a fost odata ca niciodata

M-am rupt de Bucuresti o perioada, am plecat intr-un basm.
Mi-am revazut frumoasa si buna regina cu al ei rege simpatic.
Am revazut tinuturi de poveste, cosanzene si feti-frumosi, batrani intelepti si copii cu parul de aur sau stele in frunte.
Am fost odata ca niciodata....acasa.
Au trecut sarbatorile, a trecut magia si odata cu ea atmosfera intretinuta de cozonacul cald, portocale si obraji rosii incalziti cu o colinda.
Cel mai trist moment al anului era atunci cand despodobeam bradul si casa. Am fugit putin mai repede sa pierd etapa asta. Si totusi ceva doare.
Pentru ca desi frigiderul e plin cu prajitura, zacusca , ciorbita de la mama, desi telefonul ma lasa sa le aud vocea calda a reginei si regelui meu, desi au ramas calde urmele imbratisarilor mamei si tachinarile cu tata.....nu e acasa.
Pentru ca cineva a incalecat pe o sa...si mi-a spus povestea asa....
A incalecat pe o capsuna...si sa-l ia dracu ca la mine acasa nu sunt supermarket-uri asa ca nu prea gasesti capsuni in mijlocul iernii pe care sa incaleci...nu am nevoie de povestitori ce nu stiu ce inseamna "momarlan"...caci ei nu stiu cum e la mine acasa, ei nu au simtit.....
Asa ca imi scriu si povestesc singura sfarsitul....
Si am incalecat pe motor....si ma intorc acasa....intr-un apropiat viitor.