Si raspunsul a venit... si e cel mai bun din lume.
Inteleg de ce uneori e nevoie sa trecem prin astfel de momente. Si sunt recunoscatoare si pentru ele.

A fost grea asteptarea. M-a istovit fizic. Ieri, dupa ce am aflat raspunsul, am adormit devreme, putin dupa ora 21. Am dormit profund si am visat copii. Pe cei de la gradi. Si m-am trezit foarte devreme, pe intuneric, inainte chiar de 5, pentru a ma bucura pret de mai multe clipe parca de ziua asta. Caci doar acum ma pot linisti si pot sa inteleg mai bine sensul.

E fetita. Am stiut, am simtit, am visat. Am simtit cu toata fiinta mea, ajutata la inceput de copiii de la gradi care mi-au spus natural si firesc ca va fi fetita cand puiul mic avea abia vreo luna si un pic. Apoi am visat-o.  Iar de o saptamana am in cap o imagine care se repeta zi de zi: Cristi, mergand la gradinita dupa copil. Si nu puteam vedea altceva decat pe Cristi, asteptand o fetita, fetita noastra, aplecandu-se si stand pe genunchi cand vine spre el, imbratisand-o si luandu-i ghiozdanul in mana, apoi luand-o pe ea de mana si plecand impreuna.

Sunt atat de fericita, Doamne! Sunt atat de recunoscatoare!

So...
be your name Buxbaum or Bixby or Bray
or Mordecai Ali Van Allen O'Shea,
or Amelie
You're off the Great Places!
Today is your day!
Your mountain is waiting.
So...get on your way!