uneori sunt atat de obosita, incat mi-e greu sa ma mai bucur de simpla-mi existenta si in clipele astea tanjesc extrem de tare la cateva zile la tara. la tara oricui are un pat vechi, o perna tare, o plapuma grea, niste pamant si noroi in curte, un pom/un tufis/o buruiana langa casa, o bucata de drum fara asfalt; iar daca este si o fantana in sat, ma declar norocoasa. sa indraznesc sa visez si la un cocos?
in momentul asta as renunta pentru o luna total la nepretuitu', valorosu' si preaiubitu' meu laptop pentru o seara la tara. chiar si daca nu este nici macar o matza sau o gaina in curtea vecinului.