Si ca sa ajung acolo mi-am scos bocancii, hanoracele din polar, geaca de gore-tex de la naftalina si am plecat la drum cu mult entuziasm si cu Bob Dylan.
In prima zi am perindat si indragit Brasovul, am luat turta dulce pentru copiii de la gradi, am mancat covrigi brasoveni si ciocolata de casa, ne-am plimbat pe frumoasele alei pavate tinandu-ne de mana si insotiti de soare.
Seara am petrecut-o in Busteni. A fost un sentiment intens de acasa provocat(ciudat) ...de aer. Era acelasi aer rece si proaspat pe care il aveam acasa iarna cand ieseam cu fetele la o tura de oras intre poduri. Ma simteam ciudat de tare acasa.
A doua zi am urcat cu telecabina iar apoi la pas pana in varf.
Nu stiu ce a fost mai fascinant...faptul ca am ajuns in varf...ca am vazut zapada pentru prima data anul asta...cerul de un albastru nebun...sau faptul ca am impartit toate astea cu el...
Am preparat si mancat o salata de sentimente weekendul asta..dar ingredientul principal a fost libertate.
Un pic de Omu si de Bob Dylan:
"Oh my name it is nothin'
My age it means less
The country I come from
Is called the Midwest
I's taught and brought up there
The laws to abide
And the land that I live in
Has God on its side."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu