-Esti fumoasa?
-Da...cea mai frumoasa.Sunt o printesa.
-Hmm...azi nu.Am cearcane...parul imi sta aiurea..nu azi.
-Esti bun?
-Da...eu sunt bun si cuminte.
-Bun?Poate generos uneori...dar ma domina totusi partile negative.Eram mai bun inainte.
-Poti sa faci asta?
-Pot...Bineinteles..o fac eu.
-Nu stiu daca pot.Incerc sa vad daca imi iese dar nu garantez.
-Nu stii tu!
-Ba da...stiu!
-De unde sa stiu?
Nu e vorba de vocabularul folosit,de problemele specifice varstei ce reies...E vorba doar de incredere in fortele proprii,de stima si respect fata de sine.Asta diferenteaza replicile copiiilor de cele ale adultilor.
Cand suntem mici suntem multifunctionali,experti in tot ce facem.Suntem cei mai..cei mai frumosi,cuminti,cu puteri supranaturale uneori...vrem si putem face orice.Nu am auzit niciun copil sa se caracterizeze negativ,iar daca altii o fac se apara cu toata puterea lor...contrazic,aduc argumente..ei stiu..ei pot,ei vor si sunt cei mai...
Ei nu isi fac griji pt nimic,ei nu stiu ce ii ala trend,nu stiu cate kg trebuie sa aiba pt fiecare centimetru mai mult in inaltime,nu accepta ca altcineva e mai decat ei...masina de pompieri e la fel de tare ca limuzina prietenului.
E uimitor cata incredere au in ei,cum stiu sa isi apere calitatea asta si sa lupte.
Unde oare se pierde increderea in sine?
La 15 ani deja avem griji,suntem stresati si niciodata multumiti.Tot timpul e cineva mai bun,mai frumos,mai bine imbracat,mai popular...ce ne face pe noi sa ne simtim usor inferiori.Si astfel ne scade putin increderea in fortele noastre.Din copilul usor narcisist am devenit repede un adolescent complexat cu putina stima de sine si in curand un om de 40 de ani care a uitat sa se respecte pe el insusi,a uitat sa mai creada in el.
Ciudat e ca lucrurile care ne fac sa ne simtim asa sunt cele superficiale..Poate aici e problema...copiii nu stiu si nu apreciaza superficialitatea asa cum o fac adultii.Ei stiu sa se bucure de lucrurile simple si care conteaza cu adevarat...sunt cei mai fericiti cand ies in parc cu buni,cand il pupa mama de noapte buna,cand tata vine la spectacol sa vada ce mare actor e el.
Ei au cateva batai de inima in plus pe minut doar pt ca vine Craciunul,fac o hora in fata blocului pt ca a venit vacanta,nu dorm pt a trai mai mult sentimentul de fericire pentru ca a doua zi merg la mare.
Poate faptul ca apreciaza lucrurile ce merita si resping superficialitatea ii face sa se aprecieze mai mult si pe ei.Poate au mai mult timp pt a se cunoaste.Poate au vointa mai multa,prieteni adevarati.Poate stiu mai putine.Poate iubesc si se iubesc mai mult.Ar trebui sa invatam de le ai ce e increderea,respectul fata de noi,sa luptam pt ce ne dorim,sa nu ne dam batuti atunci cand hotaram sa luptam,sa avem vise...
Copiii raman mereu lectii de viata pt noi.
-Da...cea mai frumoasa.Sunt o printesa.
-Hmm...azi nu.Am cearcane...parul imi sta aiurea..nu azi.
-Esti bun?
-Da...eu sunt bun si cuminte.
-Bun?Poate generos uneori...dar ma domina totusi partile negative.Eram mai bun inainte.
-Poti sa faci asta?
-Pot...Bineinteles..o fac eu.
-Nu stiu daca pot.Incerc sa vad daca imi iese dar nu garantez.
-Nu stii tu!
-Ba da...stiu!
-De unde sa stiu?
Nu e vorba de vocabularul folosit,de problemele specifice varstei ce reies...E vorba doar de incredere in fortele proprii,de stima si respect fata de sine.Asta diferenteaza replicile copiiilor de cele ale adultilor.
Cand suntem mici suntem multifunctionali,experti in tot ce facem.Suntem cei mai..cei mai frumosi,cuminti,cu puteri supranaturale uneori...vrem si putem face orice.Nu am auzit niciun copil sa se caracterizeze negativ,iar daca altii o fac se apara cu toata puterea lor...contrazic,aduc argumente..ei stiu..ei pot,ei vor si sunt cei mai...
Ei nu isi fac griji pt nimic,ei nu stiu ce ii ala trend,nu stiu cate kg trebuie sa aiba pt fiecare centimetru mai mult in inaltime,nu accepta ca altcineva e mai decat ei...masina de pompieri e la fel de tare ca limuzina prietenului.
E uimitor cata incredere au in ei,cum stiu sa isi apere calitatea asta si sa lupte.
Unde oare se pierde increderea in sine?
La 15 ani deja avem griji,suntem stresati si niciodata multumiti.Tot timpul e cineva mai bun,mai frumos,mai bine imbracat,mai popular...ce ne face pe noi sa ne simtim usor inferiori.Si astfel ne scade putin increderea in fortele noastre.Din copilul usor narcisist am devenit repede un adolescent complexat cu putina stima de sine si in curand un om de 40 de ani care a uitat sa se respecte pe el insusi,a uitat sa mai creada in el.
Ciudat e ca lucrurile care ne fac sa ne simtim asa sunt cele superficiale..Poate aici e problema...copiii nu stiu si nu apreciaza superficialitatea asa cum o fac adultii.Ei stiu sa se bucure de lucrurile simple si care conteaza cu adevarat...sunt cei mai fericiti cand ies in parc cu buni,cand il pupa mama de noapte buna,cand tata vine la spectacol sa vada ce mare actor e el.
Ei au cateva batai de inima in plus pe minut doar pt ca vine Craciunul,fac o hora in fata blocului pt ca a venit vacanta,nu dorm pt a trai mai mult sentimentul de fericire pentru ca a doua zi merg la mare.
Poate faptul ca apreciaza lucrurile ce merita si resping superficialitatea ii face sa se aprecieze mai mult si pe ei.Poate au mai mult timp pt a se cunoaste.Poate au vointa mai multa,prieteni adevarati.Poate stiu mai putine.Poate iubesc si se iubesc mai mult.Ar trebui sa invatam de le ai ce e increderea,respectul fata de noi,sa luptam pt ce ne dorim,sa nu ne dam batuti atunci cand hotaram sa luptam,sa avem vise...
Copiii raman mereu lectii de viata pt noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu