surucu

Se spune ca atunci cand esti parinte,iubirea nu are limite.
Am aflat ca e adevarat,am aflat asta atunci cand am fost capabila sa o inteleg.
Am crescut,si cu putina maturitate si o capacitate de a constientiza gesturile mici,am vazut toata iubirea cu care am fost binecuvantata.
Mama m-a iubit neconditionat ,tata a avut cea mai mare putere de sacrificiu ce mi-a fost dat sa vad.
Pe mama o las putin sa-si traga sufletul caci mereu fug la ea;si fug acum la tata.
Si-l iau de mana,caci asa ma plimbam cu el la mare.Ii povesteam visele mele si incercam sa prindem soarele rosiatic de la capatul falezei.Ne grabeam in fiecare seara...poate,poate e seara cand reusim sa-l prindem.
N-am scos-o la capat asa ca mi-am creat propriul meu soare pe care il pot atinge si noaptea.
Concertele tari se tineau la mare.Si chiar daca nu aveam un metru,eu trebuia sa fiu prezenta la toate concertele si neaparat pana la sfarsit.Asa ca tata se inarma cu rabdare si astepta cuminte sa se termine concertul.
Ma astepta in multime,ba in afara salii,ba in sala,in picioare,pe un scaun...cate o ora...2...3..
Ziua inotam cu el pana la giamandura.M-as fi balacit toata ziua in apa dar trebuia sa mai astept soarele dupa care fugisem cu o seara inainte sa dezmierde marea si sa o faca buna de baie.Buna de baie pentru mine era mereu,asa ca fugeam in continuu si ma balaceam putin..iar dupa ce soarele o alinta vreo 2 ore si era suficient de nefacatoare de raceli,a mea era pentru restul zilei si iar cu tata porneam spre giamandura.
Inghetata era si ea prea rece pentru noi asa ca,pentru a ne face pofta ,ne cumpara mereu ce inghetata voiam pe care o topea intr-un pahar si o beam.Ce ma mai certam cu el pe team asta!Dar am fost noi fetele(mama si sora) la balci la tara si ne-am facut de cap cu 13 inghetate fiecare....si de atunci a disparut si inghetato-fobia lui tata.
In schimb facea cele mai bune ceaiuri din plante si lamaie.Doamne...mancare ca la mama si ceai ca la tata n-ai mai gasi in lume...
Cand ningea ieseam seara la o plimbare cu sania verde toti patru.Punea mereu o patura sa nu inghetam.Era asa de meticulos pana si in asta!Dar "rabdarea de chinez" de care se zicea ca o avea se dovedea la aranjatul pachetului cu mancare pe care ni-l trimiteau la Bucuresti.Era o adevarata arta.
Ma bateam cu el cu sabiile(scanduri de la pat) si apoi ii dadeam cu pumnii la muschi.
Cand nu am mai avut baterie la camera de filmat,am trimis-o acasa si pentru ca nimeni nu se mai intorcea caci departe am mai campat,el a venit cu bicicleta pana acolo pentru a-mi aduce camera incarcata.
s-a specializat in ale desenului,caci atunci cand perioada tezelor sau testelor era in plina glorie,nu aveam timp de desen,asa ca tata trecea la pensula si acuarele si imi salva timpul.
Daca era ceva bun de papat si noi nu eram acolo,avea mereu grija sa ia in plus si pentru pustoaicele lui.
Cu cata bucurie ne aducea cadourile cand era plecat pe undeva!Imi zicea:"ti-am luat margelele astea verzi sa le asortezi cu ochii".
Acum,la 21 de ani,imi sustine in continuare visele.Mi-a luat pantaloni de piele pentru motor chiar daca la inceput nu i-a suras ideea de a-si vedea fata pe 2 roti zicandu-mi ca:"o sa-ti strici freza de la casca".Ma protejeaza in continuare doar ca acum mananc cata inghetata vreau dar are grija sa il culce pe prietenul meu singur in sufragerie cand vine la mine.
Si continua sa imi intareasca principiile la a caror formare si inradacinare a contribuit.
Si ne tachinam in continuare caci asta e felul nostru de a spune 'te iubesc'.
L-am mostenit....