Cu nostalgie, m-am apucat sa citesc cateva postari de aici.
Ajung astfel la scrisoarea catre copilul meu. Si tocmai cand citeam: Te-am cautat, sa stii. In fiecare copil cu care mami a lucrat, cu care mami s-a jucat, pe fundal se aude cantand Dan Teodorescu: 

Cand voi veni, inseamna ca m-ai chemat
Cand te voi auzi, inseamna ca m-ai strigat,
Cand voi fi, inseamna ca m-ai dorit,
Cand te voi gasi, inseamna ca m-ai cautat.
Cauta-ma tu...

Termin postarea si incep sa o citesc pe urmatoarea. In ea vorbeam despre posibilele scenarii de viata pe care le-as fi putut avea alaturi de diferiti baieti cu care am intrat in contact in diverse moduri. Si cum citesc cateva randuri, tot Teodorescu incepe sa cante, pe sfuffle mode:

Unde cauti tu, unde cauti tu iubirea,
Nu stii ca e aici?

Ba da, stiu asta. Am stiut intotdeauna. Si stiu ca alaturi de tine vom gasi in curand puiul nostru. Mai stam un pic. Un pic doar. Si apoi, il vom cauta. Il vom chema. Il vom striga. Il vom gasi. Caci il dorim. L-am dorit intotdeauna.