inima purtatoare de corset

Era un ritual facut voluntar uneori, involuntar alteori si inconstient.
Mai intai era privirea. Erau priviri ascutite ce intrau pana in oase. Era parul si jocul cu el, rasucirea lui, managaierea chipului cu el, mirosul lui. Era limba care umezea usor buzele putin rosii. Era provocare, pasiune, dorinta si chimie. Ardeau la foc mocnit toate intr-un ceaun.
Uneori era doar o privire calda, un par balai, cuminte si niste buze usor crapate. Era inocenta, puritate si incapacitatea de a constientiza atractia. Asezate pe un platou si lasate la copt la soare.
Indiferent de inceput...mai gatit sau doar copt de soare...efectele erau aceleasi.
Era nevoia fiecarei femei de a se simti frumoasa si admirata. Era o nevoie satisfacuta din plin. Erau bataile inimii cu 3-4 in plus pe minut. Era orgoliu, stima de sine si pura placere. Era mandrie, satisfactie, un pic de narcisism. Era joaca.
Dar pe terenul opus ramaneau taieturi, gauri si arsuri si nimeni acolo sa le ingrijeasca. Si mai niciodata nu auzeai pe cineva din cei cu rani sa se planga de schimbul facut. Acceptau cu demnitate acul sa le coase ranile si pastrau glontul sau cutitul amintire.

Am jucat si eu jocul. Mi-am facut regulile proprii..asa cum zice regula jocului si am chemat cat mai multi copii in el. Imi placea sa ii invit in partida mea pe impatimitii jocului. Ii bateam. Odata am pierdut o partida. Dar am castigat jocul.
Ma intreb..cu ce pret? La ce bun dorinta fetei de a se simti frumoasa, admirata si iubita daca se lasa cu atatea rani?
Acum privesc obiectiv fetiscanele ce se joaca cu dragostea si lasa in urma lor sange pentru un gram de admiratie.
Acum privesc si empatizez cu partea opusa. Si ma intreb cat de tare doare cand scoti glontul, cand acul te inteapa.
Si parca putin imi pare rau...imi pare rau pentru fiecare moment in care am apasat pe tragaci fara sa fie cazul...pentru fiecare geamat provocat de acul ce coase rana unde glontul meu a ajuns...imi pare rau pentru fiecare gram de admiratie castigat prin durerea altuia...