Drumul spre casa a fost placut. Cu colinde, cu oameni buni in masina si dor arzator. De casa.

In pima zi am fost doar noi, copiii. Mama ne-a pregatit fiecaruia ce ii place. Lui Cezar, cartofi prajiti si snitele, Andrei si lui Cristi sarmale, mie, minunata salata de vinete cum nimeni vreodata n-o sa mai faca. Au confirmat-o si mesenii. Eu am pregatit niste castane coapte, iar tata vinul si a urmat o seara de poveste.  

 A doua zi au inceput sa soseasca invitatii. Din Moldova, din Banat, pana de Ajun toti ne-am adunat. 4 familii+ bunica. Mosu a fost si el prezent si darnic. Si pentru ca si invitatii, dar si gazdele au fost darnice, am asezat cuminti darurile sub brad. Bradul mic, cadouri multe. Dupa masa ne-am strans cu toti la brad si impartit cadouri. Da pana la cadouri, sa zic doua vorbe de masa. De 3 zile si 3 nopti a pregatit mama bunataturile ei: felurite si aromate branzeturi imbracate in susan, in patrunjel si boia, salata de taitei, de boeuf, racituri si carnati, rulada de ciuperci, de pui, rulouri din piept de pui umplute cu cascaval si ardei, muschiulet afumat, cas, salata de vinete, pasta de avocado si multe, multe altele. Pentru ca masa era imbracata in straie aurii, am pregatit si eu mancaruri aurii de potrivit pe masa si de mancat inainte de ospat, pentru tihna si placere: porumb fiert si dovleac copt, iar alaturi un homemade punch de mere cu macese. Cu cantareti in familie si un acordeon ce-si astepta randul, ne-am lasat colindati, iar la masa ne-am cantat cu totii veselia cu doine din toata tara, pentru toata lumea + colinde.  Nici colindatorii nu ne-au lipsit din casa. In repetate randuri, ne-au calcat pragul casei si ne-au dat vestea ca un Prunc, cum altul nu e, s-a nascut. Bucurosi am fost sa-i avem alaturi. Tinerii de la biserica au fost prezenti, in numar mare, cum le e obiceiul, cu instrumente si vointa sa ajunga in cat mai multe case sa le aduca oamenilor bucurie si sa impartaseasca minunatul eveniment din Betleem. Si noi la randul nostru am plecat cu colinda la unchiul Nicu si tusa Emilia. Ce veselie si caldura a fost! Mai apoi am impartit si am desfacut cadourile impreuna.

Ziua de Craciun a fost din nou binecuvantata cu colindatori. Tinerii de la cealalta biserica ne-au umplut inima cu bucurie si cu vocile lor minunate. Unchii si matusile au venit in vizita, cu muzicuta si cu urari de maritis in versuri, pe muzica:  "in casa unde n-om colinda, fata nu s-o marita."
Mama a imbracat masa in haine rosii si a umplut-o cu ciorbite, curcani, pui, putin porc pe pat de gutui, sparanghel, cartofi cu porumb, orez cu legume, mazare cu morcovei, ardei copti, sarmalute, muraturi, vin si must, prajituri, saratele, pogacele, cozonac. Eu, cuminte cum mi-e felul, m-am saturat mai mult din bucuria de a fi impreuna cu atatia oameni dragi. C-am mai luat niste gutui, ba legume, fructe multe, cas, branzica e adevarat, ba chiar carne am gustat. Dar usor, asa, putin, sa am loc si de vin. A, uitasem sa pomenesc de vinul de la Fantanele. Fiecare a primit sticla proprie, dupa chipul si asemanarea lui. A noastra il avea pe Cristi in poza, la varsta de 3 ani, cand participa la infiintarea podgoriei din al carei rod de bucuram acum, cu mesaj scris pentru amandoi. Nu spui ce mesaj, secret. (ca nu-l stiu fara belet)
Spusei oare ca la masa iara dara s-a cantat?

De urcat pe munte n-am dus lipsa.  Pe Valomir intr-o zi, alaturi de Fetita, o catea ce ne-a urmat cuminte in drumetia noastra si cu care m-am luat la intrecere, pe Valomir de unde culegeam alune de padure cand eram copil, pe Valomir unde turturii aveau forma de mosnegi si copii, unde putinii oameni cu care te intalnesti pe drum iti dau toti binete si iti ureaza Craciun fericit.

                                       
                                   

Pe Sterminos in sus in alta zi, unde copiii mari faceau trenul pe poteca in jos, unde am zarit o veverita, pasari multe, oratanii intr-o curte, oi in alta si o pisica cocotata sus, aproape de streasina.

                                                 

                                 
                                      

                                      

 

Si mai apoi in Staja, unde David se da cu placa, unde si oamenii mari fac trenuletul, unde mama si tata se plimba de mana, unde schitul ce se inalta timid primeste toti oamenii in mod egal, unde pasarile zboara liber, unde ne-am incalzit sufletul si trupul cu vin fiert la terasa, colac secuiesc si soare.

                                                   

Pentru toate astea nu pot decat sa spun MULTUMESC lui Dumnezeu pentru ca m-a binecuvantat cu o familie mare, pentru ca am primit noi membri in familie, pentru acest Craciun, pentru acest apus.