"It's time to get up....the time is eleven twenty two."
L-am cautat prin pat si am apasat satisfacuta tasta "cancel". Mi-am imaginat continuarea visului....m-am intins si mi-am frecat copilareste ochii. M-am intors pe spate cu scopul de a privi cerul cateva secunde asa cum fac dimineata. Dar...nu mai era....Fereastra din tavan era alba si plina cu flori de iarna. A nins.
Am sarit din pat, am fugit la fereastra. Era ca intr-o felicitare de Craciun....toate casele albe. Un caine se juca in mijlocul curtii ceea ce facea peisajul si mai rustic. La cativa pasi de tramvaie, metrou, mall si Carrefour, in mijlocul Bucurestiului este o liniste uimitoare si un loc de trait o poveste.
Am ascultat "Sunrise" a lui Norah Jones, am mancat cereale cu sana, m-am infofolit bine si am plecat spre job.
EL a iesit cu mine in curte sa ma sarute in zapada. "E prima noastra ninsoare, primul sarut in ninsoare". Cu sacul de gunoi in mana , m-a sarutat si ne-am alintat. Cred ca asta inseamna sa fac abstractie de tot ce e mai putin frumos in jur cand sunt cu EL. Si pentru cateva clipe am uitat chiar si de lucrurile frumoase, am uitat de zapada si n-am vazut nimic in jur in afara de ochii lui .
La gradinita am impodobit bradul cu copiii.
Toate astea imi aduc in minte un singut gand...ca vine Craciunul....so....
mama..i'm coming home.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu