lui. Iar seara vine mami si il ia acasa.... sa-l vezi de multe ori cum plange ca vrea sa mai ramana la gradi. Exista timp pentru toate..timp pentru mami, timp pt gradi...timp pt bunici...pt copiii din fata blocului....pt stat singur la desene. Cat de distructiv ar fi sa nu-si imparta sufletelul intre toti! Iar mai tarziu o sa-l imparta chiar cu o singura persoana..
o sa o doara pe mami putin mai ales daca e mama de baiat dar lumea se intampla.
Iar "lumea e pentru toti...ai putea s-o tragi la sorti."
Stii...tipul din tren a fost toata viata orb. A facut o operatie si a reusit sa vada pentru prima data in 30 de ani. Se intorcea acasa cu trenul cand a intrat intr-un tunel...si totul a devenit iar negru. A crezut ca iar si-a pierdut vederea. Nu mai suporta sa traiasca asa..in intuneric asa ca a scos un pistol( il avea la el pentru cazul in care operatia este un esec) si s-a impuscat. 2 gloante. Direct in cap.
In lumea saradelor e simplu... in lumea noastra e complicat. Asa ca nu te grabi sa apesi pe tragaci. Asteapta sa iesi din tunel.
Stii...uneori trebuie sa astepti pentru a intelege sensul..trebuie sa nu judeci fara sa stii...caci iar nu mai ai timp sa iubesti atunci cand o faci. Dovada e "sau erai"...dovada e comparatia cu moartea care doare al dracu de tare...sau incertitudinea radacinii unei prietenii...daca a fost o nevoie...sau nu stiu ce dracu mai era care a durut si mai al dracu de tare.
In ultimul timp am invatat ca in iubire nu exista conditii. Daca iubesti..o faci pur si simplu.
Esti un "om concentrat"..un om intens si pasional ce traieste in extreme sau pe muchie de cutit. Odata eram si eu asa..eram si eu genul "totul sau nimic". Ma mai lupt inca cu perfectionismul dar am invatat ca uneori lucrurile moderate sunt cele mai bune. Am invatat sa ma adaptez lumii, situatiei..sa fiu flexibila si ancorata in realitate...am invatat sa inteleg.
Stii...atunci cand copilul e dus la gradi in primele zile va plange de ti se rupe sufletul cand il vezi..va plange dupa mami. Dar e spre binele lui. Iar seara vine mami si il ia acasa.... sa-l vezi de multe ori cum plange ca vrea sa mai ramana la gradi. Exista timp pentru toate..timp pentru mami, timp pt gradi...timp pt bunici...pt copiii din fata blocului....pt stat singur la desene. Cat de distructiv ar fi sa nu-si imparta sufletelul intre toti! Iar mai tarziu o sa-l imparta chiar cu o singura persoana..
o sa o doara pe mami putin mai ales daca e mama de baiat dar lumea se intampla.
Iar "lumea e pentru toti...ai putea s-o tragi la sorti."
Stii...tipul din tren a fost toata viata orb. A facut o operatie si a reusit sa vada pentru prima data in 30 de ani. Se intorcea acasa cu trenul cand a intrat intr-un tunel...si totul a devenit iar negru. A crezut ca iar si-a pierdut vederea. Nu mai suporta sa traiasca asa..in intuneric asa ca a scos un pistol( il avea la el pentru cazul in care operatia este un esec) si s-a impuscat. 2 gloante. Direct in cap.
In lumea saradelor e simplu... in lumea noastra e complicat. Asa ca nu te grabi sa apesi pe tragaci. Asteapta sa iesi din tunel.
game over! (press 1:new game/2:exit)
Renunt la joaca cu dragostea.
Nu am obosit dar mi-am gasit iubirea. A trecut ceva timp de cand am gasit-o ce-i drept dar nu am fost pregatita sa renunt la jocuri in totalitate.
Cred ca jocurile astea - o conversatie, un zambet mai altfel, o mica atractie, un flirt nevinovat sau vinovat- exista si in iubirile adevarate. Exista chimie si nu o putem nega. Insa putem sa ne oprim. Sa stim cand sa spunem stop, sa stim ca acasa ne asteapta cineva...sa fim fideli. Sunt chestii de moment ce au intensitate doar pe moment...si tu alegi cand spui stop sau daca esti doar un alt mincinos,prefacut si tampit care nu crede ca nu exista casnicii in care sa nu se fi inselat vreodata.
Imi placeau jocurile astea odata, in special cand aveam adversar pe masura. Imi placea ca si castigam.Imi dadea satisfactie fiecare joc incheiat cu un frumos sah mat acceptat cu demnitate...dar uneori vrei si un trofeu caci satisfactia personala nu te mai multumeste.
Acum..ma obosesc. Am ajuns la un alt nivel, nivel unde scopul nu e ca unul din adversari sa castige. Sahul l-am inlocuit cu un joc de echipa..unde succesul echipei depinde de fiecare in parte si esecul unuia singur afecteaza intreaga echipa.
Odata ajuns la nivelul de a folosi cutitul nu te poti intoarce la luneta daca esti ucigas profesionist...
Asa ca toate incercarile astea mi se par puerile...toate discutiile... sms-urile..invitatiile la cafele sau la petrecut revelionul...tin de domeniul trecutului.
Sunt frumoase ritualurile astea...momentele in care astepti si incerci sa intuiesti urmatorii pasi..fluturii si bataile nebunesti ale inimii...roseata din obraji si balbaiul..dar exista un timp pentru toate.
Am trecut de la fluturi la porumbei...de la batai ale inimii la divizarea inimii...de la roseata obrajilor la sclipirea din ochi..si de la balbaieli la 'te iubesc'.
Asa ca piua...stop joc!
Pfui-linge-stop iubesc si nu mai vreau sa ma joc cu dragostea!
Nu am obosit dar mi-am gasit iubirea. A trecut ceva timp de cand am gasit-o ce-i drept dar nu am fost pregatita sa renunt la jocuri in totalitate.
Cred ca jocurile astea - o conversatie, un zambet mai altfel, o mica atractie, un flirt nevinovat sau vinovat- exista si in iubirile adevarate. Exista chimie si nu o putem nega. Insa putem sa ne oprim. Sa stim cand sa spunem stop, sa stim ca acasa ne asteapta cineva...sa fim fideli. Sunt chestii de moment ce au intensitate doar pe moment...si tu alegi cand spui stop sau daca esti doar un alt mincinos,prefacut si tampit care nu crede ca nu exista casnicii in care sa nu se fi inselat vreodata.
Imi placeau jocurile astea odata, in special cand aveam adversar pe masura. Imi placea ca si castigam.Imi dadea satisfactie fiecare joc incheiat cu un frumos sah mat acceptat cu demnitate...dar uneori vrei si un trofeu caci satisfactia personala nu te mai multumeste.
Acum..ma obosesc. Am ajuns la un alt nivel, nivel unde scopul nu e ca unul din adversari sa castige. Sahul l-am inlocuit cu un joc de echipa..unde succesul echipei depinde de fiecare in parte si esecul unuia singur afecteaza intreaga echipa.
Odata ajuns la nivelul de a folosi cutitul nu te poti intoarce la luneta daca esti ucigas profesionist...
Asa ca toate incercarile astea mi se par puerile...toate discutiile... sms-urile..invitatiile la cafele sau la petrecut revelionul...tin de domeniul trecutului.
Sunt frumoase ritualurile astea...momentele in care astepti si incerci sa intuiesti urmatorii pasi..fluturii si bataile nebunesti ale inimii...roseata din obraji si balbaiul..dar exista un timp pentru toate.
Am trecut de la fluturi la porumbei...de la batai ale inimii la divizarea inimii...de la roseata obrajilor la sclipirea din ochi..si de la balbaieli la 'te iubesc'.
Asa ca piua...stop joc!
Pfui-linge-stop iubesc si nu mai vreau sa ma joc cu dragostea!
a fost odata ca niciodata
M-am rupt de Bucuresti o perioada, am plecat intr-un basm.
Mi-am revazut frumoasa si buna regina cu al ei rege simpatic.
Am revazut tinuturi de poveste, cosanzene si feti-frumosi, batrani intelepti si copii cu parul de aur sau stele in frunte.
Am fost odata ca niciodata....acasa.
Au trecut sarbatorile, a trecut magia si odata cu ea atmosfera intretinuta de cozonacul cald, portocale si obraji rosii incalziti cu o colinda.
Cel mai trist moment al anului era atunci cand despodobeam bradul si casa. Am fugit putin mai repede sa pierd etapa asta. Si totusi ceva doare.
Pentru ca desi frigiderul e plin cu prajitura, zacusca , ciorbita de la mama, desi telefonul ma lasa sa le aud vocea calda a reginei si regelui meu, desi au ramas calde urmele imbratisarilor mamei si tachinarile cu tata.....nu e acasa.
Pentru ca cineva a incalecat pe o sa...si mi-a spus povestea asa....
A incalecat pe o capsuna...si sa-l ia dracu ca la mine acasa nu sunt supermarket-uri asa ca nu prea gasesti capsuni in mijlocul iernii pe care sa incaleci...nu am nevoie de povestitori ce nu stiu ce inseamna "momarlan"...caci ei nu stiu cum e la mine acasa, ei nu au simtit.....
Asa ca imi scriu si povestesc singura sfarsitul....
Si am incalecat pe motor....si ma intorc acasa....intr-un apropiat viitor.
Mi-am revazut frumoasa si buna regina cu al ei rege simpatic.
Am revazut tinuturi de poveste, cosanzene si feti-frumosi, batrani intelepti si copii cu parul de aur sau stele in frunte.
Am fost odata ca niciodata....acasa.
Au trecut sarbatorile, a trecut magia si odata cu ea atmosfera intretinuta de cozonacul cald, portocale si obraji rosii incalziti cu o colinda.
Cel mai trist moment al anului era atunci cand despodobeam bradul si casa. Am fugit putin mai repede sa pierd etapa asta. Si totusi ceva doare.
Pentru ca desi frigiderul e plin cu prajitura, zacusca , ciorbita de la mama, desi telefonul ma lasa sa le aud vocea calda a reginei si regelui meu, desi au ramas calde urmele imbratisarilor mamei si tachinarile cu tata.....nu e acasa.
Pentru ca cineva a incalecat pe o sa...si mi-a spus povestea asa....
A incalecat pe o capsuna...si sa-l ia dracu ca la mine acasa nu sunt supermarket-uri asa ca nu prea gasesti capsuni in mijlocul iernii pe care sa incaleci...nu am nevoie de povestitori ce nu stiu ce inseamna "momarlan"...caci ei nu stiu cum e la mine acasa, ei nu au simtit.....
Asa ca imi scriu si povestesc singura sfarsitul....
Si am incalecat pe motor....si ma intorc acasa....intr-un apropiat viitor.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
