Ma simt acasa.
Am visat la clipa asta mereu...Si mama visa la ea cred de fiecare data cand spiritul meu critic iesea la iveala legat de casa si ea zicea: " O sa vad eu cand esti la casa ta ce o sa mai zici si cum o sa le faci".
Uite mama...sunt.
La casa noastra.
Invat sa citesc apometrele, sa platesc intretinerea, sa nu las lumina aprinsa degeaba. Am chiar si telefon fix desi credeam ca si-a pierdut utilitatea, dar il folosesc zilnic caci vorbesc cu mama si imi mai spune ce sa mai adaug la prajitura.
Ieri am organizat o cine romantica cu paste la plic, boni-bon si vin. Am avut flori pe masa si dragoste in casa. Apoi ne-am chinuit impreuna sa scoatem o musca din dormitor si am simtit ce inseamna sa faci totul impreuna. E bine in doi.
El doarme acum, iar eu mi-am facut timp cu mine si cu Amelie. Imi umple inima de bucurie filmul asta si ma face sa aplaud la sfarsit pe bune in camera.
Daca voi avea o fetita, mi-ar placea sa fie asa pura si plina de iubire ca Amelie...
de aia daca voi avea o fetita o va chema Amelie.
E frumoasa casa noastra asa intoarsa pe dos cum e...e acasa.
Si...e destul de mica...casa mea...dar incap toti prietenii in ea...stau in picioare..se aseaza pe jos...in rest sunt cuminti si vorbesc frumos.
Asa ca vino sus daca ploua...Stefan cel Mare...Nr 40 :)