Alerg....alerg dintotdeauna.Nu stiu sa ma opresc...nu stiu sa stau.Alerg chiar daca nu vad linia de sosire...stiu ca ea va fi acolo la un moment dat.Nu ma grabesc sa o ating...doar alerg...Nu concurez cu nimeni...nu-mi place competitia...vreau doar sa trec linia de sosire.Mai devreme sau mai tarziu o voi trece,stiu asta asa ca alerg in continuare.Mai cad,dar ma ridic singura pt ca asa imi place..Vantul imi sufla juliturile si doare doar putin.Aud oamenii din tribune cum imi striga numele si imi spun ca pot....sunt multi....nu ii vad dar cunosc atat de bine fiecare voce in parte...sunt ei...sunt prietenii mei.Uneori uit sa respir...atunci inetinesc pt 2 secunde...niciodata mai mult...respir...si alerg in continuare.Si asa mi-e bine.
Dar am auzit un fluier si cineva a strigat "stop!"Au anuntat o pauza scurta si obligatorie.Nu se mai alearga.Dar eu nu stiu sa fac altceva.Eu nu stiu sa stau...Cum sa fac asta?Unde sa privesc cat timp stau?Daca o sa imi placa sa stau?Daca nu o sa mai stiu sa alerg?
Sunt speriata...confuza...si putin pierduta....si ma pregatesc sa stau.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu