Si azi mi-am amintit de copilarie.Mi s-a facut un dor nebun!Mi-e dor de inocenta mea,de puritatea,de curiozitatea,de sentimentul ca tot ce ma inconjoara e o minune.Mi-e dor de lucrurile simple pe care sa nu le mai complic chiar atat de mult,mi-e dor sa ma bucur pur si simplu.
Sunt clipele ce ma fac sa zambesc.Sunt clipele ce m-au ajutat sa cresc,din care am invatat,care ma reprezinta.Sunt clipele mele.
Primul lucru ce imi vine in minte legat de copilarie e emotia ce ma coplesea de fiecare data cand impodobeam bradul.Nu imi venea sa cred ca traiesc un astfel de moment,fericirea imi inunda intreg trupul si mintea....Sentimentul pe care il aveam era cu siguranta unul divin.
Si adoram mirosul de prajituri si sarmale si portocale amestecate cu cel de brad dar deslusindu-se atat de bine fiecare dintre ele.Si imi placea sa privesc de afara cat de frumos se vede bradul in casa atunci cand era seara si instalatia il colora.Si faceam ornamente pt brad din oua si hartie creponata si bineinteles ascultam Hrusca.Si imi strangeam banii de alocatie sa cumpar cadouri.Si mancam bomboanele de pe brad si lasam invelisul acolo frumos aranjat si fara sa-ti dai seama ca e gol.Si lipeam crengi cu scotch acolo unde mi se parea ca lipsesc pt ca sa am bradul perfect de care sa ma bucur.Si ma uitam la "Singur acasa" si mergeam cu colinda si eram tare recunoscatoare cand veneau colindatori.Erau multi mereu si ii primeam pe toti cu drag.
Si faceam coronite din brad si oameni de zapada din aluat de prajituri.Si dupa un timp incepuse sa ma enerveze Mosu ca imi aduce cam des pijamale.
Si ieseam afara si faceam cel mai lung tren cu sanii si apoi faceam ingerasi din zapada.Apoi faceam "cazamate" si casute din zapada in care imi doream sa traiesc.
Si aveam o sanie mare si verde la buni pe care tata ne punea o patura si ne scotea seara in oras cu mama sa ne plimbe.Si lingeam turturi si aveam fata rosie de frig dar eram cea mai plina de caldura.Si visam.Si abia asteptam urmatorul Craciun!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu