girls just wanna have....

Conferinta. Pe mess. Eu, mama si soramea.
Incep eu cu "hello froselor".
Fiecare isi ia titlul. Mama: "eu sunt frosa mare". Urmeaza: " eu sunt cea mijlocie". Eu nu zic nimic. Dar citesc in cateva secunde: "daria e frosa mica".
Asa e. Eu sunt cea mica dintre femeile lui tata.
Ne-am luat rolurile. Incepe discutia....
Vorbim despre mancare...sfaturi si alte alea. Eu imi amintesc ca am pizza in cuptor si fug sa o scot repede repede. Asa sunt eu..aiurita. Cand ma intorc fetele isi dadeau cu parerea daca de data asta am ars-o sau nu. Nu am ars-o. Mai urmeaza o pauza.. e randul mamei sa scoata tarta cu prune din cuptor. Iau reteta, o fac si eu saptamana viitoare.
Apoi vorbim despre cine ce a mai cumparat. Frosa mijlocie trebuie sa mearga la cumparaturi asa ca mai cere sfaturi.
Ajungem la subiectul barbati. Fiecare vorbeste despre al ei. Aflu ca tata mestereste la un ceas. Barbatul de frosa mijlocie are intalnire cu un prieten. Al meu imi da tarcoale...mananca pizza si isi construieste vise cu mine.
Apoi vorbim de o iesire mai pe seara. Niste prieteni, ceva muzica.... Mama nu mai zice nimic de ceva vreme. O intreb daca mai e. Raspunde: " da..sunt aici...dar e o discutie intre voi." He he..mama draga mama. Imi spune apoi ca ea nici nu stie unde e Lipscani-ul....n-are ea treaba cu Bucurestiul prea mult. Ii promit ca o duc la o plimbare si o cafea pe Lipscani cand mai vine in Bucuresti.
E fiecare cu drumul ei...cu casa ei...cu el al ei....
Dar toate cele trei cai se intersecteaza. La bunica. Bunica nu se pricepe inca la mess dar se pricepe la telefoane. Asa ca in timp ce noi ne exprimam dorul pe mess, cu buni vorbim la telefon. Mama e norocoasa, ea o are pe buni langa ea.
Buni nu mai are pe el al ei despre care sa ne vorbeasca...ea nu e una din frose.
Buni are intelepciune si bunatate imposibil de masurat. Are ochi albastri ce oglindesc o poveste de viata traita. Acum ea traieste prin noi. Fericirea ei e fericirea fiecareia dintre noi...o dezamgire de-a noastra o resimte...iubeste pentru ca noi iubim.
De mici mama ne alinta cu "frose". Si mama a devenit una din ele. Bunica insa nu va fi niciodata o frosa.
Bunica e doar artistul ce s-a proiectat si se regaseste acum in operele sale:)

hey...hey billy the kid

mi-e dor....

ce arta

Ne-am lasat sufletul la frig fara fular si caciula.
Ne-am certat.
O facem cam des, imi place.
Stii ce imi place cel mai mult la o cearta? Impacarea.
O facem asa frumos si clasic...ca in romanele de dragoste.
Te-am tinut cam mult astazi fara fular. De ieri te tot tin. Te-ai gudurat pe langa mine lingusitorule cu kinder bueno, ai spalat tu vasele, ai facut si curatenie. Matza!
Stii de ce imi place impacarea dupa cearta? Pentru ca e ca un nou inceput. E tensiune si agitatie..sunt si fluturi in stomac. Pentru ca nu stiu cand ne vom saruta dar ard sa te sarut. Pentru ca atunci cand se intampla, e ca si primele saruturi...nesigure si lungi si pline de pasiune si dornice de mai mult. Pentru ca atunci cand ma atingi....ma infior cu totul...simt corpul cum imi vibreaza la fiecare rasuflare de-a ta....
Nu ti-am vorbit dar ti-am spus ca te iubesc. Mi-ai spus-o si tu. Si ne-am iubit.
Am ascultat Oasis si mi-ai spus ca vrei sa imparti cu mine totul timp de o viata pamanteasca si in continuare si ca o sa-mi dai marea pentru o zi sa fie numai a noastra in ziua in care voi deveni a ta pentru totdeauna. Stateam pe spate si te ascultam si printre promisiuni niste pasari si-au facut aparitia. Erau sute de pasari ce dansau pe cer. Le-am privit cateva secunde...muzica s-a terminat apoi si a ramas iar cerul albastru si singur. Uite ce avem...si cand te gandesti ca unii cumpara porumbei pentru nunta pe care ii tin in cusca si le dau drumul intr-un moment planificat... Si uite-le...nebune si libere cum danseaza pe cer....cum ne simt si ne completeaa dragostea....
M-ai mai alintat o clipa. Mi-ai uns spatele cu ulei si ti-ai plimbat mainile pe el. Apoi l-ai sarutat incet. Nu ai ratat nicio particica. Ai trisat. Stiai ca nu rezist, ca buzele tale pe spate ma fac vulnerabila.
Am povestit apoi, am mancat placinta cu branza si cu dragoste si am baut ceai "love fruit" cu miere. Am adormit cu tine. Cu tine in gand. Si m-am trezit cu tine. Cu tine in gand..cu tine.
Greseste putin..numai putin...hai..vreau iar sa ne certam:)

eterna si fascinanta femeie

-Si..dimineata te trezesti cu mine?
-Aha.
-Te trezesti pe bune cand plec eu? E devreme. Sau te trezesti mai tarziu si te trezesti cu mine dar cu mine in gand?
-Ma trezesc inainte sa pleci tu, ma trezesc cand te trezesti tu.
-Hey....
-Ce e?
-Trebuia sa spui ca te trezesti cu mine inainte sa plec dar si cu mine in gand...

Concluzia:
Ce vrea o femeie de la un barbat?
Totul!

your love is one in 6 billions

- Stii ce o sa vreau intr-o zi? O sa vreau o masina a timpului. O sa imi faci una?
-Iti fac una.
-Wow...o sa fie super...masina timpului dar a mea...Dar ce functii va avea? Adica...
voi putea calatori cu ea in timp..in trecut sau poate sa ajung in viitor...sau poate va putea opri timpul in loc....cum va fi?
-Cum vrei tu..vei putea face de toate cu ea.
-Neah...nu vreau de toate. Nu-mi plac excesele, vreau sa stiu sa apreciez. Nu vreau sa obtin totul ..asa...m-am hotarat: vreau sa pot opri timpul in loc cu ea! Uite..acum as vrea sa o am..acum as vrea sa opresc timpul cu ea. Si Doamne de cate ori as fi folosit-o de cand sunt cu tine! Caci mereu cu tine simt nevoia sa ma opresc si sa inchid ochii pentru a-mi amplifica alte simturi; pentru a te putea simti,mirosi si respira cu totul sa te recunosc din cei 6 miliarde in caz de ceva...pentru a se putea efectua cat mai corect procesul de encodare caci vreau sa mi te amintesc cu totul la 70 de ani...cu barba asta tepoasa...cu cosul de pe frunte...cu buzele astea uscate.. cu maieul tau alb in care mi-e imprimat parfumul... vreau sa imi amintesc mainile tale..fara niciun centimetru in plus...
caci nu cred ca imi vei face o masina a timpului sa opresc timpul in loc.... dar o pot face eu..asa ca inchid ochii si dilat astfel secundele...si nu-mi pasa de maine..
nu-mi pasa de urmatorii 10 ani caci sunt acum cu tine....opresc timpul in loc.
Si cand voi vrea, fara sa apas vreun buton..ma voi intinde..voi inchide ochii...si mi te voi aminti cu barba tepoasa..cu cosul de pe frunte...cu buzele uscate....
ma voi intoarce in trecut.
Iar pentru functia de viitor..nu vreau sa calatoresc in viitor cu masina timpului...
pentru viitor te am pe tine.
Si totusi...in caz de ceva...pentru viitor...daca nu simti miros de ciclama, ylang-ylang, pruna si mosc..nu sunt eu....daca nu ma ridic pe varfuri sa te sarut, iar dupa ce o fac nu te musc de obrazul stang...nu sunt eu...daca nu te alint pentru ca apoi sa-ti spun cat esti de acru..nu sunt eu...
Hai...memoreaza-mi chipul...mirosul..bataile inimii...caci eu o fac cu tine..hai...
stocheaza-ma cu fiecare pistrui si alunita..cu liniile vietii din palma....intipareste-ma...sa ma recunosti din cei 6 miliarde in caz de ceva...

piata neagra din iubire

Mi-am rasfoit pentru cateva minute blogul...
Am trecut peste anumite etape asa ca am simtit nevoia sa salvez ca postari nefinalizate unele ce erau deja postate. Poate pentru ca nu simt sa ma reprezinte desi eram eu in diferite momente. M-am acceptat dar nu m-am aprobat... nu mi se potrivea rolul de femeie de genul "love was never her friend". Asa ca am schimbat asta cu un sigur click caci am avut puterea de a hotara daca intru sau nu in iubire..
si am decis.
Ideea insa era alta...m-am amuzat in legatura cu entuziasmul meu legat de orice. Fara urma de scepticism, fara a vedea putin gri intr-o lume roz. Imi constientizam lipsa gri-ului in acel moment si ziceam: "la naiba cu oamenii mari care cred copii naivi pe cei ce vad partea buna a vietii, ce refuza sa isi intristeze viata cu stirile de la ora 5."
Ma regasesc la fel de visatoare, la fel de optimista si increzatoare si la fel de absenta de la stirile de la ora 5. Dar undeva, pe drum, o schimbare s-a produs.
S-au intamplat prea multe pentru a sti carui eveniment sa-i atribui gramele de maturitate adaugate copilariei mele. Un lucru insa din toate astea imi atrage atentia: s-a intamplat sa incep si sa iubesc. Si ma intreb: cand iubesti.... nu ar trebui sa fii mai visator, mai cu capul in nori si mai aiurit? Caci asupra mea iubirea a avut efecte adverse pare-se.
Pe de alta parte...nebunia indragostelii mi-am consumat-o in 2 luni..la inceput. Am facut atatea alegeri nebune dar din inima caci ma gandesc ca mi-am consumat atunci intreaga zapaceala atribuita iubirii.
Cert e ca intr-o relatie exista transfer...proiectii...
Am facut un schimb: eu i-am dat lui din copilaria si nebunia mea si i-am preluat din scepticism, din picioarele lui infipte bine in pamant si poate putin din rautate.
Nu rautate in sensul rau..stii...rautate necesara...dar rautate.
Ma intreb cat de avantajos e schimbul, cat de cinstit e negotul pentru oricare dintre noi.
Mi-am regasit puerilismul ( constienta de semnificatia sa dpdv medical) in Laura... protagonista din piesa "Hotelul dintre lumi". Atunci m-am putut analiza obiectiv si rece si mi-am dat seama ca s-au dus zilele alea.
M-am adaptat cred...cui..nu stiu cu siguranta...vietii...ideii de bine si rau...
Caci "Flower Power, Make love not war, Freedom beauty and love".. imi mai suna inca in urechea stanga...dar exista transfer in relatie si in materie de muzica si fara sa vreau din dreapta aud "din viata scapa cine poate".

That's all folks!

Te-am visat noaptea trecuta.
Iti exprimai dorul de mine. Motorul meu era la tine, venisem sa il iau. Ii povesteai cuiva la o masa despre mine, asa cum o faceai tu...cu cuvinte frumos alese. Stiai ca m-ai pierdut si ca nu ma vei mai avea vreodata...dar m-ai fi vrut. Eram aproape de tine si te auzeam. M-ai vazut si ai venit la mine. Intotdeauna tu mi-ai creat impresia de protectie prin fizicul tau...acum erai chiar mai mare si ma simteam mai protejata. M-ai strans in brate si ma tineai asa...asa cum ai facut-o cand nu ma puteai avea...iti amintesti? Era ceva nebun in aer ce ma facea sa te vreau cu disperare. Incercam sa-i fac fata, voiam sa plec si nu reuseam sa ma misc de langa tine. Mi-ai zis ceva...nu-mi amintesc ce...si incercam disperata sa nu te sarut si sa plec. Eram ca doi nebuni care se iubesc dar nu pot fi impreuna.
Dar stii....nu cred in ideea de "dragoste imposibila"...asa ca nu..nu pentru ca nu puteam, ci de vointa era vorba. Pentru ca eu nu voiam, pentru ca in vis constientizam nebunia pe care mi-o provoaca aerul, caci altfel n-as fi simtit asa...acum n-as mai fi simtit...pentru ca eu stiam ca am un el care nu esti tu si asta era motivul pentru care ma luptam cu dragostea ta tampita care a explodat si s-a amestecat cu aerul.
M-am abandonat tie pentru o clipa...
Nu stiu daca te-am sarutat...partea asta nu mi-o amintesc foarte bine desi stiu ca a existat. Dar daca am facut-o vrajile au fost de vina caci daca ai fi acum aici cu fizicul tau ce ma facea sa ma simt protejata si toata adrenalina pe care am avut-o cu tine si nu te-as saruta. I-as face fata oricarei vraji si 'povesti neindeplinite' caci vraja sub care sunt eu prinsa acum le invinge pe toate ale tale caci se cheama iubire. Si stii...in afara de fizic nimic nu ma facea sa ma simt protejata cu tine. Nu cred ca visul asta are vreun continut latent...si oricat de mult ar incerca Freud sa ma convinga in legatura cu dorintele ce nu s-au realizat in viata reala si isi gasesc rezolvarea in vis...cred ca este doar ceva ce are origine in experienta anterioara, iar modul de combinare a secventelor e inedit..cum tot Freud zice. Nu e un vis compensatoriu... Stii..cred si merg pe directia ce afirma ca exista o serie de procese care se petrec in timpul somnului, cum ar fi consolidarea memoriei si visul ar fi expresia acestora.
Si asta-i tot!
Nu stiu de ce iti mai scriu....caci nu mai simt nevoia sa-ti vorbesc. Poate doar cand ma bantui caci vreau sa te cert si sa-ti spun sa ma lasi in pace sa iubesc pe cine am ales...sau poate pentru ca blogul s-a nascut datorita tie si isi cere uneori tributul....

