2 jerbere

Era rasfatata.Ii placea tare mult sa umble desculta si mereu canta.De la orice cuvant ea stia un cantec pe care il fredona cu zambetul pe buze si fara pic de acord.
Isi punea picioarele pe bord si deschidea geamul numai putin...cat sa simta ca e libera dar sa nu traga curent.
Era nebuna si facea dupa cum ii dicta inima.Nu stia niciodata ce voia de fapt.Ii placea stabilitatea si o cauta..apoi fugea de ceva stabil..pentru a cauta iar.
Era mereu ocupata,niciodata nu avea timp.Dormea mult,ca un bebelus uneori,pentru a recupera lungile perioade de alergat si lipsite de somn.
Plangea la filme dar ii placea sa faca pe dura.Zicea mereu ca e jumatate barbat.Nu-i placea sa isi arate sentimentele dar nu-si putea ascunde sensibilitatea.
Stia ca este iubita si asta ii dadea dreptul sa se alinte,sa faca cum vrea ea.Voia mereu sa-i ajute pe ceilalti dar ei nu-i placea sa fie ajutata.Era jumatatea ei de barbat ce o facea sa isi doreasca sa se descurce singura.Avea orgoliu dar ura ideea de orgoliu.Isi purta cu mandrie esarfele colorate,un fund obraznic si sanii imperfecti.
Desena fluturi pe orice si ii placea sa priveasca oamenii,erau ca o carte deschisa pentru ea...ii citea si din ei invata.Fugea la mare cand ii erau grei umerii si sufletul...
asculta muzica trista si se regasea in orice vers,gatea pentru altii.Inventa retete,dansa cand gatea si voia sa iasa totul mereu cat mai aproape de perfect.Voia sa faca multe si se enerva cand trebuia sa renunte la unele in favoarea altora.Niciodata nu i-a placut sa ia decizii.Nu stia sa aiba grija de obiecte.Zicea ca lucrurile scumpe pentru ea nu sunt de valoare si nu le purta grija.
Avea incredere in oricine.
Asa a fost si dimineata aceea.A avut incredere in el desi un fior a trecut-o cand i-a vorbit pentru prima data.Parea insa un om ce avea nevoie de ajutor si nimeni nu i-l oferise.Asa ca a acceptat sa mearga sa il ajute,inima ii spunea sa mearga si a ascultat-o.Stia ca e credula si se gandea mereu ca poate cineva va profita de faptul ca e puerila.Dar apoi se gandea ca nimeni nu poate sa te raneasca daca tu nu l-ai zgaria vreodata.
Se trezise mai tarziu si era oricum in intarziere mereu asa ca acum era ceva mai mult.Nu l-a mai trezit cum o face de obicei sa ia micul dejun impreuna caci nu avea timp si el dormea asa de frumos.De mult nu l-a mai privit dormind,erau in facultate atunci cand o facuse ultima data.Asa ca in dimineata aceea s-a oprit pentru a-l privi cateva secunde.L-a pupat apoi pe calcai,a baut un pahar de suc de portocale facut de seara,a luat o banana si a fugit pe scari cu un pantof in mana incercand sa inchida usa si sa se incalte in acelasi timp.Adora ziua de vineri la munca,stia ca vin iar micile excursii de weekend.
A fugit dupa metrou,nu l-a prins.A inceput sa isi puna iar vesnica intrebare "dar daca..."....Daca ar fi prins metroul si ajungea si ea la serviciu la timp si nu mai nimerea cu seful in lift sa vada iar ca a intarziat.Nu-i spunea niciodata nimic si tocmai ca nu ii reprosa nimic o speria.Si-a spus iar ca orice se intampla are un sens,asa obisnuia sa spuna cand pierdea metroul.A luat ziarul si a inceput sa il rasfoiasca.Nu citea stirile proaste asa ca a trecut la rubrica cu barfe despre vedete care o amuzau teribil.In metrou analiza oamenii si incerca sa le ghiceasca povestea.Ii placea cand ii vedea dimineata asa somnorosi si afundati in lectura ziarului.I se parea ca dimineata toti par a fi interesati doar de ei insisi,doar cativa care merg impreuna la serviciu si poarta o discutie ce taie tacerea metroului.
L-a vazut iar cantand la metrou pe baiatul ala si tare ii place cum canta.A vrut sa se opreasca sa ii puna si ea niste bani in palaria visinie dar nu gasea portofelul printre toate fleacurile din geanta asa ca a zis ca ii pune dupamasa cand se intoarce.
Astepta semaforul sa se faca verde cand un barbat cu ochi prea albastri si piele zbarcita i-a cerut ajutorul.
Au trecut 4 ani.El inca mai merge la ea cand trebuie sa ia o decizie,merge sa ii povesteasca de ceilalti.Ii duce mereu doua jerbere si le aseaza langa florile de gradina aduse de mama ei.
Nu mai plange.Dar ii e tot mai dor de mofturile ei,de ea imbracata in "rochita de printesa".Ii e dor de ea sa scape iar un telefon pe jos,sa doarma iar cu mana lui sub capul ei.De mica dormea cu mana ei sub cap,mai tarziu dormea cu a lui.Ii e dor sa joace mima in echipa cu ea,sa o vada iar nervoasa cand el isi da ochii peste cap caci e vorba iar de poze.Ii era dor sa o vada cumparandu-si haine de care se bucura ca de ceva valoros si plangandu-se apoi ca nu are unde sa le mai tina."Nu ma pot abtine" zicea si radea.
Oare ea stia?Si-a dat seama?Cum avea sa ii spuna lui daca stia?Cum avea sa reactioneze el?
Toata viata a asteptat asta,a scris despre asta si un cantec pe care nu l-a terminat nici acum.Nu asa era cantecul...nu medicul legist ii dadea vestea.
In cantecul lui era ea...desculta pe canapea cum o gaseste cand se intoarce de la munca,cu muzica si cu pastele la foc caci asteptau niste prieteni.El intra pe usa,punea cheile pe masa si striga cum o facea de obicei:"E printesa in castel?"
Ea atunci iesea zambind si il saruta pe orice bucatica a chipului.El o certa iar ca sta desculta si apoi o ridica in brate sa nu raceasca pe gresie,ea ii cuprindea soldurile cu picioarele si il saruta intens.Apoi radea si ii spunea "vezi...iar te-am vrajit..esti bleg".Il musca,il ciupea si ii spunea ca intr-o zi tot o sa-l manance.El si-o imagina apoi devenind serioasa,ochii lucindu-i si tradandu-i sentimentele,apoi zambind si miscandu-si mainile agitata si muscandu-si buza...el ar fi stiut atunci,dar ar fi lasat-o pe ea sa spuna doar pentru a o auzi pe ea.Medicul legist nu si-a muscat buza atunci cand i-a spus-o,avea niste pantofi ingrozitor de bine ingrijiti,iar chipul nu ii trada sentimentele.Asa ca a trebuit sa astepte ingrozit cuvintele lui.Picioarele lui nu le-a mai simtit dar a simtit parca picioarele ei cum ii cuprindeau iar soldurile.Vru sa ii atinga picioarele si pentru o clipa i-a vazut degetele cu unghiile mici si rosi de care il punea mereu sa traga pana pocnesc.Sub privirile neputincioase ale rudelor s-a asezat pe jos cu bratele la piept ca si cum ar fi imbratisat pe cineva.Doctorul se indreapta spre rude.Cu ochii ramasi pe placuta ce indica spre pediatrie,il auzea pe medic vorbind cu mama ei:
"Ar fi avut un copil,era insarcinata in luna a doua...."