girls just wanna have....

Conferinta. Pe mess. Eu, mama si soramea.
Incep eu cu "hello froselor".
Fiecare isi ia titlul. Mama: "eu sunt frosa mare". Urmeaza: " eu sunt cea mijlocie". Eu nu zic nimic. Dar citesc in cateva secunde: "daria e frosa mica".
Asa e. Eu sunt cea mica dintre femeile lui tata.
Ne-am luat rolurile. Incepe discutia....
Vorbim despre mancare...sfaturi si alte alea. Eu imi amintesc ca am pizza in cuptor si fug sa o scot repede repede. Asa sunt eu..aiurita. Cand ma intorc fetele isi dadeau cu parerea daca de data asta am ars-o sau nu. Nu am ars-o. Mai urmeaza o pauza.. e randul mamei sa scoata tarta cu prune din cuptor. Iau reteta, o fac si eu saptamana viitoare.
Apoi vorbim despre cine ce a mai cumparat. Frosa mijlocie trebuie sa mearga la cumparaturi asa ca mai cere sfaturi.
Ajungem la subiectul barbati. Fiecare vorbeste despre al ei. Aflu ca tata mestereste la un ceas. Barbatul de frosa mijlocie are intalnire cu un prieten. Al meu imi da tarcoale...mananca pizza si isi construieste vise cu mine.
Apoi vorbim de o iesire mai pe seara. Niste prieteni, ceva muzica.... Mama nu mai zice nimic de ceva vreme. O intreb daca mai e. Raspunde: " da..sunt aici...dar e o discutie intre voi." He he..mama draga mama. Imi spune apoi ca ea nici nu stie unde e Lipscani-ul....n-are ea treaba cu Bucurestiul prea mult. Ii promit ca o duc la o plimbare si o cafea pe Lipscani cand mai vine in Bucuresti.
E fiecare cu drumul ei...cu casa ei...cu el al ei....
Dar toate cele trei cai se intersecteaza. La bunica. Bunica nu se pricepe inca la mess dar se pricepe la telefoane. Asa ca in timp ce noi ne exprimam dorul pe mess, cu buni vorbim la telefon. Mama e norocoasa, ea o are pe buni langa ea.
Buni nu mai are pe el al ei despre care sa ne vorbeasca...ea nu e una din frose.
Buni are intelepciune si bunatate imposibil de masurat. Are ochi albastri ce oglindesc o poveste de viata traita. Acum ea traieste prin noi. Fericirea ei e fericirea fiecareia dintre noi...o dezamgire de-a noastra o resimte...iubeste pentru ca noi iubim.
De mici mama ne alinta cu "frose". Si mama a devenit una din ele. Bunica insa nu va fi niciodata o frosa.
Bunica e doar artistul ce s-a proiectat si se regaseste acum in operele sale:)