Imi place perfectiunea.Incerc mereu sa o ating.Si de multe ori reusesc.Nu am liniste pana nu stiu ca am facut cum am stiut eu mai bine,ca mi-am consumat toata energia si tot sufletul pentru ce trebuie sa fac.Imi plac lucrurile perfecte.Persoanele...nu.Persoanele ce par asa ma pun pe ganduri rau de tot.Dar imi plac chestiile perfecte.Lupt pentru ele mult.Si atunci cand reusesc sa ating perfectiunea ma sperii si fug.Ma sperie perfectiunea.Si parca nu mi-o doresc.Cineva imi zicea ca lucrurile sunt perfecte asa cum sunt ele...nu trebuie sa incercam sa le schimbam.Mama imi zicea ca daca continui sa caut sa obtin numai lucruri perfecte atunci cand o sa cad o voi face de sus si o sa ma doara tare.Imi zicea ca uneori ma sacrific pe mine prea mult pentru ca sa ajung la perfectiune si nu merita.Nu stiu....mie imi place perfectiunea.Imi place perfectiunea mea care ma sperie si ma face sa alerg iar dupa imperfectiune pentru ca sa am ce perfectiona.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu