si totusi....

"Vreau sa ajung in momentul in care, cand nu pot sa las garda jos fata de mine insumi, sa vin la tine si sa ma "poti lovi" prin ea, sa imi arati cum sa pansez ce sangereaza mereu, macar pentru moment.
(........)
Insa diamantele scumpe stralucesc si in noroi. Si un singur diamant ar fi fost suficient poate. Insa tu esti un colier de briliante. Pe care eu l-am pus la gat cand inca nu puteam sa il port.
Imbracat in zdrente nu pot purta diamante.
Dar in pielea goala imi sta foarte bine cu el la gat. Dezbraca-ma de minciuni, umezeste cu lacrimile tale batista cu care imi vei sterge pacatele. Sunt multe.
(.........)
Ti-as spune multe. Ti-as luat sufletul pentru 3 secunde si l-as pune in mine. Ti-as arata simtirile mele si viata mea prin diapozitive rapide in ochii tai.
Dar nu. Nu.
Traieste alaturi de mine si hai sa descoperim viitorul impreuna.

Hai sa privim spre un orizont bun. Vizualizeaza-l asa. Lasa-ma doar pe mine sa ma gandesc la apocalipsa. Tu priveste doar paradisul alaturi de mine. Vei fi printesa printre cersatorii de dupa apocalipsa, daca la asta se va ajunge. Acolo te voi duce daca asta va veni. Insa daca vom pasi inspre paradis, ne vom simti zei chiar si ca cersatori.
(.....)
Cu iubire NU pentru viata mea - ci pentru vesnicia mea - tu.

Voi veni la tine."
Publicat de

Un comentariu:

Un alt copil care iubeste spunea...

Si totusi...

Depinde numai de tine daca alegi sa ai rabdare sau nu.

In lupta? Hai sa iti spun ce am invatat eu de lupta, poti ura un om cu tot sufletul. Lupta alaturi de el cateva clipe si iti va deveni camarad pe viata. Asta caut sa ajung pentru tine. Si asta se intampla cand luptam... impreuna...

Barbatul si Femeia sunt atat de diferiti pentru ca sunt facuti unul pentru celalalt.

Ai sa iti spui in momentele in care citesti aceste fraze ca sunt "maestru in cuvinte" dupa cum m-ai numit insati tu.

Nu pot sa iti mai spun nimic, trebuie sa iti formezi propriile pareri si sa nu mai incerc sa te influentez.

Cu toate astea, de multe ori (cum si eu ti-o fac tie si RECUNOSC !) ma aduci... pe margini abrupte, dar oare suntem dintre cei care sarim ? Raspunsul trebuie sa fie NU.

Cu toate ca sunt "maestru de cuvinte" (ma voi autointitula asa in urma caracterizarii tale) - te rog pentru cateva clipe sa te intrebi de cate ori am fost sincer cand le-am scris / spus / transmis ?

Desi nu iti cer incredere, stii ce raspuns dau la intrebarea de mai sus si stii si singura... ma simti... ma cunosti... ma dezbraci de mine insami din priviri si vezi cum sunt pentru ca am inceput sa te las; si te las pentru ca am inceput sa te iubesc, ATAT de mult.

Doar cine iubeste asa poate sa fie ranit usor cand isi vede partea plangand, suparata, dezamagita. Si sangerez in continuare si voi sangera atata vreme cat consider si eu insumi ca este necesar si drept (dupa legile firii) sa o fac si sa mi se faca asa ceva.

E cale lunga pentru a obtine ce cauti si ce cautam amandoi. Stiu ca vrem acelasi lucru. Si stii si tu. Daca vei cauta un drum scurt rezultatul va fi pe masura, cel putin asa cred eu din scurta mea experienta. Cand drumul e lung si greu, fructele culese la sfarsit sunt asemenea merelor de aur din povesti.

Cunoaste-ma si cunoaste-te. Lasa-ma sa te cunosc si ajuta-ma sa ma cunosc.

Rabdare... Orizontul e departe, dar oare nu-i frumos ? Candva, nimeni nu stie cand, se ajunge si acolo... Rasaritul poate fi superb.

Castigam un razboi impreuna ?

"trebuie doar sa VREI" - unul din statusurile mele.

30 iulie 2010 la 02:17

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)