ma zvarcolesc in ultimul timp in incercarea de a mai iubi oamenii asa cum o faceam. de a-i crede si de a nu-i judeca. de a-i lua ca atare.
nu stiu daca o mai fac. nu stiu daca mai stiu sa o fac.
am devenit mai dura poate, mai exigenta. nu mai accept asa usor si oricum. nu mai gasesc omului scuze si nu mai incerc sa il inteleg. nu-i mai accept indiferenta. pentru ca aici e inceputul si sfarsitul. in indiferenta. caci atunci cand o simt nu mai incerc sa o atac cum faceam odata. pentru o vreme parca antidotul ei eram si tare ma luptam cu ea. acum cand o simt cum ataca, ma retrag. ma doare tare caci o vad la cei dragi si atunci ma inchid in mine si sufar. in tacere si pe ascuns. imi scot iar capul dupa un timp pretinzand ca nimic nu s-a intamplat si o iau de la inceput. e ok o perioada. si iar apare ea, ranjindu-mi si batjocorindu-ma ca a triumfat.
eu nu mai lupt. nu mai vreau. cad in cealalta extrema si lupt fara cauza.
insa ma astept ca ceilalti sa o tina in cusca, in lanturi dure si cu lacate o mie.
eu spun stop.
tu ai spus de mult.