neBUN

Nu mi-a fost niciodata frica sa fiu nebuna.
Nu mi-a fost frica sa risc,sa nu fac ceea ce "trebuie",sa fac fata unei lumi ce mi se impotriveste,sa fiu privita altfel,sa fiu tinta prejudecatilor,sa pierd chestii materiale....nu mi-a fost frica sa aleg cu inima pentru ceva in care am crezut.
Ciudat....cand crezi ceva presupune ca te folosesti de procesele cognitive si drept urmare ar trebui sa actionezi conform lor.Dar nu,cand crezi in ceva e bine sa nu iti mai folosesti ratiunea ci inima si sa actionezi cum ea dicteaza.
Imi ascult inima mai mult ca oricand si Doamne frumos bate...si Doamne cum imi place sa dansez pe muzica ei in timp ce sunt privita...caci ma priveste....si Doamne cum ma face asta fericita.
Am ales sa fiu nebuna si sa las inima sa ma stapaneasca si bine e.
Rationalizata,analizata,comparata,verificata,si incercand sa-i ghicesc exact consecintele,nicio decizie nu iti garanteaza ca vei ramane fara regrete.
Traita...simtita...iubita...decizia luata ma face sa privesc printre poze,amintiri, scrisori,mesaje,diplome,restante si sa stiu ca am ales bine.
Asa ca imi traiesc nebunia si ma bucur de ea la maxim.Sunt recunoscatoare pentru ca pot sa fiu nebuna.
Sunt nebuna si imi traiesc visul.Stiu sa fiu asa si pt altii,nu doar pentru mine...stiu sa fiu nebuna pentru familie,pentru prieteni,pentru oameni pe care nu ii cunosc.Sunt nebuna pentru ca nu vreau regrete,pentru ca imi vreau fericirea in orice moment,pentru ca stiu ca pot face ceva pentru ceilalti,pentru ca merita..merit...meriti...meritati.
Si nu am nevoie de spital pentru a ma trata de asta,am nevoie doar de "acasa".
Si paradoxal,nebunia mea nu vine din pierderea capacitatilor cognitive,a celor ce stimuleaza si regleaza comportamentul...inca o data nebunia vine din inima.
Caci aleg cu inima.