Trezit cu Norah Jones pe fundal, cu cafea cu cardamon si anason, paine prajita cu unt si dulceata de lapte si paine cu miere cu scortisoara, orhideea alba la fereastra.
Si apoi am plecat spreMuzeul Golesti si spre Vila Florica, casa familiei Bratianu, in Stefanesti.
Doua case muzee minunate, incarcate de istorie si bun gust. Am vizitat apoi Muzeul Viticulturii si Pomiculturii, Golesti, un loc de tras sufletul in tihna si vazut detaliile de la casele oamenilor si atentia pe care o acordau lucrurilor marunte, dar care conteaza.
Insa, inainte sa intram in aceste locuri, am gasit vis-a-vis de Muzeul Golesti o biserica - Sfanta Treime, veche de 4 secole, frumoasa si simpla. Inauntru preotul tinea slujba de duminica, iar oamenii din sat, vreo 35-40 la numar, participau activ la slujba, cantand toate raspunsurile catre preot inapoi, inclusiv Tatal nostru a fost rostit cu cantec. M-au masurat din cap pana in picioare localnicii, iar cateva babe m-au fixat cu privirea si m-au masurat bine. Iar la intrarea in biserica, o baba impulsiva si guraliva, vine la mine si ca si cum ne stim de o viata si ne tragem de sireturi, imi spune: " Ia trage de fermoarul asta pana sus" si imi indica rapid locul cu pricina, la buzunarul de la geaca. Nu ne trageam de sireturi, dar de fermoar tot ne trageam.
Am petrecut dimineata acolo, in linistea, seninatatea si bunatatea oamenilor si asccultand predica preotului. M-am lasat miruita de preot si am continuat drumul.
Am ajuns acasa unde un album pregatit de Cristi ma astepta cuminte si impachetat frumos. Era un album in care erau stranse si asezate frumos bilete de la filme/teatru/festivaluri, bonuri de cazare, de restaurant, bilete de avion/tren/metrou/vapor, poze, felicitari si alte muultee simboluri ale momentelor petrecute impreuna, in 2, in acesti aproape 10 ani. Erau toate asa de minunat puse in album, cu povestioare reprezentative langa.
Seara am petrecut-o cu Andra si Robert, la Palatul Stirbey, unde am luat o cina minunata impreuna, la gura sobei la propriu, unde palatul a fost doar pentru noi, iar marele masterchef a venit sa ne ureze "pofta buna". Ma gandisem eu sa mergem de ziua mea la un restautant unde gateste un mare masterchef, dar apoi am renuntat la gand. Nici nu stiam ce surpriza aveam sa gasesc la palat, nici nu stiam ca Antonio gateste acolo si ca a stat cu noi in salon si a supravegheat atent prepararea bucatelor.
Ne-am intors acasa, mi-am umplut cada cu apa, cu spuma, cu sare de baie, am stins lumina dupa ce am aprins lumanarea mea preferata de scortisoara, mi-am pus florile primite langa mine si din nou cu Norah Jones pe fundal si gustand din dulceata de lapte si mierea cu scortisoara, am incheiat ciclic seara. Iar cercul s-a inchis complet cand m-am asezat in pat, am binecuvantat burtica, pe care am scris, cu mir, Amelie.
A fost ziua mea. La multi ani, mie!
