numarul 22

m-am facut frumoasa, mi-am pregatit sufletul si chipul. creierul insa refuza inca sa se pregateasca. i-am facut un ceai, e muzica in surdina, putina lumina.
in fond... nu e special.e la fel ca toti ceilalti 21. va sta cu mine un an si va pleca si el.ii va face loc altuia, unul mai matur si putin mai intelept.
pana atunci...il astept pe el. miros a portocale. mi-am vopsit unghiile cu rosu-visiniu.
mai e un pic..ii aud deja pasii pe strada..se incurca in intuneric si imi cauta casa.
il mai las un pic asa, il voi ameti eu si mai mult oricum...
si totusi el e putin mai special. el imi aminteste de iubirea mamei pentru ca e parte din simbolul iubirii noastre.cand ceasul se opreste la 22:22 eu si mama stim... e momentul cand ne aratam ca ne iubim.
e dezorientat, merg sa ii indrum pasii spre mine. il voi cunoaste, il voi invita la un ceai si o ciocolata de casa. maine voi bea cu el un vin. apoi il voi cunoaste.... am un an pentru el.
-Eu sunt Daria, te-am asteptat de mica.
-Sunt numarul 22, anul 22.
-Intra...fa-te comod. Vei sta la mine un an.