vechi probleme- 0 solutii

Vreau sa am timp....sa iau micul dejun dimineata. Sa ma trezesc si sa imi permit sa ma intind si sa ma mai alint 15 minute in pat. Apoi sa mananc galuste cu prune si sa beau cacao cu lapte. Laptopul s-o cante pe Regina Spektor, sa citesc putin un blog si mail-urile.
Vreau sa am timp...sa ma gandesc la ziua ce a tecut atunci cand ma pun in pat, sa inchid ochii si sa imi retraiesc momentele inca o data. Sa mai trec o data prin zi in doar cateva minute, sa mai simt si sa mai traiesc o data doar stand intinsa.
Vreau sa am timp...sa-mi ascult colega de camera cand imi povesteste toate prostioarele pe care le stiu oricum deja dar pe care le ascult mereu ca si cum le-as auzi prima data.
Timp sa imi ascult gandurile, sa imi cer feed-back-ul, sa invat ce e bine si ce nu.
Timp sa citesc 1 roman pe zi...sa ma plimb de pe luna in Tara Minunilor...sa ma regasesc in personaje si sa traiesc odata cu ele povestile sau deceptiile.
Vreau sa am timp sa stau pe o banca in parc si sa privesc oameni si sa imi imaginez viata fiecaruia.
Vreau timp sa revad poze,sa depanam amintiri, sa vorbesc la telefon, pe mess cu cei de departe.
Vreau timp sa gatesc...sa fac piata, sa aranjez frumos masa cu rosii-flori si frunze de salata.
Timp sa alerg, sa fac gimnastica si apoi bai lungi cu spuma.
Vreau timp pentru familie si prieteni.
Vreau timp pentru plimbari, timp pentru remi, monopoly si puzzle.
Vreau timp sa imi fac timp pentru toate.

hey...hey apple...knife!

Un tip pe tren. Se intoarce acasa. La un moment dat trenul intra in tunel si se aude o impuscatura. Lumina. Tipul e descoperit mort. Ce s-a intamplat?


Stii...uneori trebuie sa astepti pentru a intelege sensul..trebuie sa nu judeci fara sa stii...caci iar nu mai ai timp sa iubesti atunci cand o faci. Dovada e "sau erai"...dovada e comparatia cu moartea care doare al dracu de tare...sau incertitudinea radacinii unei prietenii...daca a fost o nevoie...sau nu stiu ce dracu mai era care a durut si mai al dracu de tare.
In ultimul timp am invatat ca in iubire nu exista conditii. Daca iubesti..o faci pur si simplu.
Esti un "om concentrat"..un om intens si pasional ce traieste in extreme sau pe muchie de cutit. Odata eram si eu asa..eram si eu genul "totul sau nimic". Ma mai lupt inca cu perfectionismul dar am invatat ca uneori lucrurile moderate sunt cele mai bune. Am invatat sa ma adaptez lumii, situatiei..sa fiu flexibila si ancorata in realitate...am invatat sa inteleg.
Stii...atunci cand copilul e dus la gradi in primele zile va plange de ti se rupe sufletul cand il vezi..va plange dupa mami. Dar e spre binele lui. Iar seara vine mami si il ia acasa.... sa-l vezi de multe ori cum plange ca vrea sa mai ramana la gradi. Exista timp pentru toate..timp pentru mami, timp pt gradi...timp pt bunici...pt copiii din fata blocului....pt stat singur la desene. Cat de distructiv ar fi sa nu-si imparta sufletelul intre toti! Iar mai tarziu o sa-l imparta chiar cu o singura persoana..
o sa o doara pe mami putin mai ales daca e mama de baiat dar lumea se intampla.
Iar "lumea e pentru toti...ai putea s-o tragi la sorti."

Stii...tipul din tren a fost toata viata orb. A facut o operatie si a reusit sa vada pentru prima data in 30 de ani. Se intorcea acasa cu trenul cand a intrat intr-un tunel...si totul a devenit iar negru. A crezut ca iar si-a pierdut vederea. Nu mai suporta sa traiasca asa..in intuneric asa ca a scos un pistol( il avea la el pentru cazul in care operatia este un esec) si s-a impuscat. 2 gloante. Direct in cap.

In lumea saradelor e simplu... in lumea noastra e complicat. Asa ca nu te grabi sa apesi pe tragaci. Asteapta sa iesi din tunel.

game over! (press 1:new game/2:exit)

Renunt la joaca cu dragostea.
Nu am obosit dar mi-am gasit iubirea. A trecut ceva timp de cand am gasit-o ce-i drept dar nu am fost pregatita sa renunt la jocuri in totalitate.
Cred ca jocurile astea - o conversatie, un zambet mai altfel, o mica atractie, un flirt nevinovat sau vinovat- exista si in iubirile adevarate. Exista chimie si nu o putem nega. Insa putem sa ne oprim. Sa stim cand sa spunem stop, sa stim ca acasa ne asteapta cineva...sa fim fideli. Sunt chestii de moment ce au intensitate doar pe moment...si tu alegi cand spui stop sau daca esti doar un alt mincinos,prefacut si tampit care nu crede ca nu exista casnicii in care sa nu se fi inselat vreodata.
Imi placeau jocurile astea odata, in special cand aveam adversar pe masura. Imi placea ca si castigam.Imi dadea satisfactie fiecare joc incheiat cu un frumos sah mat acceptat cu demnitate...dar uneori vrei si un trofeu caci satisfactia personala nu te mai multumeste.
Acum..ma obosesc. Am ajuns la un alt nivel, nivel unde scopul nu e ca unul din adversari sa castige. Sahul l-am inlocuit cu un joc de echipa..unde succesul echipei depinde de fiecare in parte si esecul unuia singur afecteaza intreaga echipa.
Odata ajuns la nivelul de a folosi cutitul nu te poti intoarce la luneta daca esti ucigas profesionist...
Asa ca toate incercarile astea mi se par puerile...toate discutiile... sms-urile..invitatiile la cafele sau la petrecut revelionul...tin de domeniul trecutului.
Sunt frumoase ritualurile astea...momentele in care astepti si incerci sa intuiesti urmatorii pasi..fluturii si bataile nebunesti ale inimii...roseata din obraji si balbaiul..dar exista un timp pentru toate.
Am trecut de la fluturi la porumbei...de la batai ale inimii la divizarea inimii...de la roseata obrajilor la sclipirea din ochi..si de la balbaieli la 'te iubesc'.
Asa ca piua...stop joc!
Pfui-linge-stop iubesc si nu mai vreau sa ma joc cu dragostea!

a fost odata ca niciodata

M-am rupt de Bucuresti o perioada, am plecat intr-un basm.
Mi-am revazut frumoasa si buna regina cu al ei rege simpatic.
Am revazut tinuturi de poveste, cosanzene si feti-frumosi, batrani intelepti si copii cu parul de aur sau stele in frunte.
Am fost odata ca niciodata....acasa.
Au trecut sarbatorile, a trecut magia si odata cu ea atmosfera intretinuta de cozonacul cald, portocale si obraji rosii incalziti cu o colinda.
Cel mai trist moment al anului era atunci cand despodobeam bradul si casa. Am fugit putin mai repede sa pierd etapa asta. Si totusi ceva doare.
Pentru ca desi frigiderul e plin cu prajitura, zacusca , ciorbita de la mama, desi telefonul ma lasa sa le aud vocea calda a reginei si regelui meu, desi au ramas calde urmele imbratisarilor mamei si tachinarile cu tata.....nu e acasa.
Pentru ca cineva a incalecat pe o sa...si mi-a spus povestea asa....
A incalecat pe o capsuna...si sa-l ia dracu ca la mine acasa nu sunt supermarket-uri asa ca nu prea gasesti capsuni in mijlocul iernii pe care sa incaleci...nu am nevoie de povestitori ce nu stiu ce inseamna "momarlan"...caci ei nu stiu cum e la mine acasa, ei nu au simtit.....
Asa ca imi scriu si povestesc singura sfarsitul....
Si am incalecat pe motor....si ma intorc acasa....intr-un apropiat viitor.