Dumnezeu ne-a dat puterea de a alege...avem ratiune pentru asta, dar avem si sentimente.
Si din ideea de a ne alege singuri calea, s-a nascut remuscarea, apoi "dar daca" si asumarea responsabilitatii.
Tot asa a aparut succesul, au aparut recompensele si oamenii dragi cu care suntem binecuvantati.
Fiecare actiune pe care o facem are consecinte. Uneori nu imediat si poate de asta atunci cand le suportam, mai tarziu, nu le intelegem.
Dar orice alegere are o urmare.
Uneori insa reducem totul la alegeri. Chiar si cand nu trebuie. Dar ne limitam singuri, ne impunem o singura alegere. Iar alegere nu e echivalent cu unu...nu e tot una cu un raspuns dihotomic.
Singura limita impusa de Dumnezeu ne e cerul...si asta e limita doar cu anumite conditii.
In rest...nu vrem mai mult, ne limitam, ba chiar ne cream singuri ziduri si ne plangem apoi de existenta lor.